ICCJ. Decizia nr. 3239/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3239/2012
Dosar nr. 33021/3/2007
Şedinţa publică de la 27 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii E.L.L., M.G.D. şi T.I.I. au chemat în judecată Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei şi Ministrul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei – I.W., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună comunicarea actelor administrative prin care s-a dispus organizarea concursului din 03 octombrie 2007 şi 04 octombrie 2007, pentru ocuparea funcţiilor contractuale de preşedinte şi vicepreşedinţi ai A.S.S.I.; anularea în parte a Ordinului de ministru privind organizarea concursului din 03 octombrie 2007 şi 04 octombrie 2007 pentru ocuparea funcţiilor contractuale de preşedinte şi vicepreşedinţi ai A.S.S.I., respectiv anularea Ordinului privind constituirea unei noi comisii de examinare a candidaţilor şi a ordinului privind numirea comisiei de contestaţie a acestui nou concurs; suspendarea punerii în executare a următoarelor acte administrative: Ordinul Ministerului prin care se dispune organizarea noului concurs din 03 octombrie 2007 şi 04 octombrie 2007 pentru ocuparea funcţiilor contractuale de preşedinte şi vicepreşedinţi ai A.S.S.I, Ordinul privind constituirea unei noi comisii de examinare a candidaţilor concursului din 03 octombrie 2007 şi 04 octombrie 2007 şi Ordinul privind numirea comisiei de contestaţie a acestui nou concurs din 03 octombrie 2007 şi 04 octombrie 2007, până la momentul soluţionării prezentei cereri.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că acest concurs a fost organizat cu încălcarea legii de vreme ce ei au promovat deja un concurs pentru ocuparea acestor funcţii, fiindu-le încălcat dreptul câştigat.
Prin întâmpinarea formulată, pârâţii au invocat excepţia necompetenţei materiale Tribunalului Bucureşti, având în vedere că acţiunea a fost formulată împotriva unei instituţii de nivel central.
De asemenea, pârâţii au invocat şi lipsa calităţii procesuale pasive a Ministrului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei – I.W. pe considerentul că obiectul cauzei nu vizează plata unor despăgubiri.
Prin sentinţa civilă nr. 711 din 15 octombrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, declinând competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, cauza fiind înregistrată la această instanţă la data de 6 martie 2008 sub acelaşi număr.
La termenul de judecată din 3 februarie 2010, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia lipsei de interes a reclamanţilor, reţinând cauza spre soluţionare sub acest aspect.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 3410 din 15 septembrie 2010 a admis excepţia lipsei de interes, respingând acţiunea reclamanţilor ca lipsită de interes.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii E.L.L., M.G.D. şi T.I.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a reiterat apărările invocate în faţa instanţei de fond, susţinând că hotărârea nu a fost motivată în fond, iar din considerente lipsesc trimiterea la textele de drept aplicabile speţei.
Referitor la excepţia lipsei de interes, recurenţii au susţinut că nu este motivată corespunzător, întrucât nu s-a arătat care din cerinţele interesului nu au fost îndeplinite:
Astfel, arată că cerinţele existenţei interesului sunt îndeplinite, după cum urmează:
- interesul este născut, deoarece actele administrative îi împiedică să beneficieze de efectele unei hotărâri judecătoreşti dar şi de efectele unui concurs câştigat;
- interesul este actual, întrucât dacă măsura ocupării posturilor nu ar mai putea fi obţinută se deschide calea acordării daunelor pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti;
- interesul este personal, deoarece acţiunea este formulată în interesul recurenţilor, iar nu în folosul altor persoane.
Recursul este nefondat.
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanţii E.L.L., M.G.D. şi T.I.I. au solicitat în contradictoriu cu Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei şi cu I.W. anularea în parte a ordinului ministrului privind organizarea concursului din 3 octombrie 2007 şi din 4 octombrie 2007 pentru ocuparea funcţiilor de preşedinte şi vicepreşedinţi ai Agenţiei pentru Serviciile Societăţii Informaţionale, anularea ordinului privind constituirea comisiei de examinare şi a ordinului privind numirea comisiei de contestaţii. De asemenea, a solicitat suspendarea punerii în executare a actelor administrative atacate, precum şi obligarea pârâţilor la comunicarea acestor acte.
Prin sentinţa civilă nr. 165 din 22 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului ministru I.W., ca neîntemeiată. A admis în parte acţiunea şi a anulat hotărârea de anulare a concursului pentru ocuparea funcţiilor contractuale de preşedinte şi vicepreşedinte ale A.S.S.I. De asemenea, a obligat pârâtul M.C.T.I. să constituie comisia de angajare şi să numească membrii acesteia.
Totodată, a respins cererile de obligare a pârâtului să emită ordinul de numire a reclamantului şi să încheie C.I.M. ca prematur formulată.
Această sentinţă a devenit irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia civilă nr. 2236 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 5 mai 2009, în Dosarul nr. 32045/3/2007. La această dată (5 mai 2009) nu mai erau în vigoare dispoziţiile referitoare la angajarea prin concurs, acestea fiind abrogate prin Legea nr. 125/2008.
Cum Hotărârea Comisiei de soluţionare a contestaţiilor şi de anulare a acestor concursuri a fost anulată în mod irevocabil prin sentinţa sus menţionată, fiind recunoscute rezultatele reclamanţilor obţinute la concursul organizat în vederea ocupării funcţiilor de preşedinte şi vicepreşedinţi ai A.S.S.I., nu mai subzistă interesul în anularea şi suspendarea actelor administrative în baza cărora au fost organizate ulterior noi concursuri pentru ocuparea aceloraşi funcţii, în condiţiile în care la pronunţarea acestei hotărâri A.S.S.I. nu mai exista, cum de altfel, nici funcţiile contractuale de preşedinte şi vicepreşedinţi ai A.S.S.I. nu mai existau.
Într-adevăr, literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.
Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obţine prin promovarea acţiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamanţilor.
De asemenea, nu trebuie uitate dispoziţiile speciale ale Legii nr. 554/2004 care definesc noţiunile de drept vătămat art. 2 alin. (1) lit. o) şi interes legitim privat art. 2 alin. (1) lit. p).
Astfel, dreptul vătămat reprezintă, în accepţiunea legii, orice drept prevăzut de Constituţie, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ.
Interesul legitim privat reprezintă posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, configurat.
Condiţia interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac.
În măsura în care promovarea unei acţiuni sau căi de atac nu mai prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.
Faţă de cele expuse, în mod corect instanţa de fond a reţinut că reclamanţii nu mai au nici un interes în susţinerea acţiunii, având în vedere desfiinţarea A.S.S.I. şi faptul că funcţiile de conducere se exercită în mod direct în baza unui contract de management.
Examinând şi din oficiu hotărârea recurată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi constatându-se că nu există motive de casare, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de E.L.L., M.G.D. şi T.I.I. împotriva sentinţei civile nr. 3410 din 15 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4251/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3/2012. Contencios. Anulare act administrativ.... → |
|---|
