ICCJ. Decizia nr. 3136/2012. Contencios
| Comentarii |
|
1. Soluția instanței de fond
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Olt, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta D.C. a solicitat, în contradictoriu, cu pârâta C.S.E.P.A.H. din cadrul Direcției Generale de Protecție a Persoanelor cu handicap București, anularea deciziei de încadrare în grad de handicap din 8 decembrie 2010 emisă de acestea din urmă.
în motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că această decizie este nelegală și netemeinică, întrucât gradul de handicap "accentuat" nu reflectă situația reală. Arată că anterior emiterii acestui certificat a avut gradul de handicap "grav" stabilit prin certificatul din 16 decembrie 2009 - cu asistent personal.
Reclamanta a mai învederat faptul că, așa cum rezultă din biletul de externare - scrisoarea medicală emisă la data de 23 decembrie 2010 de către Centrul de Cardiologie Craiova, prezintă diagnosticul de "arteriopatie cronică obliterantă a membrelor inferioare și amputația membrului inferior drept 1/3 medie gambă și insuficiență venoasă cronică a membrelor inferioare - sindrom dispeptic tip ulceros".
Tribunalul Olt, prin sentința nr. 76 din 16 februarie 2011 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal privind acțiunea formulată de reclamanta D.C. împotriva pârâtului M.M.F.P.S. - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Pentru Adulți, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale fiind o autoritate publică centrală.
Cauza a fost înregistrată la nr. 619/54/2011 pe rolul acestei instanțe.
Pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, prin întâmpinarea formulată a invocat excepția inadmisibilității (prematurității) cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea proceduri prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că încadrarea în grad de handicap a reclamantei s-a făcut cu respectarea prevederilor legale, respectiv a criteriilor prevăzute în ordinul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și a Ministerului Sănătății Publice nr. 762/1992/2007.
Curtea de Apel Craiova, Secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 371/2011 din 4 iulie 2011 a admis acțiunea formulată de reclamanta D.C., în contradictoriu cu pârâta C.S.E.P.A.H. din Cadrul Direcției Generale de Protecție a Persoanelor cu Handicap, a anulat decizia din 08 decembrie 2010 emisă de C.S.E.P.H.A. și certificatul de încadrare în grad de handicap din 09 iunie 2010 emis de C.E.P.H.A. Olt și a dispus emiterea unui nou certificat de încadrare în grad de handicap pentru gradul de handicap grav cu asistent personal începând cu 09 iunie 2010 de către C.E.P.H.A. Olt.
Totodată, a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, a reținut, în esență, următoarele.
în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, instanța a constat că nu este întemeiată sens în care a respins-o ca atare, reținând că potrivit art. 13 alin. (4) și (5) din O.G. nr. 14/2003 cu modificările și completările ulterioare certificatele emise de comisiile județene de evaluare a persoanelor cu handicap pot fi contestate, in termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, la Comisia superioară. Deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare. Astfel, prin contestare a Certificatului de încadrare în grad de handicap din 09 iunie 2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Olt, reclamanta a parcurs procedura prealabilă, iar ulterior a formulat acțiunea în termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, din actele medicale depuse la dosarul cauzei, expertiza medico-legală și ancheta socială efectuată, rezultă că reclamanta prezintă în concret simptomatologia descrisă de textul de lege în caracterizarea deficitului grav de locomoție, în sensul că nu se poate deplasa nici cu sprijin nici fără sprijin, fiind dependentă de un mijloc de transport adecvat, nu își poate îndeplini activitățile vieții cotidiene, nu-și poate asigura existența fiind astfel necesară prezența unui asistent personal.
Prin urmare, încadrarea în gradul de handicap accentuat este eronată deoarece deficiența locomotorie accentuată ce atrage încadrarea în acest grad de handicap se caracterizează potrivit Criteriilor legale prin faptul că persoana aflată în această situație se poate deplasa sprijinit în baston (sprijin unilateral) sau nesprijinit, dar cu mare dificultate or, reclamanta nu se poate deplasa nici cu sprijin, nici fără sprijin, fapt ce impune încadrarea în gradul de handicap grav, cu asistent personal.
