ICCJ. Decizia nr. 2779/2012. Contencios

1. Prima instanță

a) cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC F.A.C. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.R.M.A.P., suspendarea efectelor și a calității de autoritate contractanta ce rezulta din adresele din 17 mai 2011 și adresa din 09 august 2011.

în motivarea acțiunii s-a arătat că prin adresă a solicitat pârâtei A.N.R.M.A.P. să își expună punctul de vedere cu privire la calitatea de autoritate contractanta a reclamantei, pentru a putea cunoaște regimul juridic și modificările ce ar fi trebuit sa survină ca urmare a aceste calități.

Ca urmare a adresei, a primit răspunsul din partea pârâtei prin adresa din 28 februarie 2007, adresa ce face și obiectul capătului 1 de cerere și a cărei validare o solicită instanței, prin care aceasta, a susținut că SC F.A.C. SA nu este autoritate contractanta în sensul art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006.

Ulterior, a formulat o nouă adresă către pârâtă, prin care a solicitat să își mai expună încă o data punctul de vedere cu privire la calitatea de autoritate contractantă a reclamantei.

în data de 24 mai 2011 a primit adresa din 17 mai 2011, prin care pârâta și-a schimbat radical punctul de vedere în legătura cu aceasta calitate, concluzionând de aceasta data ca reclamanta este autoritate contractanta în sensul prevederilor art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006.

Având în vedere acest răspuns a formulat o nouă adresă din 30 iunie 2011 în care a arătat faptul ca, chiar dacă este Filiala a C.N. R. SA, nu este finanțata în niciun fel de acest organism, iar relația de subordonare este una din punct de vedere organizatoric .

Prin adresa din 09 august 2011 pârâta a răspuns că își menține punctul de vedere din adresa precedentă, fără însă a motiva într-un fel decizia luata, deși era obligată să arate de ce argumentele reclamantei nu sunt elocvente.

Față de această atitudine a pârâtei a formulat plângere prealabilă la data de 29 august 2011 conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, fiind vătămată într-un interes legitim, conform definițiilor din art. 1 din aceeași lege.

A arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

b) întâmpinarea formulată în cauză

Pârâta A.N.R.M.A.P., în temeiul art. 115 și urm. C. proc. civ., a formulat întâmpinare, invocând excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și solicitând astfel trimiterea cauzei spre soluționare instanței competente în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv Curtea de Apel, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

A mai invocat și excepția inadmisibilității acțiunii prin care se solicită suspendarea efectelor adreselor din 17 mai 2011 și din 09 august 2011 având în vedere că cele două acte contestate nu sunt acte administrative.

c) sentința Tribunalului București

Prin sentința nr. 38335 din 15 noiembrie 2011, Tribunalul București, a declinat competența de soluționare a cauzei la Curtea de Apel București. S-a reținut la pronunțarea sentinței că pârâta este autoritate publică centrală, astfel că în baza art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competența de soluționare revine Curții de Apel.

d) sentința Curții de Apel București

Prin sentința nr. 237 din 16 ianuarie 2012 Curtea de Apel București, a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea reclamantei SC F.A.C. SA în contradictoriu cu pârâta A.N.R.M.A.P., ca inadmisibilă.

La pronunțarea acestei soluții, prima instanță a reținut că adresele prin care o autoritate publică își exprimă un punct de vedere asupra modului în care o dispoziție legală urmează a fi interpretată la solicitarea unei persoane care se consideră vizată de aria de reglementare a acestui act normativ nu pot avea valoare de act administrativ.

A mai apreciat prima instanță că reclamanta nu a invocat și dovedit împrejurarea că adresele a căror suspendare se solicită în cadrul prezentei acțiuni ar da naștere, ar modifica sau ar stinge raporturi juridice, simpla împrejurare că ar fi obligată să aplice dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 cu consecința respectării procedurii de organizare a unei achiziții publice nefiind rezultatul aplicării acestor adrese cuprinzând puncte de vedere, ci al aplicării exclusiv a dispozițiilor legale.

