ICCJ. Decizia nr. 2836/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2836/2012
Dosar nr. 988/36/2011
Şedinţa publică de la 7 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 1 septembrie 2011 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, reclamantul U.A.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.N.A.F.”) şi Autoritatea Naţională a Vămilor (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.N.V.”), suspendarea executării următoarelor acte administrative: Ordinele preşedintelui A.N.A.F. nr. 2406 şi nr. 2407 din 04 iulie 2011, preavizul din 05 iulie 2011 şi Ordinul A.N.V. nr. 7432 din 02 august 2011.
Reclamantul arată că a îndeplinit funcţia publică teritorială de execuţie de inspector grad profesional principal la Compartimentul de Inspecţie Mărfuri Accizate din cadrul Direcţiei Regionale Vamale Constanţa.
Prin preavizul din 05 iulie 2011 emis de A.N.V. i s-a comunicat acordarea unui preaviz de 30 de zile, având în vedere faptul că funcţia publică pe care o deţinea a fost supusă reorganizării în baza Ordinului A.N.A.F. nr. 2406/2011, precum şi faptul că funcţia publică pe care o ocupase este vacantă şi că poate opta pentru ocuparea aceleiaşi funcţii, urmând a susţine un examen în baza opţiunii formulate care trebuia transmisă în scris până la data de 12 iulie 2011.
Susţine reclamantul că Ordinul A.N.A.F. nr. 2406/2011 încalcă dispoziţiile art. 102 alin. (2) din Constituţie, precum şi întreaga legislaţie privind funcţionarii publici şi nu a fost publicat în M. Of., astfel că nu produce efecte juridice. Nelegalitatea ordinului derivă şi din faptul că, în scopul reorganizării prin redimensionarea numărului de posturi, nu au fost utilizate criterii de selecţie pe considerente obiective, cu încălcarea principiului nediscriminării şi cu încălcarea principiului egalităţii de şanse şi tratament.
În ce priveşte Ordinul A.N.A.F. nr. 2407/2011, reclamantul susţine că a fost emis cu încălcarea art. 38 şi art. 39 din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, iar prin reducerea de la 4 la 3 a numărului de posturi de inspector principal, restructurarea nu are o cauză serioasă, fiind încălcate prevederile art. 100 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.
Cu privire la preavizul din 05 iulie 2011, reclamantul susţine că este nelegal, întrucât a fost emis fără parcurgerea etapelor procedurale de selecţie în vederea concedierii.
Reclamantul mai arată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât Ordinele A.N.A.F. nr. 2406/2011 şi nr. 2407/2011 nu au fost publicate în M. Of. al României, Partea I, cu încălcarea art. 11 alin. (1) şi art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000. În acelaşi sens, învederează faptul că preavizul a fost comunicat anterior existenţei iminenţei încetării raporturilor de serviciu, cu încălcarea art. 99 din Legea nr. 188/1999. De asemenea, se susţine că există o îndoială serioasă şi legitimă în ceea ce priveşte legalitatea Ordinului nr. 7432 din 02 august 2011, deoarece prin acest act nu i-a fost acordat dreptul de preaviz de 30 zile calendaristice, cu încălcarea art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
Referitor la prevenirea unei pagube iminente, reclamantul arată că a activat timp de 17 ani în structurile A.N.V., fiind astfel în imposibilitate de a avea un loc de muncă şi de a realiza veniturile necesare întreţinerii familiei şi pentru achitarea împrumuturilor bancare contractate.
2. Soluţia pronunţată de Curtea de apel
Prin sentinţa civilă nr. 360/CA din 27 octombrie 2011, Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a executării de reclamantul U.A.C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru următoarele considerente:
Măsura provizorie solicitată de reclamant, pentru situaţiile prezentate şi criticate nu relevă existenţa în cauză a unor cazuri bine justificate, ca împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, astfel cum se prevede în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu se consideră a fi îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparenţa de nelegalitate a actelor administrative a căror executare se solicită a fi suspendată.
În cadrul procedurii de soluţionare a cererii de suspendare a executării actului administrativ, nu poate fi prejudecat fondul litigiului, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenţei dreptului.
Natura măsurii dispuse prin actele contestate nu constituie prin ea însăşi un caz bine justificat, iar motivele de nelegalitate invocate de reclamant presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei şi nu se circumscriu condiţiei prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Aprecierile reclamantului asupra nelegalităţii actelor reclamă administrarea de probe, nefiind evidentă vreo îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ contestat doar în urma examinării sumare a acestor înscrisuri în cauza de faţă.
