ICCJ. Decizia nr. 2916/2012. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2916/2012
Dosar nr. 7559/1/2011
Şedinţa publică de la 12 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura derulată în primul ciclu procesual
Prin cererea înregistrată la data de 27 februarie 2009 pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamanta SC "D.I." SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F., Direcţia Regională Pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova şi Autoritatea Naţională a Vămilor, anularea Deciziei nr. 9 din 28 ianuarie 2009 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, prin care s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 60 din 12 septembrie 2008 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că organul de control fiscal era obligat să constate că societatea a respectat întru totul prevederile C. fisc. în ceea ce priveşte utilizarea produselor energetice în alte scopuri decât în calitate de combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire, ceea ce trebuia să conducă cu necesitate la constatarea că produsele aprovizionate şi livrate sunt exceptate de la plata accizelor.
Pârâta Direcţia Regională Pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova a solicitat respingerea acţiunii ca nefondate, arătând că, în perioada 03 iulie 2008 - 04 august 2008 şi 01 septembrie 2008 - 12 septembrie 2008, autoritatea vamală a efectuat la sediul societăţii reclamante inspecţia fiscală parţială având ca temă modul de determinare, înregistrare în evidenţa contabilă, declarare şi virare a accizelor aferente produselor finite produse şi comercializate sub denumirea "Diluant Ass 501", "Firniş 102" şi "Firniş 103", perioada verificată fiind noiembrie 2007 - septembrie 2008.
În urma controlului operativ, tematic de specialitate, s-a încheiat Raportul de inspecţie fiscală nr. 32298 din 12 septembrie 2008, constatându-se faptul că, în perioada supusă controlului, reclamanta având ca obiect principal de activitate "fabricarea vopselelor, lacurilor, cernelii tipografice şi masticurilor, inclusiv diluanţi" - cod CAEN 2030, a achiziţionat diverse cantităţi de produse energetice în regim de exceptare de la plata accizelor, în scopul prevăzut de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu completările şi modificările ulterioare, la art. 1754 alin. (1) pct. 2 lit. a).
Autoritatea pârâtă a precizat că produsele energetice au fost achiziţionate de reclamantă cu scopul de a fi folosite ca materii prime pentru fabricarea produselor finite Firniş 102, Firniş 103 şi Diluant Ass 501, considerate de societate ca fiind diluanţi cu încadrarea NC 3814 00, ceea ce nu corespunde realităţii.
Urmare a verificărilor efectuate, a arătat pârâta, s-a constatat că materiile prime achiziţionate de societatea reclamantă au fost combinate, în diverse proporţii, în bazinele închiriate de la SC "P." SRL Slatina, fără a fi supuse unor transformări chimice ireversibile.
Concluzionând, Autoritatea Naţională a Vămilor a stabilit argumentat că cele trei produse finite se clasifică la poziţia 2710, subliniind caracterul esenţial de ulei mineral al produselor în cauză, ceea ce contrazice afirmaţia contestatoarei, în sensul că produsele finite mai sus indicate se încadrează la NC 3814 - "solvenţi şi diluanţi organici compuşi, nedenumiţi şi necuprinşi în altă parte; preparate concepute pentru îndepărtarea lacurilor şi vopselelor".
Prin Sentinţa nr. 53 din 5 februarie 2010, pronunţată în dosarul nr. 550/54/2009, Curtea de Apel Craiova a admis cererea formulată de reclamanta SC "D.I." SRL reprezentată prin administrator B.D.M., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. şi Direcţia Regională Pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova şi a dispus anularea Deciziei nr. 9 din 28 ianuarie 2009 emisă de D.G.SC din cadrul M.F.P. - A.N.A.F., a Deciziei de impunere nr. 60 din 12 septembrie 2008 emisă de D.R.A.O.V. Craiova şi a Raportului de inspecţie fiscală parţială nr. 32298 din 12 septembrie 2008 emis de D.R.A.O.V. Craiova.
Împotriva Sentinţei nr. 53 din 05 februarie 2011 a Curţii de Apel Craiova au formulat recurs D.G.F.P. Olt în numele şi pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, în nume propriu precum şi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor.
Prin Decizia nr. 5.655 din 15 decembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar a reţinut că se impune refacerea raportului de expertiză, situaţia de fapt nefiind pe deplin lămurită.
