ICCJ. Decizia nr. 2948/2012. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs

Decizii ICCJ 2012 (Contencios administrativ)

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2948/2012

Dosar nr. 906/36/2010

Şedinţa publică de la 13 iunie 2012

Asupra recursului de faţă:

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

La data de 15 ianuarie 2010, reclamanta SC A.I.V. SRL a învestit Tribunalul Constanţa cu o contestaţie împotriva Deciziei nr. 139/2009 emisă de DGFP Constanta.

Prin Sentinţa civilă nr. 1742/2010, Tribunalul Constanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, în temeiul disp. art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Constanţa sub nr. 906/36/2010.

La data de 08 octombrie 2010 reclamanta şi-a precizat acţiunea sub aspectul cadrului procesual, arătând că înţelege să se judece cu Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, pentru opozabilitatea hotărârii şi cu DGFP Constanţa, emitentul actului contestat, respectiv Decizia nr. 139/2009.

Intimata DGFP a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei ca nefondată.

Prin Sentinţa nr. 217/CA din 04 iulie 2011, Curtea de Apel Constanţa a respins contestaţia reclamantului, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel Curtea a reţinut că instanţa de contencios fiscal a fost învestită de către reclamantă cu verificarea legalităţii încadrării tarifare a mărfurilor importate de aceasta în perioada 2003 - 2006 (respectiv M., K., P.-V., K.A., P. şi N. 25%) la poziţia tarifară 23.09 - "preparate de tipul celor folosite pentru hrana animalelor", încadrare realizată de către organele vamale şi în raport de care a rezultat impunerea în sarcina reclamantei de obligaţii fiscale suplimentare în sumă totală de 704.510 lei (drepturi vamale + penalităţi de întârziere, încadrare diferită de cea agreată de contestatoare).

Diferenţa de drepturi vamale indicată mai sus reprezintă contravaloarea facilităţilor vamale de care a beneficiat societatea reclamantă ca urmare a faptului că la momentul importului, urmare a celor declarate de către beneficiarul importului bunurile au fost încadrate la poziţia tarifară 30.04 "medicamente".

Contestatoarea a criticat corectitudinea încadrării tarifare realizată de către organele fiscale din perspectiva următoarelor elemente: 1. specificul produselor importate, constând în aceea că ele sunt folosite doar la debutul unor boli; 2. dispoziţiile Nomenclatorului de produse farmaceutice de uz veterinar existent în România din 2003; 3. adresa Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Constanţa din 2 octombrie 2008, prin care i se comunică că aceste produse sunt medicamente.

Curtea a reţinut că nu pot fi primite criticile contestatoarei întrucât clasificarea tarifară nu se poate asimila cu clasificarea în Nomenclatorul farmaceutic.

În perioada anilor 2003 - 2006, perioadă în care s-a realizat importul de către contestatoare, România aplica Nomenclatura combinată pentru clasificarea mărfurilor în Tariful vamal al României (şi implicit toate regulamentele şi comunicările privind clasificarea mărfurilor), în baza art. 8 pct. 2 al Acordului European ce a instituit o asociere între România, pe de o parte, Comunităţile europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, Acord ratificat prin Legea nr. 20/1993.

Pentru perioada anilor 2003 - 2006, baza legală pentru clasificarea mărfurilor în Tariful vamal de import al României era constituită din următoarele acte normative:

- Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României (art. 72, 73);

- Regulile generale de interpretare a sistemului armonizat (Legea nr. 98/1996 prin care România a aderat la Convenţia sistemului armonizat, inclusiv la anexa acestuia);

- H.G. nr. 1114/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României (art. 104) conform căruia, prin Decizia directorului general al ANV nr. 1783 din 09 decembrie 2001 a fost aprobată versiunea în limba română a textului Normelor tehnice de interpretare a Sistemului armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, ediţia a III-a (2002) actualizate prin aducerile la zi nr. 1 şi 2, anexă publicată în M. Of. nr. 75 bis/05.02.2003.

