ICCJ. Decizia nr. 3163/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamanta SC C.I. SRL, în contradictoriu cu pârâții A.F.P. Vaslui, P.I., S.D., Ministerul Finanțelor Publice și Comisia Centrală de Proceduri Fiscale, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Autoritatea Națională a Vămilor, D.R.A.O.V. Iași și D.J.A.O.V. Vaslui, a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 600.00 euro pentru repararea prejudiciului provocat societății, prin pretinse acțiuni abuzive de ordin fiscal și vamal, descrise amănunțit mai sus și care ar fi fost comise de către funcționarii instituțiilor pârâte, având ca rezultat final, aducerea societății într-o situație falimentară și prejudiciul menționat.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data 08 noiembrie 2007 a exportat banderole pentru băuturi alcoolice în baza autorizației de antrepozit fiscal, la data 05 decembrie 2007 a importat băuturile alcoolice pe care erau aplicate timbrele pe care le exportase în luna noiembrie 2007 și, deși avea precomenzi pentru băuturile importate și termen de livrare 10 decembrie 2007, D.J.A.O.V. Vaslui a blocat în vama de interior importul sub pretextul că băuturile ar fi marcate necorespunzător.
Reclamanta a mai arătat că la data 14 mai 2009 D.R.A.O.V. Iași i-a înmânat raportul de inspecție fiscală prin care a stabilit că în mod eronat în luna decembrie 2008 a declarat 177.656 RON acciza de plată în condițiile în care au stabilit prin decizia de impunere că datora numai 119.463 RON acciză și 13.551 RON majorări, contestația formulată împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere fiind respinsă pe motiv de tardivitate.
A susținut reclamanta că la data 16 februarie 2010 A.F.P. Vaslui i-a comunicat decizia nr. 6143/15/02/2010 de amânare la plata a debitelor către bugetul statului, ceea ce a determinat-o să apeleze la Banca U. Iași și C.C. pentru obținerea refinanțării creditului bancar în executare și un supliment, totul în suma 700.000 RON ceea ce-ar fi fost arhisuficient pentru achitarea creditelor bancare și pentru a reimporta până la sărbătorile pascale băuturi alcoolice.
în fine, reclamanta a arătat că la data de 03 martie 2010 A.F.P. Vaslui de la sine putere a anulat decizia de amânare la plata prin decizia nr. 8955/03/03/2010, iar prin adresa din 31 martie 2010 D.G.F.P. Vaslui a comunicat D.J.A.O.V. că SC C.I. SRL datorează acciza în suma de 159.291 RON, drept pentru care D.J.A.O.V. a suspendat autorizația de antrepozit fiscal.
Prin sentința nr. 732 din 7 aprilie 2011, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale invocată de Autoritatea Națională a Vămilor și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta SC C.I. SRL, în contradictoriu cu pârâții A.F.P. Vaslui, prin Directorul Executiv P.l., S.D., șef serviciu în cadrul A.F.P., Ministerul Finanțelor Publice și Comisia Centrală de Proceduri Fiscale, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Autoritatea Națională a Vămilor, D.R.A.O.V. Iași și D.J.A.O.V. Vaslui, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul București a reținut în esență că reclamanta SC C.I. SRL s-a adresat instanței civile, în condițiile în care nu a solicitat unei instanțe de contencios administrativ și fiscal, repararea prejudiciului, care este strâns legat de verificarea legalității, temeiniciei și chiar a oportunității actelor administrative, fiscale și vamale invocate pe larg în cererea de chemare în judecată.
De asemenea, Tribunalul București a mai reținut că cel puțin o parte dintre actele administrative, fiscale și vamale, pretins abuzive, invocate ca temei al răspunderii civile delictuale, formează obiectul dosarului, de pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, aflat în faza rejudecării cauzei după casarea de către înalta Curte de Casație și Justiție.
Având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, precum și valoarea obiectului cauzei, respectiv prejudiciul de 600.000 euro, echivalent cu o sumă de peste 2.400.000 RON, Tribunalul București a apreciat că pentru soluționarea cauzei este competentă Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
2. Hotărârea ce formează obiectul recursului Curtea de Apel București, prin încheierea de ședință din 16 decembrie 2012, a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâților la plata despăgubirilor cauzate prin emiterea unor acte administrative ce fac obiectul dosarului, motiv pentru care a constatat întemeiată cererea de suspendare formulată de Autoritatea Națională a Vămilor.
3. Recursul reclamantei
împotriva sentinței Curții de Apel, a declarat recurs reclamanta SC C.I. SRL considerând-o nelegală și netemeinică.
în motivarea căii de atac se menționează că în cauză nu există autoritate de lucru judecat așa cum rezultă din sentința din 23 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul, în care s-a constatat că nu există identitate de obiect.
II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-reclamantă SC C.I. SRL, cât și potrivit art. 3041C. proc. civ., sub toate aspectele, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC C.I. a solicitat obligarea instituțiilor pârâte la repararea prejudiciului de 600.000 de euro cauzat prin emiterea unor acte administrative, pe care reclamanta le consideră nelegale.
Din analiza actelor de la dosar, înalta Curte constată că cererea prin care reclamanta a solicitat anularea actelor administrative pretins vătămătoare, formează obiectul dosarului ce nu a fost încă soluționat irevocabil.
Având în vedere că obiectul prezentului litigiu vizează acoperirea unui pretins prejudiciu cauzat de acte administrative, a căror cerere de anulare formează obiectul dosarului, rezultă că există o strânsă legătură de cauzalitate între cele două cauze sub aspectul stabilirii, cu caracter definitiv și irevocabil, a legalității actelor administrative pretins vătămătoare, motiv pentru care susținerile recurentei referitoare la autoritatea de lucru judecat și lipsa identității de obiect a celor două cauze, apar ca fiind lipsite de relevanță.
în consecință, instanța de recurs constată că în mod temeinic și legal Curtea de Apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., conform cărora: "instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".
2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Față de considerentele care au fost expuse, constatând că nu existau motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, înalta Curte a respins prezentul recurs ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3167/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3157/2012. Contencios → |
|---|