Astfel, la verificarea clasificării produselor în poziţia din N.C., s-a dispus ca expertul să explice pe baza probelor prelevate din produsele existente şi în raport de încercările efectuate, dar şi de specificaţia tehnică a produselor, care material folosit în amestec îi conferă produsului caracterul esenţial, care sunt caracteristicile şi proprietăţile obiective ale produsului. În acest sens, s-a solicitat ca expertul să facă precizări cu privire la structura produselor fabricate, în raport de materiile prime utilizate şi proporţiile intrate în amestec şi în funcţie de aceasta va stabili încadrarea tarifară a produsului finit.
S-a dispus a se avea în vedere şi destinaţia produsului, care poate constitui un criteriu obiectiv de clasificare, dacă destinaţia este inerentă produsului respectiv, iar caracterul inerent va fi apreciat în funcţie de caracteristicile şi proprietăţile produsului, astfel cum sunt definite în textul poziţiei din Nomenclatura Combinată.
De asemenea, instanţa de recurs a dispus ca expertul să stabilească dacă au fost respectate specificaţiile tehnice ale produsului, în raport de probele existente atât la autoritatea vamală, cât şi în laboratoarele acreditate.
În ceea ce priveşte critica privind motivarea hotărârii prin luarea în considerare a expertizei, aceasta a fost apreciată nefondată, Înalta Curte reţinând că stabilirea poziţiei tarifare se întemeiază exclusiv pe determinarea proprietăţilor şi caracteristicilor produselor, pe materialul intrat în amestec care conferă produsului caracterul esenţial, acestea fiind chestiuni absolut tehnice, de strictă specialitate, astfel că este normal ca judecătorul să-şi fundamenteze soluţia pe concluziile expertului.
2. Hotărârea pronunţată de Curtea de apel, în fond după casare
Cu ocazia rejudecării, prima instanţă a dispus efectuarea unei noi expertize care să aibă în vedere precizările din decizia de casare, inclusiv cu deplasarea expertului pentru a verifica personal mostrele de produse prelevate de către pârâtă.
Prin Sentinţa nr. 386 din 08 iulie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC "D.I." SRL Olt în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, Autoritatea Naţională a Vămilor şi Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova şi a anulat Decizia nr. 9 din 28 ianuarie 2009 a D.G.SC din cadrul M.F.P.-A.N.A.F. şi Decizia de impunere nr. 60 din 12 septembrie 2008, inclusiv Raportul de inspecţie fiscală parţială nr. 32298 din 12 septembrie 2008 al D.R.A.O.V. Craiova.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, examinând într-o manieră detaliată concluziile raportului de expertiză judiciară şi analizele efectuate de Laboratorul Vamal Central şi de Laboratorul I. Ploieşti, a apreciat că analiza I. Ploieşti şi expertiza tehnică petrochimie, efectuată de un nou expert şi de expertul asistent, sunt probe preferabile, chiar dacă nu sunt efectuate pe mostrele prelevate de către organul de control al pârâtei D.R.A.O.V. În sens contrar, înlăturarea acestor probe şi luarea în considerare doar a analizei laboratorului vamal, fără ca reclamanta să poată contesta analiza vămii, deoarece nu mai există eşantioanele prelevate, ar însemna ca, fără culpa reclamantei în prelevarea şi conservarea mostrelor, aceasta să fie în imposibilitate de a se apăra şi de a contesta efectiv o măsură impusă de o autoritate a statului şi în consecinţă, ar fi lipsită de acces la instanţă.
Cât priveşte susţinerea pârâtei D.R.A.O.V. Craiova în sensul că reclamanta nu a achiziţionat unele din produsele precizate în reţeta de fabricaţie şi deci, nu s-a respectat reţeta de producţie, prima instanţă a reţinut din expertiza contabilă că aceste componente au fost cumpărate, fiind înregistrate în evidenţele contabile.
De asemenea, expertul contabil a reţinut că produsele Firniş 102, Diluant Ass 501 şi Firniş 103 nu au fost vândute de reclamantă ca produse cu valoare energetică, iar acest aspect rezultă din obiectul contractelor înregistrate în contabilitate. Această concluzie, a observat judecătorul fondului, se coroborează şi cu concluzia expertului petrochimist, care la obiectivul 4 a răspuns că produsele respective nu pot fi folosite ca şi carburant auto sau combustibil pentru încălzire.
