ICCJ. Decizia nr. 2919/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2919/2012
Dosar nr. 11820/y2010
Şedinţa publică de la 12 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată, apărările pârâtului şi derularea procedurilor în faţa instanţei de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul U.V., să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a precizat că, prin cererea nr. P 51/09 din 08 ianuarie 2009 adresată instituţiei de către numitul B.M., s-a solicitat verificarea lui U.V., care în prezent deţine calitatea de membru în Consiliul Local Balcani, jud. Bacău.
Instituţia reclamantă a arătat că, astfel cum rezultă din Nota de constatare nr. 01/1/3484 din 10 noiembrie 2009, pârâtul a fost recrutat la data de 21 decembrie 1978 "pentru cunoaşterea activităţii şi comportării unor persoane care sunt supravegheate de noi, a activităţii unor cadre didactice de la şcoala generală din satul Răţeni şi de la şcoala generală de 9 ani din satul Schitu Frumoasa (...) pentru a ne semnala din timp faptele antisociale ce se comit în sat şi starea de spirit a populaţiei cu privire la unele măsuri şi hotărâri luate de statul nostru (...)", iar la data de 20 octombrie 1981, a fost propus pentru preluare din reţeaua informativă a postului de miliţie din com. Balcani de către reţeaua informativă de securitate, pârâtul semnând cu numele real Angajament şi preluând numele conspirativ de colaborare "D.".
Reclamantul a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
Astfel, a susţinut reclamantul, deşi în Dosarul de reţea nr. R 122666 nu sunt note informative furnizate de către sursa "D.", totuşi, în rapoartele ofiţerilor de securitate, precum şi în notele lor de analiză, apar referiri la tipul de informaţii pe care le-a furnizat în perioada colaborării (1978 - 1984). Relevante în acest sens sunt nota de analiză datată 24 septembrie 1984, în care ofiţerul de securitate menţionează despre faptul că sursa "D." a furnizat informaţii despre "reacţia numitului A.C. în urma avertizării" şi Raportul cu propunere de încetare a legăturii cu informatorul "D.", în care se prezintă consecinţele pe care le-au avut unele dintre informaţiile furnizate de către acesta: "După recrutare s-a dovedit corect şi sincer în colaborarea cu organele noastre furnizând date de interes operativ din rândul cadrelor didactice, prevenindu-se chiar rămânerea în străinătate a unora care intenţionau să plece în vizită la rude şi luaseră hotărârea să nu se mai înapoieze".
Totodată, în Dosarul de urmărire informativă nr. I 1612, al cărui titular fusese semnalat "cu atitudine ostilă orânduirii social-politice din ţara noastră", apare o Notă de sarcini pentru sursa "D." cu privire la urmărit: "D.P. (...) a fost semnalat că este auditor pasionat al emisiunilor posturilor de radio occidentale îndeosebi Europa Liberă, după care făcea comentarii cu caracter denigrator, calomnios şi jignitor la adresa înaltelor personalităţi din ţara noastră şi a familiilor acestora, cât şi la adresa politicii noastre interne şi internaţionale (...) Prin informatorul "D." se va urmări dacă are preocupări de a audia şi colporta ştirile transmise de posturile de radio reacţionare, dacă face comentarii cu caracter ostil şi incitator în rândul cetăţenilor pe marginea programului unic de dezvoltare a agriculturii şi cu cine face asemenea discuţii şi cum este apreciat de cei din jurul său".
