ICCJ. Decizia nr. 3082/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3082/2012
Dosar nr. 824/54/2011
Şedinţa publică de la 19 iunie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamantul D.V.A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, solicitând obligarea pârâtului la eliberarea unui înscris, supliment de diplomă, în condiţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 288/2004, care să cuprindă menţiunea că este licenţiat în Arte, domeniul (profilul) Arte Plastice şi Decorative, Specializarea Pictură, studii de lungă durată.
Pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că în situaţia de faţă Ministerul nu poate avea calitate procesuală pasivă, întrucât conform prevederilor H.G. nr. 81/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului cu modificările şi completările ulterioare şi Legii nr. 84/1995, ministerul nu are atribuţii de eliberare a diplomelor/suplimentelor la diplomă pentru absolvenţii învăţământului superior.
Singurele entităţi care au atât dreptul, cât şi obligaţia de a elibera acte de studii (diplome, suplimente la diplomă) sunt instituţiile de învăţământ superior acreditate.
Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa nr. 393 din 13 iulie 2011 a Curţii de Apel Craiova a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul D.V.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 216 alin. (2) lit. f) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, în domeniul învăţământului superior Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are următoarele atribuţii: "organizează recunoaşterea şi echivalarea diplomelor şi certificatelor, conform normelor interne şi în conformitate cu normele europene; elaborează metodologia prin care se pot recunoaşte automat diplomele şi certificatele obţinute în universităţi din statele membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi în Confederaţia Elveţiană, precum şi în universităţi de prestigiu din alte state, pe baza unei liste aprobate şi reactualizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului; organizează recunoaşterea automată a funcţiilor didactice universitare şi a calităţii de conducător de doctorat, conform unei metodologii proprii; încasează sume, în lei sau în valută, pentru recunoaşterea şi echivalarea diplomelor şi certificatelor şi pentru vizarea actelor de studii".
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că principalele atribuţii ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sunt prevăzute la Cap. III din H.G. nr. 81/2010, care la art. 4 alin. (1) lit. v), prevede printre alte atribuţii faptul că "stabileşte modalităţi de recunoaştere şi de echivalare a diplomelor, a certificatelor şi a titlurilor ştiinţifice, eliberate în străinătate, pe baza unor norme interne, ţinând seama şi de înţelegerile şi convenţiile internaţionale la care România este parte".
Direcţia pentru Echivalarea şi Recunoaşterea Diplomelor (DERD) funcţionează în cadrul Direcţiei Generale Învăţământ Superior, Echivalarea şi Recunoaşterea Studiilor şi Diplomelor a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Instanţa a constatat că pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nu eliberează acte de studii, aceasta fiind un atribut exclusiv al instituţiei de învăţământ organizatoare.
Însă, în virtutea atribuţiilor deţinute, prin organismele ce funcţionează în cadrul ministerului, pârâtul minister organizează recunoaşterea şi echivalarea diplomelor şi certificatelor conform normelor interne şi în conformitate cu normele europene, instanţa apreciind astfel că pârâtul are calitate procesuală pasivă în acţiunea dedusă judecăţii, în care se solicită eliberarea unui înscris, supliment de diplomă, în raport de studiile efectuate de reclamant în străinătate, echivalate în România de către pârât.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la eliberarea unui înscris, supliment de diplomă, care să cuprindă menţiunea că este licenţiat în Arte, domeniul (profilul) Arte Plastice şi Decorative, Specializarea Pictură, studii de lungă durată.
Reclamantul a studiat curriculum-ul de patru ani la Departamentul de Pictură de la Facultatea de Arte Vizuale din cadrul Academiei de Arte şi Design din Enschede-Olanda, în perioada 01 septembrie 1997 - 18 iunie 2002, iar după terminarea şi absolvirea cursurilor a susţinut examenul de licenţă în data de 18 iunie 2002, devenind "Licenţiat în Arte Plastice".
M.E.C.T. i-a echivalat studiile, eliberându-i Atestatul cu nr. 40.339 din 19 februarie 2009, Diplomă de Bachelor echivalentă cu Diploma de Licenţă (conform Legii nr. 288/2004), în domeniul Arte Plastice şi Decorative.
Titularul atestatului se bucură de toate drepturile conferite absolvenţilor instituţiilor sau universităţilor de învăţământ similare, acreditate din România.