2. Calea de atac exercitată
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, care se substituie în drepturile și obligațiile Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, conform art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 68/2010.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține că expertiza medico-legală dispusă în cauză reprezintă un mijloc de probă greșit, deoarece Legea nr. 448/2006 și legislația subsecventă precizează că I.M.L. Craiova nu are competențe legale în materie.
Art. 85 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 republicată, precizează clar că încadrarea în grad și tip de handicap a adulților cu handicap, se face de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, respectiv de C.E.P.A.H. Olt.
Criteriile utilizate în domeniul evaluării și încadrării în grad de handicap, conform art. 85 alin. (5) din Legea nr. 486/2006 republicată, sunt conținute de ordinul comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992/2007 al M.S.P.
Constatările și expertizele medico-legale se efectuează după o metodologie unitară stabilită de Consiliul superior de medicină legală și Ministerul Sănătății, potrivit ordinului comun nr. 1134/C din 25 mai 2000 al M.J. și nr. 255/2000 al M.S.F.
Expertiza medico-legală dispusă de instanța de fond încalcă dispozițiile imperative ale art. 26 din ordinul comun nr. 1134/C din 25 mai 2000 al M.J. și nr. 255/2000 al M.S.F, care limitează obiectul unei expertize medico - legale.
Recurentul susține că, pe fond, afecțiunea principală a intimatei - cangrena diabetică ce a determinat o amputație a mebrului pelvin drept, treimea medie, nu poate determina statutul de persoană cu handicap grav, cu asistent personal, în raport de dispozițiile ordinului comun al M.M.F.E.S. și al M.S.P. din 2007 pct. 1 - Amputații, unde se menționează deficiența funcțională gravă.
3. Soluția instanței de recurs
înalta Curte, analizând recursul, în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Prevederile art. 85 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 republicată conțin dispoziții referitoare la competența autorităților publice, în faza administrativă, de a stabili încadrarea în grad și tip de handicap a adulților cu handicap.
Legea nr. 448/2006 republicată nu poate exclude competența unui laborator sau a unui institut de specialitate în a efectua expertizele solicitate de instanțele judecătorești, în faza contencioasă, în temeiul art. 201 alin. (2) C. proc. civ.
Asemenea institute de specialitate, însuși recurentul este de acord, au competența să evalueze starea de sănătate și să efectueze investigațiile necesare pentru determinarea acesteia.
Probele administrate în cauză, inclusiv cele din faza administrativă, sunt analizate de instanțele judecătorești, iar soluția este dispusă în funcție de întregul ansamblu probator.
Concluziile expertizei medico-legale dispusă de instanța de judecată au fost în sensul că afecțiunile reclamantei influențează statica și mersul, aceasta având permanent nevoie de ajutor pentru deplasare și îngrijire.
Expertiza medico-legală nu se poate pronunța asupra încadrării într-un alt grad de handicap, de unde reiese faptul că nu s-au încălcat dispozițiile Legii nr. 448/2006, republicată.
încadrarea în gradul de handicap grav se face conform prevederilor ordinului comun nr. 762/2007 și nr. 1992/2007, la Capitolul 7.
Din expertiza medico-legală cât și din ancheta socială ce se află la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta are nevoie de ajutor permanent pentru deplasare și îngrijire, prezintă o dependență de alții, fiind incapabilă de autoîngrijire, autogospodărire.
Prin urmare, intimata-reclamantă se încadrează în normele impuse de ordinul comun sus-menționat pentru a-i fi emis certificat de încadrare în grad de handicap grav cu asistent personal, astfel cum a dispus instanța de fond.
Mai mult, criticile formulate de recurentul-pârât în susținerea nelegalității sentinței atacate cu privire la soluția pe fond nu pot fi reținute ca fiind fondate deoarece acesta nu prezintă explicații nici verosimile și nici legale referitoare la încadrarea în grad de handicap accentuat conform Deciziei nr. 3366/2010 și a certificatului de handicap, în condițiile în care anterior, aceleiași persoane i-a fost emis certificatul de încadrare în gradul de handicap grav cu asistent personal din 16 decembrie 2009, ambele certificate fiind emise sub imperiul aceluiași act normativ invocat de recurent, iar reclamanta prezenta aceleași afecțiuni.
Față de considerentele expuse, înalta Curte a apreciat că nu erau întrunite dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, s-a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3152/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3149/2012. Contencios → |
|---|