Reclamantul a mai arătat că, în Notele de analiză întocmite de ofiţerii de securitate, se menţionează aprecierile cu privire la activitatea pârâtului. Astfel, la data de 20 noiembrie 1979, se aprecia că "De la recrutare şi până în prezent, acest informator a furnizat un număr de 17 note informative, din care 9 sunt pe linie de miliţie cu aspecte de persoane ce au încălcat legea, sau persoane despre care s-au deţinut date că se ocupă cu sustragerea de material lemnos, iar 8 note informative sunt pe linie de securitate cu aspecte ale unor persoane ce sunt în evidenţa postului de miliţie. Toate materialele informative au avut valoare operativă şi au fost verificate operativ". La data de 02 octombrie 1980, ofiţerul de securitate apreciază că "de la analiza anterioară şi până în prezent, a furnizat un număr de 12 note informative, din care 7 note sunt pe linie de miliţie, iar 5 note informative sunt pe linie de securitate cu aspecte de persoane din evidenţa postului de miliţie, preocupările acestora şi alte persoane." De asemenea, la data de 20 octombrie 1980, se reţinea că "După recrutare a furnizat informaţii despre starea de spirit a unor colegi de muncă de ai săi şi despre atitudinea şi comportarea unor persoane din evidenţele noastre. Fiind din satul natal, în afară de problema învăţământ unde va fi dirijat cu prioritate i se vor da în atenţie pe D.C.P., G.N. şi A.A., foşti avertizaţi de către organele noastre ." La data de 16 septembrie 1982, se aprecia că "De la ultima analiză şi până în prezent acest informator a furnizat un număr de 6 note informative, majoritatea având valoare operativă, despre unele elemente din evidenţa BL (bazei de lucru) şi a unor persoane ce fac comentarii la adresa statului". La data de 15 decembrie 1983, ofiţerul de securitate aprecia că " (...) În perioada la care se referă analiza, sursa a furnizat un număr de 8 materiale informative, de o valoare operativă medie, dintre care numai două informaţii au fost trimise spre exploatare la Securitate - Serviciul 1".
Pe de altă parte, a susţinut instituţia reclamantă, materialele informative furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile civile şi politice şi a dreptului la libera circulaţie prevăzut de art. 12 din Pactul Internaţional privind Drepturile civile şi politice.
Pârâtul U.V. nu a formulat întâmpinare şi nu a solicitat probe în apărare.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 4104 din 08 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul U.V.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a apreciat că, din înscrisurile aflate la dosar, nu rezultă că pârâtul ar fi denunţat activităţi ori atitudini potrivnice regimului comunist, întrucât împrejurarea că acestuia i-au fost încredinţate sarcini de urmărire a unei persoane semnalate că asculta posturi de radio străine, informările despre reacţia unei persoane în urma avertizării, precum şi despre starea de spirit, atitudinea şi comportarea unor alte persoane nu sunt relevante în măsura în care nu există dovezi că pârâtul ar fi denunţat activităţi contrare regimului comunist.
Prin urmare, a reţinut judecătorul fondului, în lipsa oricăror elemente concrete, nu se poate conchide că informaţiile furnizate de pârât ar fi vizat îngrădirea dreptului la liberă circulaţie, în înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă nefiind oferite detalii privind identitatea persoanelor cu intenţie de "evaziune" şi nici modul în care a fost prevenită rămânerea acestora în străinătate, urmare informărilor oferite de către pârât.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, următoarele:
- rapoartele întocmite de ofiţerii de securitate se bucură de prezumţia de veridicitate a conţinutului indiferent de împrejurarea că numele persoanelor denunţate de pârât sunt sau nu expres menţionate;
- atâta timp cât este stabilită legătura de cauzalitate între informaţiile furnizate de pârât şi faptul că anumite persoane nu au mai putut emigra, este lipsit de relevanţă "modul în care a fost prevenită rămânerea acestora în străinătate".
4. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele arătate în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, este colaborator al securităţii "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (...)"
În cauză, aşa cum rezultă din Nota de constatare nr. 01/1/3484 din 10 noiembrie 2009, pârâtul a fost recrutat la data de 21 decembrie 1978 "pentru cunoaşterea activităţii şi comportării unor persoane care sunt supravegheate de noi, a activităţii unor cadre didactice de la şcoala generală din satul Răţeni şi de la şcoala generală de 9 ani din satul Schitu Frumoasa (...) pentru a ne semnala din timp faptele antisociale ce se comit în sat şi starea de spirit a populaţiei cu privire la unele măsuri şi hotărâri luate de statul nostru (...)", iar la data de 20 octombrie 1981, a fost propus pentru preluare din reţeaua informativă a postului de miliţie din com. Balcani de către reţeaua informativă de securitate, pârâtul semnând cu numele real Angajament şi preluând numele conspirativ de colaborare "D.".
De asemenea, deşi în Dosarul de reţea nr. R 122666 nu sunt note informative furnizate de către sursa "D.", totuşi, în rapoartele ofiţerilor de securitate, precum şi în notele lor de analiză, apar referiri la tipul de informaţii pe care le-a furnizat în perioada colaborării (1978 - 1984). Relevante în acest sens sunt nota de analiză datată 24 septembrie 1984, în care ofiţerul de securitate menţionează despre faptul că sursa "D." a furnizat informaţii despre "reacţia numitului A.C. în urma avertizării" şi Raportul cu propunere de încetare a legăturii cu informatorul "D.", în care se prezintă consecinţele pe care le-au avut unele dintre informaţiile furnizate de către acesta: "După recrutare s-a dovedit corect şi sincer în colaborarea cu organele noastre furnizând date de interes operativ din rândul cadrelor didactice, prevenindu-se chiar rămânerea în străinătate a unora care intenţionau să plece în vizită la rude şi luaseră hotărârea să nu se mai înapoieze".