Instanţa a reţinut că în cauza de faţă reclamantul s-a adresat M.E.C.T.S., solicitând eliberarea unui înscris, supliment de diplomă, care să cuprindă menţiunea că este licenţiat în Arte, domeniul (profilul) Arte Plastice şi Decorative, specializarea Pictură, studii de lungă durată.
Cu adresa nr. 83.110 din 02 decembrie 2010 D.P., Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor i-a comunicat că, în urma consultării partenerilor din reţelele europene ale Centrelor Naţionale de Recunoaştere ENIC/NARIC, diploma obţinută în anul 2002 (înainte de apariţia sistemului Bologna) la Academia de Arte Vizuale, Enschede, Olanda, este considerată egală cu bachelor degree (diplomă de licenţă conform Legii nr. 288/2004) de la o universitate de ştiinţe aplicate şi nu dă acces direct la studii doctorale.
Considerându-se nemulţumit de răspunsul primit, reclamantul s-a adresat instanţei de judecată, solicitând obligarea pârâtului să-i elibereze înscrisul, suplimentul de diplomă, cu menţinea că este licenţiat în Arte, domeniul (profilul) Arte Plastice şi Decorative, specializarea Pictură, studii de lungă durată.
Potrivit art. 67 alin. (2) din Legea nr. 84/1995 "Studiile în învăţământul universitar de lungă durată se încheie cu examen de licenţă sau de diplomă".
La data intrării în vigoare a Legii nr. 288/2004, au fost abrogate dispoziţiile art. 57, art. 60 alin. 2, art. 62 - 65, art. 72 alin. 4 - 6 şi ale art. 73 alin. (1) din Legea învăţământului nr. 84/1995.
Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare "Diplomele absolvenţilor de învăţământ superior sunt recunoscute şi oferă drepturi în condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare la data obţinerii actului de finalizare a studiilor".
Instanţa a reţinut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la eliberarea înscrisului, supliment de diplomă, în condiţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 288/2004, în conformitate cu care "Începând cu anul universitar 2005 - 2006, universităţile eliberează gratuit, inclusiv într-o limbă de largă circulaţie, fiecărui absolvent, Suplimentul la diplomă, al cărui conţinut este în conformitate cu normele europene", însă aceste dispoziţii sunt cuprinse în Cap. V referitor la "Corelarea sistemului de învăţământ din România cu sistemele europene de învăţământ".
Ori, în speţă, reclamantul a urmat studiile în străinătate, cu o durată de 4 ani, finalizate în anul 2002, studii care au fost echivalate în România, conform Legii nr. 288/2004.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 288/2004 "Studiile universitare de licenţă corespund unui număr cuprins între minimum 180 şi maximum 240 de credite de studiu transferabile, conform Sistemului european de credite de studiu transferabile (ECTS)".
Suplimentul la diplomă este un document obligatoriu anexat actelor de studii, este un document însoţitor al diplomei de absolvire, diplomei de licenţă, diplomei de inginer, diplomei de arhitect, diplomei de urbanist, diplomei de studii aprofundate şi diplomei de master, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 1 din Ordinul M.E.C. nr. 4868/2006 privind suplimentul la diplomă.
Recunoaşterea academică înseamnă echivalarea examenelor şi a altor documente care atestă calificările academice. Fiecare ţară a Uniunii a desemnat o instituţie care se ocupă de recunoaşterea academică pentru cetăţenii din statele U.E.
Recunoaşterea academică reprezintă evaluarea unei diplome obţinute în străinătate prin comparaţie cu sistemul românesc de învăţământ, în vederea stabilirii nivelului pe care acestea le conferă în învăţământul românesc. Recunoaşterea se realizează în vederea continuării studiilor în România.
Prin echivalare se înţelege evaluarea curriculei parcurse până la eliberarea respectivelor diplome sau acte de studii şi compatibilitatea cu sistemul românesc, iar procedura de recunoaştere şi echivalare nu trebuie să confere mai multe drepturi cetăţenilor care au studiat în străinătate, faţă de cei care au studiat în România şi se face cu respectarea legislaţiei române.