În acest context, Curtea a apreciat că în mod judicios s-a reţinut de către organul fiscal că încadrarea mărfurilor în Tariful vamal de import al României se face conform Regulilor generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, prezentate în anexa la Legea nr. 98/1996 pentru aderarea României la Convenţia Internaţională privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor şi în concordanţă cu Notele explicative ale Sistemului armonizat, menţionate la art. 72 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României.

Pe de altă parte, art. 73 din aceeaşi lege arată că Autoritatea Naţională a Vămilor din România, ţinând seama de practica internaţională în materie, este cea care stabileşte regulile specifice aplicabile clasificării mărfurilor prevăzute în nomenclatura combinată.

Astfel, produsele K., A., M., P. şi N. 25 se clasifică legal în tariful vamal al României valabil în perioada 2003 - 2006, la codul 23.09 - "preparate de tipul celor folosite pentru hrana animalelor - altele", în aplicarea Regulilor generale de interpretare a Sistemului armonizat şi a Nomenclaturii combinate nr. 1 şi 6 şi Normelor tehnice de interpretare a Sistemului armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor aferente poziţiei 23.09 (M. Of. nr. 928 bis/23.12.2003).

Totodată, Curtea a constatat că potrivit regulii nr. 1 de interpretare, încadrarea mărfurilor este considerată legal determinată atunci când este în concordanţă cu textul poziţiilor şi notelor de secţiuni şi capitole, iar conform regulii nr. 6, clasificarea mărfurilor în subpoziţiile unei poziţii se efectuează în mod legal cu respectarea termenilor acelor subpoziţii şi a notelor de subpoziţii cu care se află în relaţie.

Niciunul dintre produsele menţionate mai sus nu poate fi clasificat la una din poziţiile 30.04, deoarece această clasificare contravine Notei 1, lit. l) şi notei complementare, ambele de la capitolul 30 al Nomenclaturii combinate.

A reţinut prima instanţă că în normele indicate mai sus, poziţia 30.04 cuprinde medicamentele constituite din produse amestecate sau neamestecate, cu condiţia ca ele să fie prezentate:

a) fie sub formă de doze, adică repartizate în cantităţile în care trebuie să fie utilizate în scopuri terapeutice sau profilactice. Se prezintă în general în fiole, casete, pastile sau tablete, sau chiar sub formă de pudră, dacă se prezintă sub formă de doze aflate în pliculeţe".

b) fie condiţionate pentru vânzarea cu amănuntul, adică acele produse care din cauza condiţionării lor şi în special datorită indicaţiilor adecvate (natura afecţiunilor împotriva cărora trebuie utilizate, mod de utilizare şi administrare, etc), sunt identificabile ca fiind destinate pentru vânzarea directă la utilizatori.

Ori în cauză produsele importate de către contestatoare, potrivit declaraţiilor acesteia erau ambalate în saci de 25 kg sau butoaie de 200 l, nefiind prezentate sub formă de doze şi nici condiţionate pentru vânzarea cu amănuntul, acesta fiind unul dintre motivele pentru care produsele nu puteau fi încadrate la poziţia 30.04.

Pe de altă parte, în menţiunile din Notele explicative de la subcapitolul 23.09 lit. c) - se arată că preparatele destinate pentru prepararea hranei complete sau hranei suplimentare, sunt preparate cunoscute în comerţ ca preamestecuri care sunt în general compoziţii cu caracter complex cuprinzând un ansamblu de elemente (numite uneori aditivi) a căror natură şi proporţii sunt fixate în vederea unei producţii zootehnice determinate.

Aceste elemente sunt de tipul celor care favorizează digestia, asigură asimilarea alimentelor şi starea de sănătate: vitamine sau provitamine, aminoacizi, antibiotice, coccidiostatice, oligo-elemente, emulsificatori, substanţe aromatice sau aperitive, etc.

Prin urmare aplicând criteriile stabilite de dispoziţiile legale incidenţei cauzei reiese că încadrarea realizată de către organul fiscal la capitolul 23.09 - "preparate de tipul celor folosite pentru hrana animalelor" este una corectă.