Prin urmare, Curtea a reţinut că cele trei produse finite nu au avut valoare energetică şi deci, nu devin incidente dispoziţiile art. 20616 alin. (4) şi (5) din C. fisc.
Pe de altă parte, instanţa de fond a înlăturat susţinerile pârâtelor potrivit cărora produsele finite sunt reversibile, deoarece, pe de o parte, în decizia de impunere atacată nu se reţine acest aspect la starea de fapt în urma controlului, fiind o susţinere nouă, apărută pe parcursul judecaţii, iar pe de alta parte, nu s-a susţinut că s-a identificat prin control încrucişat la firmele cumpărătoare că aceste produse au fost separate şi vândute pe componente accizabile.
În consecinţă, a reţinut Curtea, eventualul caracter reversibil al produselor Firniş 102, Diluant Ass 501 şi Firniş 103 în ceea ce o priveşte pe reclamantă, care le-a comercializat ca şi produse finite, nu are nicio relevanţă.
Totodată, în raport cu obiectul de activitate al reclamantei, respectiv "fabricarea vopselelor, lacurilor, cernelii tipografice şi masticurilor, inclusiv diluanţi", prima instanţă a apreciat că cele trei produse, în calitate de solvenţi, se înscriu în activitatea declarată de firmă, iar legătura cu firma care comercializează produse petroliere şi derivate sau existenţa unui asociat comun nu duc la concluzia, în lipsa probelor, că produsele Firniş 102, Diluant ASS 501 şi Firniş 103 nu au respectat reţeta şi sunt păcură pentru a fi comercializate prin cealaltă firmă.
Concluzionând, Curtea a acordat relevanţă probatorie expertizelor de specialitate, administrate nemijlocit, coroborate cu certificarea Inscert Ploieşti, ca laborator independent şi a stabilit că produsele fabricate de reclamantă, respectiv Firniş 102, Diluant ASS 501 şi Firniş 103 sunt prin parametrii fizico-chimici solvenţi organici şi nu se includ în art. 20616 din C. fisc., fiind încadraţi la poziţia tarifară a solvenţilor organici din Nomenclatura tarifară poziţia 381400, poziţie care nu este purtătoare de accize.
3. Cererile de recurs
Împotriva Sentinţei nr. 386/2011 din 08 iulie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâtele Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova în nume propriu, precum şi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt în numele şi pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
I. Recursul declarat de pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova în nume propriu, precum şi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor
Criticând sentinţa atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 304¹ C. proc. civ., pârâta solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi respingerea contestaţiei formulate de societatea reclamantă, susţinând, în esenţă, următoarele:
În mod nelegal instanţa de fond a înlăturat rezultatele certificatului de analiză emis de Laboratorul Vamal Central, datele comunicate de Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Tehnici de Vămuire şi Tarif Vamal, precum şi apărările în fapt şi în drept formulate de pârâtă;
Judecătorul fondului nu şi-a exercitat rolul activ, ci s-a rezumat la a-şi însuşi apărările contestatoarei şi concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară, potrivit cărora cele trei produse intră în categoria solvenţilor şi nu sunt accizabile, ceea ce reprezintă o depăşire a domeniului său de specialitate, clasificarea produselor accizabile fiind în competenţa organului fiscal, potrivit legii;
Rezultatele expertizelor efectuate de Laboratorul I. Ploieşti nu conţin determinările tuturor parametrilor de care depinde clasificarea tarifară, astfel cum prevăd actele normative pentru clasificarea mărfurilor, în vigoare în anul 2007;
Urmare a verificărilor efectuate, s-a constatat că materiile prime achiziţionate de reclamantă au fost combinate, în diverse proporţii, în bazinele închiriate de la SC "P." SRL Slatina, fără a fi supuse unor transformări chimice ireversibile, aspect neluat în seamă de expertul tehnic;
Autoritatea Naţională a Vămilor a stabilit argumentat că cele trei produse finite se clasifică la poziţia 2710, subliniind caracterul esenţial de ulei mineral al produselor în cauză, ceea ce contrazice afirmaţia contestatoarei, pe care şi-a însuşit-o şi expertul tehnic şi instanţa de fond, în sensul că produsele finite se încadrează la NC 3814 - "solvenţi şi diluanţi organici compuşi, nedenumiţi şi necuprinşi în altă parte; preparate concepute pentru îndepărtarea lacurilor şi vopselelor";
Clasificarea tarifară propusă de expertul tehnic încalcă Regulile nr. 1 şi nr. 6 generale pentru interpretarea Nomenclaturii Combinate;
Societatea intimată datorează accize la nivelul prevăzut de art. 176 şi anexa nr. 1 din C.fisc., pentru păcură şi benzină cu plumb.
II. Recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt în numele şi pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
În motivarea recursului său, recurenta-pârâtă a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 304¹ C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că încadrarea tarifară corectă a produselor Firniş 102, Diluant Ass 501 şi Firniş 103, în raport de caracteristici, este la codul tarifar 2710, aşa cum în mod legal au constatat organele vamale, care au stabilit în sarcina reclamantei accize de plată şi majorări de întârziere.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Analizând cauza, prin prisma motivelor şi criticilor invocate de recurente, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele arătate în continuare:
Curtea, având în vedere că ambele recursuri vizează în esenţă aceleaşi critici de nelegalitate, cu privire la încadrarea tarifară a produselor în discuţie, le va analiza împreună.
Astfel, este de menţionat faptul că soluţia recurată a fost pronunţată în fond după casare în baza Deciziei nr. 5655/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizie prin care s-a reţinut că se impune refacerea raportului de expertiză care iniţial fusese făcut la prima instanţă de fond, deoarece situaţia de fapt nu a fost pe deplin lămurită.
În aplicarea dispoziţiilor art. 315(1) C. proc. civ., care prevăd în mod expres că: "în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului", cu ocazia rejudecării s-a încuviinţat şi respectiv efectuat o nouă expertiză care să aibă în vedere precizările din decizia de casare.
Această nouă expertiză tehnică de specialitate a fost efectuată de expertul ing. D.J.
Ulterior, acelaşi expert împreună cu expertul asistent a răspuns şi la obiecţiunile formulate de recurenţii-pârâţi.
Potrivit concluziilor reţinute în această expertiză - cea de-a treia din întregul ciclu procesual - a rezultat că:
- Intimata-reclamantă SC D.I. SRL a respectat specificaţiile tehnice la fabricarea celor 3 produse în litigiu;
- domeniul de utilizare al celor 3 produse este cel înscris de contribuabil în specificaţiile tehnice de fabricaţie, şi anume, dizolvanţi pentru lacuri şi vopsele şi corespunde realităţii;
- codul de încadrare tarifară al produselor "Firniş 102", "Firniş 103" şi "Diluant ASS501", este codul 3814.00, poziţie care nu este purtătoare de accize şi nu codul N.C. 2710.00;
- cele 3 produse nu pot fi utilizate ca şi combustibil pentru motor sau încălzire;
- produsele "Firniş 102", "Firniş 103" şi "Diluant ASS501", nu sunt purtătoare de accize.
De precizat este faptul că la aceleaşi concluzii au ajuns şi ceilalţi experţi care au efectuat celelalte expertize în derularea ciclului procesual.
Reţinând concluziile expertizei care reprezintă o probă ştiinţifică ce nu poate fi înlăturată prin simple afirmaţii sau interpretări proprii, instanţa de rejudecare, în mod corect a înlăturat rezultatele analizelor Laboratorului Vamal Central.
De altfel, rezultatul acestor analize a fost contrazis şi de Laboratorul I. Ploieşti care a certificat tipul celor 3 produse, precum şi de I. ca organism de certificare acreditat de RENAP.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de rejudecare a reţinut că cele 3 produse astfel cum au fost certificate, respectiv solvenţi, se înscriu în activitatea declarată a firmei intimatei-reclamante şi anume "fabricarea vopselelor, lacurilor, cernelii tipografice şi masticurilor".
Tot astfel, în mod corect instanţa de rejudecare a constatat că faţă de concluziile categorice ale expertizei, intimata-reclamantă beneficiază de exceptarea de la plata accizelor prevăzută de art. 1754 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. fisc., de vreme ce scopul utilizării celor 3 produse este altul decât cel de combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire.
În raport de cele mai sus reţinute, având în vedere dispoziţiile art. 312(1) C. proc. civ., cele două recursuri vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, în nume propriu, precum şi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, în numele şi pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 386 din 8 iulie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2913/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2919/2012. Contencios → |
|---|
