ICCJ. Decizia nr. 2763/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2763/2012
Dosar nr. 3386/2/2010
Şedinţa publică de la 1 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul D.S. a chemat în judecată P.R., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu acesta să constate că Legea nr. 544/2001 îi lezează unele drepturi constituţionale menţionate în anexa la cererea de chemare în judecată, invocând în drept prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
La termenul din 22 septembrie 2010, instanţa a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, faţă de obiectul acesteia.
Prin întâmpinarea formulată, C.D. a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pe considerentul că obiectul cererii vizează o lege, iar temeiul de drept invocat este art. 9 din Legea nr. 554/2004, care permite invocarea neconstituţionalităţii numai în privinţa O.G.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 5062 din 13 decembrie 2010, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamant ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că faţă de obiectul expres prevăzut al acţiunilor în contencios administrativ întemeiate pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 precum şi faţă de considerentele Deciziei nr. 660/2007 a Curţii Constituţionale, acţiunea în contencios administrativ care vizează în principal constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor cuprinse într-o lege este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul D.S., reiterând motivele şi argumentele invocate în faţa primei instanţe şi susţinând în esenţă că acţiunea este admisibilă.
1. Astfel, recurentul a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond nu a analizat fondul cauzei şi nu a examinat şi infirmat nici un argument prezentat de reclamant.
2. Dacă cetăţeanului i se permite calea de a acţiona în contencios puterea executivă pentru neajunsuri în reglementări emise de Guvern, dar se interzice calea similară pentru neajunsuri în legi, emise de puterea legislativă, rezultă că este încălcat principiul echilibrului între puterile statului.
3. Referitor la Legea nr. 544/2001, recurentul susţine că este incompletă, întrucât lipseşte detalierea necesară a problemei accesului la informaţia publică la nivelul de transparenţă necesar întru-un stat de drept.
4. Recurentul susţine că Legea nr. 544/2001 este elaborată fără bună credinţă, întrucât nu acordă cetăţeanului, la cerere, acces la orice informaţie nesecretizată, astfel că, cetăţeanul dependent de lege şi constituţie, devine dependent în mod suplimentar şi faţă de funcţionar şi instituţie.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Astfel, aşa cum rezultă din conţinutul cererii de chemare în judecată temeiul juridic al acesteia îl constituie prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Dispoziţiile acestui articol intitulat „Acţiuni împotriva Guvernului” stipulează că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.
Potrivit Deciziei nr. 660/2007, pronunţată de Curtea Constituţională, dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, sunt neconstituţionale în măsura în care permit ca acţiunea introdusă la instanţa de contencios administrativ să aibă ca obiect principal constatarea neconstituţionalităţii unei ordonanţe sau a unei dispoziţii într-o ordonanţă, cu atât mai mult a neconstituţionalităţii unei legi.
Având în vedere considerentele aceste decizii precum şi obiectul acţiunilor în contencios administrativ întemeiate pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, acţiunea în contencios administrativ privind constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor cuprinse într-o lege este inadmisibilă, soluţie reţinută în mod corect şi de instanţa de fond.
În consecinţă, faţă de cele ce preced recursul declarat în cauză este nefondat, urmând să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.S. împotriva sentinţei civile nr. 5062 din 13 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 2744/2012. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 2901/2012. Contencios → |
|---|