Referitor la concluzia raportului de expertiză tehnică veterinară, potrivit căreia încadrarea produselor în speţă este corectă prin raportare la Nomenclatorul farmaceutic, instanţa nu şi-a însuşit această concluzie întrucât Autoritatea Naţională a Vămilor, prin unităţile sale subordonate, este singurul organ abilitat să aplice criteriile stipulate de lege cu scopul determinării încadrării tarifare a mărfurilor importate, în raport de Tariful vamal de import al mărfurilor importate, drept conferit de prevederile art. 8 din Legea nr. 141/1997 privind Codul Vamal al României.

În plus instanţa a reţinut şi faptul că în baza Legii nr. 98/1996, pentru aderarea României la Convenţia internaţională privind Sistemul armonizat, România are obligaţia de a aplica recomandările comitetului Sistemului armonizat şi care, privitor la deosebirea dintre medicamente şi suplimente alimentare (de uz uman sau veterinar), la sesiunea 21 a statuat că existenţa unui certificat emis de către autoritatea naţională competentă pentru autorizarea punerii pe piaţă a unui produs ca medicament, nu poate fi acceptat ca un criteriu pentru clasificarea acelui produs la capitolul 30 al Sistemului armonizat; de asemenea, nu este acceptat ca un criteriu de clasificare ca medicament al unui produs, faptul că are în compoziţie una sau mai multe substanţe menţionate în farmacopeea naţională.

I.2. Recursul declarat în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recurenta a susţinut, în esenţă că hotărârea recurată este dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.)

În mod eronat instanţa de fond a reţinut că legislaţia în vigoare în perioada 2003 - 2006 stabilea încadrarea tarifară a produselor în cauză, fără a lua în considerare că această clasificare este dată în primul rând de natura produsului - medicament sau supliment nutritiv. Ori, această clasificare este data de Nomenclatorul farmaceutic emis de către autorităţile competente în domeniu, care în funcţie de natura chimică, modul de administrare, etc, stabileşte natura produsului respectiv. Acesta este şi motivul pentru care se solicită autorizaţie Ministerului Sănătăţii, Ministerului Mediului şi Ministerului Comerţului. În caz contrar, dacă încadrarea s-ar face potrivit Codului vamal, societatea s-ar afla în situaţia bizară, de a se comercializa diverse produse pe piaţă, fără a cunoaşte clasificarea farmaceutică a acestora, ci doar tarifară, şi de a nega competenţele Direcţiei Sanitar Veterinare şi a instituţiilor sanitare veterinare competente în materie.

Recurenta a mai susţinut că instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că instituţiile sanitar veterinare şi vamale nu sunt în relaţii de subordonare ci în deplină colaborare, la calificarea unui produs. Practic, calificarea tarifară a unui produs se face în funcţie de încadrarea farmaceutică a produselor, iar nu invers. Acesta este şi motivul pentru care societatea a făcut referire la două încadrări tarifare diferite: 23.09 "preparate folosite pentru hrana animalelor" şi 30.04 "medicamente"; în funcţie de calificarea farmaceutică, aceste produse se încadrează într-o grupă tarifară sau alta.

În susţinerea acestei argumentări recurenta a invocat raportul de expertiză administrat în cauză, care la obiectivul nr. 2 - la care se solicită clasificarea acestor produse în raport de Nomenclatorul Farmaceutic, iar în cazul în care acesta nu exista înainte de august 2006, să se specifice modalitatea în care ar fi putut fi încadrate aceste produse - expertul a arătat că aceste produse se clasificau în funcţie de Nomenclatorul Farmaceutic care exista în perioada menţionată, iar în lipsa acestuia încadrarea s-ar fi făcut în funcţie de Codul vamal, ceea ce nu e cazul în speţa dedusă judecăţii.