În paralel cu reglementarea din dreptul intern, Legea nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare, care implementează în România Directiva 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale, la nivel internaţional sunt aplicabile: Convenţia de la Lisabona privind recunoaşterea calificărilor în învăţământul superior în statele regiunii europene, ratificată prin Legea nr. 172 din 2 octombrie 1998 privind ratificarea Convenţiei cu privire la recunoaşterea atestatelor obţinute în învăţământul superior în statele din regiunea Europei, adoptată la Lisabona la 11 aprilie 1997, Carta comună ENIC/NARIC de activităţi şi servicii din 9 iunie 2004, Codul de bune practici revizuit, adoptat la Bucureşti în iunie 2007, Recomandările privind criteriile şi procedurile de evaluare a calificărilor străine din 6 iunie 2001.
Recunoaşterea calificărilor academice este responsabilitatea exclusivă a guvernelor naţionale.
Legiuitorul a acordat organului de specialitate al administraţiei guvernamentale un drept de apreciere cu privire la modalităţile de recunoaştere şi de echivalare a diplomelor, pe baza unor norme interne şi internaţionale.
Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor funcţionează potrivit Regulamentului aprobat prin Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 4.022/2008.
Potrivit prevederilor art. 5 din OMECT nr. 4.022/2008 privind Regulamentul de organizare şi funcţionare a Centrului Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor şi a Metodologiei de recunoaştere şi echivalare a diplomelor, certificatelor şi titlurilor ştiinţifice în domeniul recunoaşterii diplomelor, C.N.R.E.D. are următoarele atribuţii: recunoaşte şi propune spre echivalare, nivelul, domeniul şi specializarea diplomelor de studii obţinute în străinătate, recunoaşte automat diplomele de studii obţinute în cadrul celor trei cicluri de studii universitare în ţările membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European; vizează diplome, certificate, foi matricole, suplimente la diplomă şi programe analitice eliberate de instituţii de învăţământ superior publice şi private acreditate din România, pentru cetăţenii români şi străini aflaţi în mobilitate academică sau profesională; foile matricole, suplimentele la diplomă şi programele analitice emise de instituţiile de învăţământ superior autorizate temporar să funcţioneze sunt vizate numai însoţite de diploma finală, eliberată de instituţia de învăţământ superior acreditată;
Noţiunea de recunoaştere este definită ca fiind recunoaşterea oficială de către o autoritate competentă a valorii unui atestat eliberat de o instituţie de învăţământ străină.
Instanţa de fond a concluzionat că diploma de Bachelor obţinută de reclamant în anul 2002 a fost recunoscută de pârâtul M.E.C.T.S., fiind echivalată cu diploma de licenţă, astfel că nu pârâtul nu poate elibera reclamantului un supliment de diplomă care să conţină menţiunea solicitată referitoare la studiile de lungă durată.
Recunoaşterea reprezintă o recunoaştere a valorii unui atestat, ceea ce înseamnă o apreciere a conţinutului, aşa cum în mod legal a procedat ministerul pârât prin răspunsul comunicat reclamantului.
Instanţa a apreciat că dacă răspunsul autorităţii publice nu îl satisface pe reclamant, acesta nu constituie refuz nejustificat de soluţionare a cererii, constatând că dreptul de apreciere dat de legiuitor ministerului pârât a fost exercitat în condiţiile legii, fără exces de putere.
Recursul declarat de D.V.A.
Împotriva sentinţei de fond a formulat recurs, reclamantul D.V.A., care a criticat sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate în esenţă pentru următoarele motive:
- Instanţa de fond a ignorat faptul că reclamantul-recurent a absolvit studiile în anul 2002 când era în vigoare Legea nr. 84/1995 care la art. 67 alin. (2) prevede că studiile de lungă durată se încheie cu examen de licenţă sau de diplomă.
Arată recurentul că distincţia pe care o face Legea nr. 288/2004 cu privire la studiile de lungă durată este numai în privinţa studiilor de 5 sau 6 ani, pentru anumite profesii, includ în sine titlul de master, însă acestea nu-i sunt aplicabile reclamantului-recurent.
- Instanţa de fond nu a analizat cererea reclamantului-recurent, nu a analizat dacă răspunsul autorităţii pârâte este sau nu corect, raportată la situaţia concretă, la discriminarea semnalată de recurent, în condiţiile în care a urmat cursuri de aceeaşi durată, de aceeaşi valoare şi chiar mai mare de credite faţă de numărul creditelor din ţară şi a urmat întocmai paşii pentru echivalare.