2. Instanța de recurs

împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC F.A.C. SA.

a) Motivele de recurs

în motivele de recurs s-a susținut că actul a cărui suspendare s-a solicitat este act administrativ unilateral, deoarece exprimă voința exclusivă a autorității publice care l-a emis, este emis în baza legii, în regim de putere publică, în scopul de a da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice.

S-a precizat că prin adresele respective a fost calificată ca autoritate contractantă, de către pârâta intimată și că astfel nu este vorba despre o simplă interpretare a dispozițiilor legii, că adresele respective au produs consecințe juridice întrucât Ministerul Finanțelor a emis o dispoziție obligatorie, în sensul trebuie obligată să respecte prevederile O.U.G. nr. 34/ 2006.

b) Analiza motivelor de recurs

înalta Curte, examinând motivele de recurs, acțiunea, actele cauzei și legislația aplicabilă, constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare.

Reclamanta a solicitat suspendarea efectelor adreselor din 17 mai 2011 și din 9 august 2011 emise de A.N.R.M.A.P.

Instanța de fond a apreciat în mod legal că aceste adrese nu îndeplinesc cerințele legii pentru a fi calificate ca acte administrative pentru a fi susceptibile de suspendare în baza Legii nr. 554/2004.

Actul administrativ este definit legal în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, pentru ca un act să fie calificat ca act administrativ unilateral cu caracter individual, acesta trebuie să fie emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea executării legii și să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice.

Toate cerințele legale prevăzute de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 trebuie întrunite cumulativ, pentru ca actul să aibă caracterul, natura unui act administrativ.

în cauza prezentă, prin adresele a căror suspendare s-a solicitat, s-a exprimat de către pârâta-intimată un punct de vedere, nu s-au creat, modificat sau stins raporturi juridice.

Chiar dacă pârâta are calitatea de autoritate publică, nu orice act emis de aceasta este act administrativ, pentru motivul că are această calitate.

Adresele emise de A.N.R.M.A.P. sunt acte de informare, răspunsuri la solicitările adresate de reclamantă.

Calitatea de autoritate contractantă a unei entități decurge din lege, din prevederile O.U.G. nr. 34/2006 care definește în cadrul art. 8, autoritatea contractantă, în sensul acestei ordonanțe.

O.U.G. nr. 34/2006 nu prevede competența A.N.R.M.A.P. de a stabili cine este autoritate contractantă, în sensul acestui act normativ.

Numai dacă legea ar fi prevăzut atribuția intimatei de a califica o entitate ca fiind autoritate contractantă, în sensul O.U.G. nr. 34/2006, ar fi fost îndeplinită cerința legii privind actul administrativ, pentru că prin calificarea pe care ar fi dat-o, s-ar fi creat, modificat sau stins raporturi juridice.

în lipsa unor competențe legale de a efectua o astfel de calificare, adresele emise sunt simple acte de informare, puncte de vedere care nu creează raporturi juridice.

împrejurarea că organele fiscale au considerat-o pe reclamanta-recurentă ca fiind autoritate contractantă, supusă regulilor aplicabile achizițiilor publice reglementate în O.U.G. nr. 34/2006, nu transformă corespondența, adresele emise de pârâta-intimată în acte administrative.

Calificarea ca autoritate contractantă și verificarea se fac de organele Ministerului de Finanțe, în raport de criteriile prevăzute în art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006 și nu în raport de punctul de vedere al A.N.R.M.A.P.

în concluzie, adresele a căror suspendare s-a solicitat, nu sunt acte administrative pentru că nu îndeplinesc cumulativ toate condițiile prevăzute de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv nu creează, nu modifică și nu sting raporturi juridice, ci sunt numai comunicări prin care se exprimă un punct de vedere, o interpretare sau informare formulată de pârâtă la solicitarea reclamantei.

Calitatea de autoritate contractantă decurge din O.U.G. nr. 34/2006, iar pârâta-intimată nu are obligația legală de a efectua calificarea unui subiect de drept ca fiind autoritate contractantă, situație în care cererea de suspendare adresată instanței de contencios administrativ nu face obiectul competenței de analiză a acestei instanțe, așa cum corect a stabilit instanța de fond.

c) Soluția instanței de recurs

Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul s-a respins, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2779/2012. Contencios