Recurenta a mai criticat sentinţa şi sub aspectul că aceasta nu a luat în considerare cele două Decizii nr. 88 din 26 noiembrie 2008, nr. 25 din 24 februarie 2009 emise de DGFP - Constanţa - prin care au fost admise contestaţiile societăţii, mulţumindu-se a menţiona că aceste produse nu sunt medicamente, întrucât, nu sunt respectate condiţiile stipulate de art. 1 pct. 3 alin. b prevăzute în secţiunea VI - Produse ale industriei chimice sau ale industriilor conexe - din Anexa la Legea nr. 608/2003 publicată în M.O. nr. 928/23.12.2003, coroborate cu prevederile cap. 30 - Produse Farmaceutice - Note de capitol pct. 3 alin. b care stipulează ca aceste produse pot fi amestecate. Notele complementare, ale aceluiaşi capitol 30, prevăd ca poziţia 30.04 cuprinde «vitamine, minerale, aminoacizi esenţiali şi acizi graşi, condiţionate pentru vânzarea cu amănuntul. Aceste produse se clasifică la poziţia 30.04 dacă etichetarea, ambalarea sau modul de utilizare au înscrise următoarele indicaţii: maladia, afecţiunea sau simptomele acestora, împotriva cărora produsul este utilizat; concentraţia de substanţe active sau substanţe active pe care le conţin; posologia, şi, modul de administrare».

Or, a susţinut recurenta, societatea a făcut dovada prin înscrisurile depuse (prospectele produselor farmaceutice, declaraţiile vamale, Certificatele de înregistrare ale produselor în România eliberate de Institutul pentru controlul produselor biologice şi medicamentelor de uz veterinar, Certificatele de Import, Autorizaţiile de comercializare eliberate de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - Direcţia Generală Sanitar Veterinară, precum şi de Certificatele de înregistrare a acestor produse, eliberate de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, Acordul sanitar-veterinar eliberat de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară, Licenţele de import eliberate de Ministerul Comerţului) că a deţinut toate autorizaţiile ce îndeplinesc aceste condiţii.

De asemenea argumentele recurentei pentru admiterea recursului au vizat şi ideea avansată de instanţa de fond în sensul că nu sunt îndeplinite condiţiile privind încadrarea tarifară 30.04 întrucât produsele respective sunt prezentate sub formă de saci de 25 kg sau butoaie de 200 l, nefiind prezentate sub forma de doze şi nici condiţionate pentru vânzarea cu amănuntul, întrucât pe de o parte legea nu impune cantitatea dozei, iar pe de altă parte, comercializarea produselor în ambalaje mari se datorează faptului că acestea sunt adresate unei hale sau unităţi zootehnice specializate, ceea ce nu împiedică vânzarea cu amănuntul a acestora sub formă de doze.

Astfel, a susţinut recurenta, atâta timp cât produsele în discuţie au prospect şi conţin cele 4 categorii de informaţii (privind o anumită maladie, concentraţia de substanţă sau substanţe active pe care le conţin, dozajul, precum şi modul de utilizare) prevăzute de Sistemul Armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor acestea sunt considerate medicamente şi se încadrează la poziţia tarifară 30 aprilie.

În fine recurenta a susţinut că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii în dezlegarea pricinii (critica întemeiată de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), având în vedere că deşi în soluţionarea litigiului instanţa a admis atât proba cu înscrisuri, cât şi cu expertiza veterinară, aceasta interpretează greşit probele administrate în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi în continuare expuse.

Instanţa de contencios fiscal a fost învestită de către reclamantă cu verificarea legalităţii încadrării tarifare a mărfurilor importate de aceasta în perioada 2003 - 2006 (respectiv M., K., P.-V., K.A., P. şi N. 25%) la poziţia tarifară 23.09 - "preparate de tipul celor folosite pentru hrana animalelor", încadrare realizată de către organele vamale şi în raport de care a rezultat impunerea în sarcina reclamantei de obligaţii fiscale suplimentare în sumă totală de 704.510 lei (drepturi vamale + penalităţi de întârziere, încadrare diferită de cea agreată de contestatoare.

Înalta Curte reţine că organul de control vamal a efectuat încadrarea mărfurilor în Tariful vamal de import al României, conform Regulilor generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, prezentate în anexa la Legea nr. 98/1996 pentru aderarea României la Convenţia Internaţională privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor şi în concordanţă cu Notele explicative ale sistemului armonizat, menţionate la art. 72 din Legea nr. 141/1999 privind Codul vamal al României.

Potrivit acestor norme "Regulile generale şi notele explicative de interpretare a nomenclaturii mărfurilor prevăzute în Tariful vamal de Import al României sunt cele din Convenţia internaţională a Sistemului armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, la care România este parte."

