ICCJ. Decizia nr. 2751/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2751/2012
Dosar nr. 8717/2/2010
Şedinţa publică de la 1 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.R a chemat în judecată Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, instanţa să constate că are calitatea de revoluţionar şi să oblige pârâtul să-i elibereze certificat de Luptător pentru Victoria Revoluţiei.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că a participat activ la revoluţie şi este membru fondator al asociaţiei de revoluţionare „C.T.”.
Întrucât în vara anului 1990 a plecat în Italia, unde a rămas o perioadă de 8 ani, nu a avut posibilitatea să se ocupe de formalităţile de recunoaştere a calităţii de revoluţionar.
Mai arată reclamantul că a depus la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 declaraţia privind participarea sa la revoluţie, declaraţiile unor luptători în revoluţie titulari ai unor certificate de revoluţionar, însă acesta i-a comunicat că nu poate să-i elibereze certificatul doveditor al calităţii de revoluţionar, întrucât nu a depus aceste acte la Comisia pentru Cinstirea şi Sprijinirea Revoluţionarilor, comisie ce şi-a încetat activitatea în 1997.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia tardivităţii introducerii cererii de preschimbare.
Prin sentinţa nr. 2247 din 22 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, lipsei procedurii prealabile, tardivităţii şi prescripţiei dreptului la acţiune invocate de pârât şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
Excepţiile invocate de pârât, raportate la dispoziţiile Legii nr. 341/2004 sunt neîntemeiate în raport de obiectul acţiunii, care nu vizează preschimbarea certificatului doveditor al calităţii de revoluţionar.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că reclamantul trebuia să se adreseze Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 sau Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei, comisii abilitate de lege să facă propuneri pentru atribuirea acestor titluri şi care şi-au încetat activitatea în 1997.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamantul M.R.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond i-a respins acţiunea pe motiv că refuzul pârâtului de a-i recunoaşte această calitate nu reprezintă un refuz nejustificat.
A mai susţinut că prin abrogarea Legii nr. 42/1990 s-a creat un vid legislativ, însă Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor trebuie să rezolve orice problemă ridicată de revoluţionari şi, să nu refuze rezolvarea unor astfel de cereri pe considerentul că se ocupă doar de Legea nr. 341/2004 pentru preschimbarea certificatelor.
Conchizând, recurentul susţine că pârâtul trebuia să-i înregistreze cererea şi să o trimită Comisiei Parlamentare pentru avizare şi apoi la Preşedinţie pentru emiterea sau respingerea certificatului de revoluţionar.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
Se constată, pe de o parte, că recurentul-reclamant nu a expus critici concrete, iar, pe de altă parte, că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel cuprinde o expunere suficientă şi clară, prin prisma împrejurărilor de fapt şi a dispoziţiilor legale incidente, a motivelor care au format convingerea instanţei în sensul soluţiei pronunţate.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul-reclamant reafirmă în recurs faptul că a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe refuzul nejustificat al pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor de a emite în favoarea sa, retroactiv, certificatul de revoluţionar şi titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 341/2004.
Or, aşa cum legal a reţinut şi instanţa de fond, conform dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, nr. 341/2004, şi ale art. 7 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, prin acordarea titlurilor se înţelege preschimbarea certificatelor doveditoare emise în perioada 1990-1997, iar nu acordarea de noi titluri sau calităţi de revoluţionar.
Astfel fiind, întrucât recurentul-reclamant nu a făcut dovada deţinerii certificatului şi titlului de revoluţionar în condiţiile Legii nr. 42/1990, care să poată fi preschimbat în termenele şi condiţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, în mod corect a apreciat Curtea de apel că refuzul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, comunicat reclamantului prin adresa nr. 18/ 10712+10717/2010, nu este unul nejustificat în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Împrejurarea că reclamantul este membru fondator al „C.T.” şi că a participat activ în perioada 22 - 31 Decembrie 1989 la paza şi apărarea Televiziunii Române, aşa cum rezultă din adeverinţa nr. 400 din 20 iulie 2010 eliberată de Sindicatul Revoluţionarilor din România Decembrie 1989, este lipsită de relevanţă atâta timp cât reclamantul nu s-a adresat pentru recunoaşterea calităţii sale Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 42/1990.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de M.R, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.R împotriva sentinţei civile nr. 2247 din 22 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2753/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2750/2012. Contencios → |
|---|
