ICCJ. Decizia nr. 2750/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2750/2012
Dosar nr. 8087/2/2010
Şedinţa publică de la 1 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună următoarele:
- să se constate că a depus în termenul legal toate actele necesare cerute de lege, organelor abilitate, din care rezultă că îndeplineşte cerinţele pentru obţinerea Titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989;
- să fie obligaţi pârâţii la eliberarea certificatului doveditor al calităţii de revoluţionar, preschimbat conform Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi care, în mod nejustificat a fost tergiversat prin nesoluţionarea dosarului său;
- repararea pagubei ce i-a fost cauzată, respectiv obligarea pârâţilor la plata daunelor interese în valoare de 40.000 RON;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este membru al Asociaţiei 16-21 decembrie 1989, că deţine Certificatul de Revoluţionar din 5 octombrie 1991 având calitatea de luptător pentru victoria revoluţiei din decembrie 1989 remarcat prin fapte deosebite, precum şi Brevet acordat prin Decretul din 1999 şi, că după intrarea în vigoare a Legii nr. 341/2004 a făcut demersurile necesare depunând toate documentele la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, însă nici până în prezent certificatul său nu a fost preschimbat.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, a formulat la rândul său întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia lipsei de obiect, şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
După dezbateri, prin concluziile scrise formulate, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a solicitat repunerea cauzei pe rol întrucât înscrisurile depuse de reclamant la termenul din 30 mai 2011 nu ar fi fost puse în discuţia părţilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4449 din 27 iunie 2011 a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de pârât, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, respingând-o ca atare.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
- Referitor la cererea de repunere pe rol a cauzei s-a reţinut că motivele invocate de pârât nu se încadrează în dispoziţiile art. 151 C. proc. civ.
- Privitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei pentru Problemele Revoluţionarilor s-a reţinut că este neîntemeiată, deoarece eliberarea certificatului preschimbat se poate face doar cu avizul Comisiei Parlamentare, structură cu atribuţii proprii în raportul juridic dedus judecăţii.
Cât priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, s-a reţinut că aceasta este întemeiată, întrucât reclamantul nu s-a adresat Comisiei Parlamentare din Decembrie 1989, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 341/2004.
Împotriva sentinţei nr. 4449 din 27 iunie 2011 a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii pe considerentul că nu s-ar fi adresat Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, întrucât din actele de la dosar rezultă că el s-a adresat în termen legal atât pârâtului Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, cât şi Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Recursul este nefondat.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Comisia pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, în mod corect instanţa a reţinut că este neîntemeiată, întrucât conform dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004, eliberarea certificatului preschimbat se face doar cu avizul autorităţii pârâte, aşa încât, în temeiul legii contenciosului administrativ, reclamantul poate cere obligarea acesteia la emiterea avizului.
Cât priveşte cererea de repunere pe rol a cauzei, respingerea ei de către instanţa de fond este legală, deoarece aşa cum a reţinut şi instanţa de fond înscrisurile depuse de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 nu sunt înscrisuri noi, acestea fiind depuse în cauză odată cu cererea de chemare în judecată.
Nici solicitarea de repunere în discuţie a cererii de înscriere în fals nu este întemeiată, de vreme ce la termenul din 30 mai 2011 reprezentantul pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a renunţat la aceste cereri, „urmând ca, în ceea ce priveşte înscrisurile de care face vorbire, să facă plângere penală separată”.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, urmează să se constate că trebuie admisă şi, pe cale de consecinţă, acţiunea reclamantului să fie respinsă ca inadmisibilă.
Într-adevăr, potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, reclamantul, înainte de a se adresa instanţei de judecată, trebuie să se adrese mai întâi Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Conform aceloraşi dispoziţii legale, contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză şi se vor adresa Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, care le soluţionează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens.
De asemenea, art. 19 şi 20 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. 1412/2004 cu modificările şi completările ulterioare, prevăd că la finalizarea lucrărilor Comisiei Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, respectiv 30 aprilie 2010, potrivit prevederilor Legii nr. 391/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 84/2009 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor a publicat lista finală cuprinzând persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate care s-a publicat în M. Of. al României, Partea I, Nr. 467 bis din 07 iulie 2010. În cauză însă, în lista finală publicată apare o altă persoană decât reclamantul, respectiv P.D. născut la data de 24 iunie 1936, date ce nu corespund acelora ale reclamantului care este născut la 12 aprilie 1954.
Persoanele nemulţumite de nepreschimbarea certificatului doveditor puteau face contestaţie la Comisia Parlamentară, în termen de maximum 6 luni de la data publicării în M. Of. al României, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 341/2004.
În cuprinsul contestaţiei erau prezentate expres şi lipsit de orice echivoc datele de identificare a contestatarului, actele sau faptele contestate şi, totodată, erau anexate documente doveditoare în susţinerea contestaţiei.
În vederea soluţionării contestaţiilor, Comisia Parlamentară putea solicita instituţiilor publice punerea la dispoziţie a documentelor necesare, acestea având obligaţia de a le transmite, în copie, în cel mult 10 zile lucrătoare de la data solicitării, precum şi punctul de vedere al Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor cu privire la contestaţia formulată.
În termen de 30 de zile de la data depunerii contestaţiei, Comisia Parlamentară comunica contestatarului şi la Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor modul de soluţionare a contestaţiei.
Pe baza propunerilor formulate de Comisia Parlamentară, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor reanaliza documentaţia pe baza căreia a fost luată decizia ce formează obiectul contestaţiei şi, în raport de decizia adoptată, proceda conform reglementărilor în vigoare.
Abia după parcurgerea acestei etape a procedurii prealabile speciale privind formularea contestaţiei, solicitanţii cărora nu le-au fost preschimbate certificatele doveditoare, sunt îndreptăţiţi a se adresa instanţei de judecată pentru valorificarea dreptului la preschimbare pe calea unei hotărâri judecătoreşti.
Înalta Curte, în acord cu cele reţinute de curtea de apel, apreciază că neparcurgând procedura prealabilă specială şi obligatorie prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, recurentul-reclamant nu se poate adresa direct instanţei de judecată pentru recunoaşterea dreptului pretins şi repararea eventualului prejudiciu suferit.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.D. împotriva sentinţei civile nr. 4449 din 27 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2751/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2216/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