În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Intimatul Ministerul Educaţiei,Cercetării, Tineretului şi Sportului a depus întâmpinare la cererea de recurs şi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond respingerea acesteia ca nefondată.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru considerentele următoare:
- În primul rând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Educaţie va fi considerată neîntemeiată, având în vedere că acesta deţine atribuţii prin Direcţiile Specializate ce funcţionează în cadrul acestuia - aşa cum a arătat şi instanţa de fond - acesta organizează recunoaşterea şi echivalarea diplomelor şi certificatelor conform normelor interne şi în conformitate cu normele europene (art. 216 alin. (2) lit. f)) din Legea nr. 1/2011, art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 49/1999, art. 4 alin. (1) lit. v) şi art. 9 alin. (1) din H.G. nr. 81/2010).
În plus calitatea procesuală pasivă a Ministerului Educaţiei este determinată şi de faptul că reclamatul-recurent a înaintat o cerere cu solicitările sale către minister şi acesta din urmă i-a răspuns, instanţa de fond trebuind să cenzureze acest răspuns, prin prisma dispoziţiilor legii contenciosului şi a elementelor refuzului nejustificat.
- Este fondat recursul recurentului deoarece instanţa de fond nu a analizat temeinicia dreptului solicitat de acesta, a-i fi recunoscut ci doar a arătat că Diploma de Bachelu obţinută de recurent în 2002 a fost recunoscută de Ministerul Educaţiei,Cercetării, Tineretului şi Sportului - şi echivalentă cu diploma de licenţă.
Consideră pârâtul că nu poate elibera un supliment de diplomă faţă de conţinutul valorii atestatului, fără însă a-l fi analizat în concret.
Deşi recurentul a arătat că a avut un număr de 240 de credite europene şi în raport de acest lucru, comparat cu studiile unei persoane din ţară, acesta ar trebui să fie licenţiat cu studii de lungă durată, instanţa de fond nu a solicitat explicaţii în acest sens autorităţii pârâte şi prin comparaţie cu alte persoane care au studiat în ţară să observe dacă există sau nu diferenţe esenţiale.
Instanţa de fond nu a dezlegat fondul pricinii dedusă judecăţii, nu a observat cererea reclamantului-recurent - care vizează încadrarea studiilor universitare efectuate între anii 1997 - 2002 - studii aprofundate de licenţă cu durata de 4 ani şi un număr de 240 de credite efectuate; şi statul său de profesor.
Nici autoritatea pârâtă şi nici instanţa de fond nu au lămurit, cu exemplu concret, în raport de celelalte înscrisuri depuse de recurent şi prin raportare la numărul de credite şi durata studiilor înainte de Legea nr. 288/2004 - şi raportat la dispoziţiile legale aplicabile, de ce nu i se poate elibera supliment de diploma recurentului - reclamant.
Din adresa existentă în traducere la dosar rezultă că recurentul-reclamant a studiat 240 credite europene, 60 de credite pe an.
Din răspunsul autorităţii pârâte rezultă că în temeiul prevederilor art. 9 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 288/2004 - absolvenţii ciclurilor de studii preuniversitare de licenţă sau masterat pot ocupa posturi didactice în învăţământul preşcolar şi preuniversitar obligatoriu, cu condiţia obţinerii de minim 30 credite de studii - subliniind că recurentul poate ocupa numai un post didactic în învăţământul preşcolar şi preuniversitar obligatoriu.
Ori potrivit art. 9 alin. (6) din Legea nr. 88/2004 - absolvenţii cu diplomă de masterat pot ocupa posturi didactice în învăţământul liceal, postliceal sau universitare cu condiţia obţinerii unui număr de minim 60 credite de studii.
Recurentul nu poate ocupa un post de profesor la ciclul gimnazial ci doar profesor suplinitor - necalificat chiar dacă deţine 60 de credite de studii transferabile.
Pentru ca instanţa să administreze probatoriu solicitând datele necesare de la instituţia pârâtă pentru dezlegarea acestei situaţii şi pentru a nu fi private părţile de un grad de jurisdicţie, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.V.A. împotriva Sentinţei civile nr. 393 din 13 iulie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3002/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3214/2012. Contencios → |
|---|
