ICCJ. Decizia nr. 3160/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea pe rolul Curții de Apel București, reclamantele B.A., B.L., E.A., L.N., M.M. și T.A. - asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Iași, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Iași, Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești și Ministerul Economiei și Finanțelor, au solicitat constatarea nulității absolute a actului administrativ emis de Tribunalul Iași cu titlul Anexa 12 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 458/C din 9 februarie 2010, obligarea pârâților la emiterea unei anexe corecte formal și în care indemnizația de încadrare brută lunară la 1 ianuarie 2010 să fie stabilită prin luarea în considerare a majorării de 18% dispusă prin sentințele irevocabile nr. 543/2008 și 440/2008 pronunțate de Tribunalul lași.
în subsidiar, reclamantele au solicitat corectarea Anexei 12 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 458/2010 și revizuirea nivelului drepturilor salariale ale acestora în sensul luării în calcul a majorării de 18% a indemnizației de încadrare brute lunare dispuse prin sentințele arătate.
în motivarea cererii, reclamantele au arătat că prin sentințele citate, s-a stabilit că începând cu data de 10 ianuarie 2007 ar fi trebuit să beneficieze de un nivel mărit al indemnizației de încadrare brute lunare, după cum urmează: un nivel majorat cu 5% începând cu data de 01 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, cu încă 2% începând cu data de 01 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu încă 11% începând cu data de 01 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, prin urmare nivelul indemnizației brute lunare ar fi trebuit să fie de 4.471 RON începând cu 01 octombrie 2007 la care se aplicau actualizările ulterioare.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, deoarece modalitatea de calcul a salariilor începând cu data de 01 ianuarie 2010 s-a realizat potrivit Anexei 6 din Legea nr. 330/2009, iar de la 01 ianuarie 2011, se realizează potrivit Legii nr. 248/2010 și Legii nr. 285/2010 în funcție de fiecare categorie profesională din sistemul justiției.
Prin sentința nr. 4424 din 24 iunie 2011, Curtea de Apel București a respins cererea formulată de reclamantele B.A., B.L., E.A., L.N., M.M., T.A., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Iași, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că la emiterea Ordinului Ministrului Justiției nr. 458/C/2010 au fost avute în vedere dispozițiile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum și ale O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, iar Anexa 12 contestată de reclamante face parte integrantă din ordin, ordin necontestat de reclamante și prin care s-a stabilit modalitatea de calcul a indemnizației brute lunare.
Judecătorul fondului a mai reținut că legea unitară de salarizare, în Anexa VI - care cuprinde Reglementări specifice personalului din sistemul justiției, dispune la art. 6 "Judecătorii, procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau Parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza coeficienților de ierarhizare prevăzuți în anexa nr. VI/1".
S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că nu are relevanță că reclamantelor li s-au recunoscut anterior majorările salariale de 5%, 2% și 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007, întrucât aceste sume nu se iau în calcul la stabilirea salariilor conform Legii unitare a salarizării nr. 330/2009, iar sentințele civile pronunțate de Tribunalul Iași și-au produs efectele pentru perioada avută în vedere prin respectivele acțiuni, precum și în continuare, până la modificarea legislației în domeniul salarizării, și anume până la data de 01 ianuarie 2010, când a intrat în vigoare noua Lege unitară de salarizare pentru personalul din sistemul bugetar nr. 330/2009.
De asemenea, prima instanță a constatat că începând cu data de 01 ianuarie 2010 modalitatea de calcul a salariilor personalului în cauză s-a realizat potrivit Anexei nr. VI/1, iar din analiza anexei respective rezultă că, la stabilirea salariilor acestei categorii profesionale, nu sunt avute în vedere majorările de 5%, 2% și respectiv 11% acordate conform O.G. nr. 10/2007 prin hotărâri judecătorești.
Prin urmare, Curtea de Apel, având în vedere și dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 330/2009, a constatat că la acest moment indexările nu mai pot fi acordate în mod separat potrivit art. 1 alin. (2) din Lege, acesta nefiind stabilit de legislația în vigoare în beneficiul magistraților.
împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs B.A., B.L., E.A., L.N., M.M. și T.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
înainte de a examina motivele de recurs invocate în cauză, înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Astfel, atât actul contestat, pe de o parte, cât și hotărârea ce face obiectul recursului de față, pe de altă parte, au fost date, în aplicarea prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art. 18 alin. (1) din Anexa VI la Legea nr. 330/2009 - Lege cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Titlul "Reglementări specifice personalului din sistemul justiției", Secțiunea a 2-a "Salarizarea judecătorilor, a procurorilor, a personalului de specialitate juridică asimilat acestora, precum și a magistraților-asistenți": "judecătorii, procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat acestora și magistrații-asistenți, nemulțumiți de modul de stabilire a drepturilor salariale, prin act administrativ al ordonatorului principal de credite, pot face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ, la organele de conducere ale Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale Curților de Apel sau Parchetelor de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile".
De asemenea, prin alin. (2) al aceluiași articol se precizează că: "împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile colegiului de conducere al înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile".
Aceste dispoziții au caracter special, derogatoriu atât de la prevederile art. 299 C. proc. civ., cât și ale art. 20 din Legea nr. 554/2004.
înalta Curte subliniază faptul că procedura de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale cuvenite judecătorilor, procurorilor, personalului de specialitate juridică asimilat acestora și magistraților-asistenți din cadrul instanțelor judecătorești și a Parchetelor de pe lângă acestea, începând cu data de 01 ianuarie 2010 în baza Legii nr. 330/2009, reglementată de art. 18 din Anexa VI la Legea nr. 330/2009, are un caracter special în raport cu procedura generală de contestare a actelor administrative, reglementată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
în cauza de față, recurenții-reclamanți au formulat plângere împotriva Ordinului Ministrului Justiției nr. 458/C din 09 februarie 2010, plângere care a fost soluționată irevocabil de Curtea de Apel București.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 18 alin. (2), Anexa VI la Legea nr. 330/2009, împotriva hotărârii pronunțate nu se putea declara recurs.
După data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile legale citate au fost preluate de art. 7 alin. (1) și (2) din Cap. VIII - "Reglementări specifice personalului din sistemul justiției", Secțiunea I - "Dispoziții comune" din Anexa nr. VI - "Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, potrivit cărora: "Art. 7. - (1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariate, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale Curților de Apel sau Parchetelor de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile.
(2) împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile".
Or, în conformitate cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.
Cum sentința pronunțată de Curtea de Apel București nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., întrucât este irevocabilă, constatându-se întemeiată excepția inadmisibilității recursului, acesta urmează a fi respins ca atare.
în consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul ca inadmisibil.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3156/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3153/2012. Contencios → |
|---|