De asemenea art. 73 din Legea nr. 141/1999, stipulează faptul că "Autoritatea Naţională a Vămilor, ţinând seama de practica internaţională în materie, stabileşte regulile specifice aplicabile clasificării mărfurilor prevăzute în nomenclatura combinată."

Totodată, potrivit prevederilor art. 48 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României: "(1) Clasificarea tarifară reprezintă stabilirea, pentru mărfurile respective, potrivit reglementărilor în vigoare a:

a) codului tarifar din Nomenclatura combinată a mărfurilor sau a codului tarifar din orice altă nomenclatură menţionată la art. 46 lit. b);

b) codului tarifar din orice altă nomenclatură care se bazează în întregime sau în parte pe Nomenclatura combinată a mărfurilor ori care adaugă la aceasta orice subdiviziune şi care este stabilită de dispoziţiile legale care reglementează domenii specifice cu privire la aplicarea altor măsuri decât cele tarifare legate de schimbul de mărfuri.

(2) La clasificarea tarifară a mărfurilor se utilizează regulile generale pentru interpretarea Sistemului armonizat din Convenţia internaţională privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, inclusiv anexa acestuia, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, ratificată prin Legea nr. 98/1996."

În conformitate cu dispoziţiile mai sus menţionate, Înalta Curte a apreciat că, în mod just atât organul de control cât şi organul de soluţionare din cadrul DGFP, au făcut o corectă încadrare tarifară a produselor, reţinând că reglementările Comisiei Europene sunt obligatorii şi pentru România care utilizează Nomenclatura combinată pentru denumirea şi clasificarea mărfurilor din Uniunea Europeană în conformitate cu angajamentele asumate prin Acordul European instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 14 iunie 1983, ratificat prin Legea nr. 98/1996.

Înalta Curte reţine că în mod corect prima instanţă a constatat că potrivit regulii nr. 1 de interpretare, încadrarea mărfurilor este considerată legal determinată atunci când este în concordanţă cu textul poziţiilor şi notelor de secţiuni şi capitole, iar conform regulii nr. 6, clasificarea mărfurilor în subpoziţiile unei poziţii se efectuează în mod legal cu respectarea termenilor acelor subpoziţii şi a notelor de subpoziţii cu care se află în relaţie.

Astfel că niciunul din produsele importate de reclamantă, respectiv M., K., P.-V., K.A., P. şi N. 25% nu poate fi clasificat la una din poziţiile 30.04, deoarece această clasificare contravine Notei 1, lit. l) şi notei complementare, ambele de la capitolul 30 al Nomenclaturii combinate.

Poziţia 30.04 cuprinde medicamentele constituite din produse amestecate sau neamestecate, cu condiţia ca ele să fie prezentate:

c) fie sub formă de doze, adică repartizate în cantităţile în care trebuie să fie utilizate în scopuri terapeutice sau profilactice. Se prezintă în general în fiole, casete, pastile sau tablete, sau chiar sub formă de pudră, dacă se prezintă sub formă de doze aflate în pliculeţe".

d) fie condiţionate pentru vânzarea cu amănuntul, adică acele produse care din cauza condiţionării lor şi în special datorită indicaţiilor adecvate (natura afecţiunilor împotriva cărora trebuie utilizate, mod de utilizare şi administrare, etc), sunt identificabile ca fiind destinate pentru vânzarea directă la utilizatori.

Referitor la concluzia raportului de expertiză tehnică veterinară, potrivit căreia încadrarea produselor în speţă este corectă prin raportare la Nomenclatorul farmaceutic, se reţine că în mod corect instanţa de fond nu şi-a însuşit această concluzie întrucât Autoritatea Naţională a Vămilor, prin unităţile sale subordonate, este singurul organ abilitat să aplice criteriile stipulate de lege cu scopul determinării încadrării tarifare a mărfurilor importate, în raport de Tariful vamal de import al mărfurilor importate, drept conferit de prevederile art. 8 din Legea nr. 141/ 1997 privind Codul Vamal al României.