Cu referire la Ordinele A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011 şi nr. 2407 din 04 iulie 2011, păstrând şi limita controlului sumar, instanţa a apreciat că îndeplinesc formalităţile impuse de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
În ceea ce priveşte preavizul din 05 iulie 2011, instanţa a reţinut că nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
În condiţiile în care reclamantul a fost încunoştinţat prin acest preaviz la data de 05 iulie 2011 despre faptul că, începând cu data de 08 august 2011 postul pe care l-a ocupat a fost supus reorganizării, acesta nu mai poate invoca lipsa unui astfel de încunoştinţări odată cu emiterea Ordinului nr. 7432 din 02 august 2011 privind încetarea raporturilor de serviciu.
În ceea ce priveşte condiţia prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, instanţa a reţinut că nu este îndeplinită, întrucât nu s-a dovedit iminenţa producerii unei pagube, iar simpla susţinere a reclamantului că a contractat diferite credite pe care nu le va mai putea onora nu satisface cerinţele prevăzute de art. 14 alin. (1) din aceeaşi lege.
3. Recursul declarat de reclamantul U.A.C.
Împotriva sentinţei civile nr. 360/CA din 27 octombrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul U.A.C., în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Prin criticile din recurs, recurentul-reclamant susţine că argumentele expuse în cererea de chemare în judecată demonstrează îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente. În acest sens, arată că Ordinele A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011 şi nr. 2407 din 04 iulie 2011 au fost emise cu încălcarea art. 96 şi art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, ale art. 38 şi art. 39 din H.G. nr. 611/2008.
Susţine recurentul-reclamant că soluţia instanţei de fond a fost pronunţată fără o minimă analiză a motivelor invocate în cererea de chemare în judecată cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reieterând criticile de nelegalitate ale celor două ordine ale A.N.A.F. pentru motivul că nu au fost publicate în M. Of.
Cu privire la preavizul din 05 iulie 2011, recurentul-reclamant arată că instanţa de fond în mod greşit nu a reţinut că a fost emis cu încălcarea art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
În ceea ce priveşte Ordinul nr. 7432 din 02 august 2011, recurentul-reclamant susţine că a fost emis cu încălcarea art. 99 alin. (3) şi (6) şi art. 104 din Legea nr. 188/1999.
Recurentul-reclamant afirmă că este îndeplinită şi condiţia referitoare la prevenirea unei pagube iminente, întrucât, ca urmare a executării ordinului de eliberare din funcţie, este lipsit de mijloacele de subzistenţă, fiind privat de singura sursă de venit.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Conform celor expuse anterior, reclamantul U.A.C. a învestit instanţa, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu cerere de suspendare a executării următoarelor acte:
- Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011, prin care au fost aprobate structurile organizatorice ale aparatului central, direcţiilor regionale, direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti din cadrul A.N.V., precum şi repartizarea numărului de posturi pentru A.N.V. şi pentru unităţile subordonate;
- Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 2407 din 04 iulie 2011 prin care au fost aprobate statele de funcţii ale aparatului central, direcţiilor regionale, direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti din cadrul A.N.V.;
- Preavizul emis de A.N.V., prin care i s-a comunicat reclamantului faptul că, începând cu data de 08 august 2011, postul pe care îl ocupă va fi supus reorganizării, lista posturilor vacante pentru care poate opta, condiţiile şi termenele în care poate formula opţiunea şi poate participa la examenul ce urma a fi organizat;
- Ordinul A.N.V. nr. 7432 din 02 august 2011, prin care s-a dispus că, începând cu data de 08 august 2011, îi încetează raportul de serviciu prin eliberare din funcţia publică teritorială de execuţie de inspector grad profesional principal, gradaţia 5, clasa de salarizare 48, la Compartimentul Inspecţie Mărfuri Accizabile din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, conform dispoziţiilor art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) şi alin. (5) din Legea nr. 188/1999.
Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative şi în art. 15 din aceeaşi lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.
Această măsură de protecţie, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute cumulativ de lege:
- cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ;
- paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
În cauză, însă, instanţa de control judiciar, învestită cu recursul declarat în cadrul litigiului având ca obiect cererea de suspendare a executării actelor susmenţionate, constată că, prin sentinţa nr. 272 din 5 iunie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Contanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 1304/36/2011, a fost respinsă acţiunea reclamantului în anularea aceloraşi acte administrative, respectiv Ordinele preşedintelui A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011 şi 2407 din 04 iulie 2011, preavizul din 05 iulie 2011 şi Ordinul A.N.V. nr. 7432 din 02 august 2011.
Soluţia pronunţată de instanţa învestită cu acţiunea în anularea actelor administrative, conferă consistenţă concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta eventual dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi sub rezerva îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de textul de lege, măsura provizorie a suspendării executării actelor a căror legalitate a fost constată pe calea acţiunii în anulare.
Or, constatarea faptului că nu este îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiţiei prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, atâta timp, aşa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de U.A.C., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de U.A.C. împotriva sentinţei civile nr. 360/CA din 27 octombrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2778/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2935/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