Totodată, în Dosarul de urmărire informativă nr. I 1612, al cărui titular fusese semnalat "cu atitudine ostilă orânduirii social-politice din ţara noastră", apare o Notă de sarcini pentru sursa "D." cu privire la urmărit: "D.P. (...) a fost semnalat că este auditor pasionat al emisiunilor posturilor de radio occidentale îndeosebi Europa Liberă, după care făcea comentarii cu caracter denigrator, calomnios şi jignitor la adresa înaltelor personalităţi din ţara noastră şi a familiilor acestora, cât şi la adresa politicii noastre interne şi internaţionale (...). Prin informatorul "D." se va urmări dacă are preocupări de a audia şi colporta ştirile transmise de posturile de radio reacţionare, dacă face comentarii cu caracter ostil şi incitator în rândul cetăţenilor pe marginea programului unic de dezvoltare a agriculturii şi cu cine face asemenea discuţii şi cum este apreciat de cei din jurul său".
Înalta Curte reţine că, în raport cu cele constatate prin Notele informative mai sus prezentate precum şi cu prevederile art. 2 lit. b) şi art. 11 din O.U.G.nr. 24/2008, U.V. a oferit autorităţilor represive ale regimului comunist, sub acoperirea numelui conspirativ "D." informaţii care îndeplinesc condiţiile cerute de art. 2 lit. b), pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.
Astfel, printre altele, intimatul a informat autorităţile despre intenţia unor cunoscuţi de a refuza întoarcerea în ţară după ce vor fi reuşit "să plece în vizită la rude" în străinătate.
În plus, intimatul a furnizat autorităţilor mai multe note informative "pe linie de Securitate", dintre care unele se refereau la "persoane ce fac comentarii la adresa statului".
Înalta Curte apreciază că este îndeplinită atât prima condiţie de fond, cu privire la denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, cât şi cea de a doua condiţie, referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale.
În ceea ce priveşte prima condiţie pusă de legiuitor (art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008) pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii: furnizarea de informaţii despre atitudini sau acţiuni potrivnice regimului comunist, intenţia unei persoane de a-şi stabili definitiv domiciliul într-un alt stat era o atitudine extrem de gravă din perspectiva regimului comunist iar cei care luau o astfel de hotărâre erau persecutaţi de organele represive ale regimului.
Relativ la cea de-a doua condiţie, care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale, Înalta Curte constată că şi aceasta este îndeplinită, având în vedere că ulterior furnizării unor astfel de informaţii, asupra celor la care se referea denunţul, urma, de obicei, să se desfăşoare o acţiune de investigare din partea Securităţii. Or, aceasta presupunea cel puţin încălcarea dreptului la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile civile şi politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
În plus, această informaţie avea ca efect îngrădirea dreptului la liberă circulaţie, prevăzut de art. 12 pct. 1 din Pactul Internaţional privind Drepturile civile şi politice şi încălcarea dreptului de prevăzut de art. 17 din acelaşi pact, precum şi art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
În speţa de faţă, încălcarea dreptului prevăzut de art. 12 pct. 2 din Pactul Internaţional privind Drepturile civile şi politice nu este doar potenţială, ci certă, câtă vreme autorităţile reuşiseră să prevină intenţia unor cetăţeni de a părăsi ţara.
Înalta Curte apreciază că sunt nelegale considerentele instanţei de fond cu privire la faptul că nu există dovezi în sensul că pârâtul ar fi denunţat activităţi contrare regimului comunist, întrucât prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G.nr. 24/2008, se enumera printre probatoriile posibile.
În dovedirea calităţii de colaborator al securităţii "(...) relatări(le) verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului."
Aşa fiind şi cum în cauză există suficiente dovezi din care rezultă că pârâtul a furnizat informaţii de natura celor prevăzute la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul reclamantului cu consecinţa admiterii acţiunii şi constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a pârâtului U.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei civile nr. 4104 din 8 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi în consecinţă, constată calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului U.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2916/2012. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2948/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
