ICCJ. Decizia nr. 2771/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
Prin cererea formulată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 11 aprilie 2012, în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor - Oficiul Român pentru Imigrări, reclamantul D.R. a solicitat anularea Deciziei de returnare din 3 aprilie 2012, emisă de Ministerul Administrației și Internelor - Oficiul Român pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al județului Ilfov, susținând că îndeplinește condițiile de prelungire a dreptului de ședere în România.
Reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile O.U.G. nr. 194/2002.
Intimatul Oficiul Român pentru Imigrări a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, și a solicitat declinarea competenței de soluționare în favoarea Curții de Apel București, instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu.
II. Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție
înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, analizând actele și lucrările dosarului, constată că excepția necompetenței materiale a instanței este fondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin cererea dedusă judecății, reclamantul a contestat, în fața instanței de contencios administrativ a înaltei Curți de Casație și Justiție, Decizia de returnare din 3 aprilie 2012 emisă de Ministerul Administrației și Internelor - Oficiul Român pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al județului Ilfov, prin care i-a fost refuzată prelungirea dreptului de ședere în România pe motivul că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 56 alin. (1) și alin. (6) coroborat cu art. 52 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002.
Prin aceiași decizie, în conformitate cu prevederile art. 82 alin. (3) lit. b) pct. 2 coroborat cu art. 52 alin. (2) din aceiași ordonanță, reclamantului i s-a pus în vedere să părăsească teritoriul României în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință a deciziei.
în conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor din România "Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel București, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanța soluționează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanței este irevocabilă".
în consecință, în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale mai sus citate, competentă să soluționeze pricina era Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, iar înalta Curte, în baza art. 158 - 159 pct. 2 C. proc. civ., a trimis cauza spre competentă soluționare acestei instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2770/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2713/2012. Contencios → |
|---|