În raport de documentele aflate la dosar şi prevederile legale s-a reţinut că societatea a încadrat eronat produsele importate întrucât, încadrarea mărfurilor în Nomenclatura combinată este legal determinată atunci când nu sunt contrare termenilor utilizaţi în acele poziţii şi note.

Aceste produse, în mod evident, nu pot fi şi nici nu ar putea exista posibilitatea de a fi încadrate la poziţia 30.04, întrucât nu au indicaţii referitoare la prevenirea sau tratarea unei maladii, ci doar menţin şi contribuie la menţinerea stării generale a sănătăţii şi a stării de bine, conform indicaţiilor de pe prospecte.

Mai mult decât atât, conform Notelor explicative ale Sistemului armonizat de denumire şi codificare al mărfurilor aplicabile pentru perioada 2003 - 2006 produsele sub formă de doze "sunt repartizate în cantităţi în care trebuie să fie utilizate în generat în fiole, casete, pastile sau tablete sau chiar sub formă de pudră, dacă se prezintă sub formă de doze aflate în pliculeţe", iar produsele condiţionate pentru vânzarea cu amănuntul "sunt considerate ca atare acele produse care din cauza condiţionării lor şi în special datorită prezenţei indicaţiilor adecvate (natura afecţiunilor împotriva cărora trebuie utilizate, mod de utilizare şi administrare etc.) sunt identificabile ca fiind destinate pentru vânzarea directă la utilizatori, fără reambalare, în scopurile indicate mai sus".

În contextul celor de mai sus, în conformitate cu prevederile din Legea nr. 98/1996 pentru aderarea României la Convenţia Internaţională privind Sistemul Armonizat, privitor la deosebirea între medicamente şi suplimente alimentare (de uz uman sau veterinar), la Sesiunea 21 Comitetul Sistemului Armonizat a decis că "existenţa unui certificat emis de către autoritatea naţională competentă pentru autorizarea punerii pe piaţă a unui produs ca medicament nu poate fi acceptat ca un criteriu pentru clasificarea acelui produs la Capitolul 30 al Sistemului armonizat".

Tot în acest document se precizează că nu este acceptat ca un criteriu de clasificare ca medicament, a unui produs, faptul că are în compoziţie una sau mai multe substanţe menţionate în farmacopeea naţională, Comitetul Sistemului Armonizat susţinând clasificarea produselor de acest tip prin analiza fiecărui caz în parte şi limitarea poziţiilor 30.03 şi 30.04 din Sistemul armonizat numai pentru produsele utilizate în medicina care conţin pe unitate de consum (doză), o cantitate suficientă de substanţă activă "cu efect de tratare sau profilaxie a unei boli sau maladii".

Referitor la aserţiunile recurentei potrivit cărora, DSV Constanţa este autoritatea care stabileşte încadrarea corectă a produselor în categoria medicamentelor, precum şi faptul că avizele şi documentele care au însoţit produsele importate au fost eliberate de autorităţi ale statului competente care au considerat aceste produse ca fiind medicamente (respectiv, Certificate de înregistrare a produselor în România eliberate de către Institutul pentru controlul produselor biologice şi medicamentelor de uz veterinar, Autorizaţii de comercializare eliberate de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - Direcţia Generală Sanitară Veterinară, Acord sanitar-veterinar - eliberat de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară, licenţe de import eliberate de Ministerul Comerţului), Înalta Curte constată că acestea nu pot fi reţinute în soluţionarea favorabilă a cauzei, având în vedere dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 141/1997 (Codul Vamal) care stabileşte că "(1) Autoritatea vamală exercită, în cadrul politicii vamale a statului, atribuţiile conferite prin reglementări vamale, pentru realizarea vămuirii bunurilor introduse sau scoase din ţară."

În concluzie, Înalta Curte, reţinând că prima instanţă a soluţionat cauza cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la încadrarea tarifară a produselor importate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de SC "A.I.V." SRL împotriva Sentinţei nr. 217/CA din 4 iulie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2012.

Procesat de GGC - NN

← ICCJ. Decizia nr. 2919/2012. Contencios		ICCJ. Decizia nr. 2999/2012. Contencios. Obligare emitere act... →

ICCJ. Decizia nr. 2948/2012. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2948/2012. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs