CSJ. Decizia nr. 3245/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3245
Dosar nr. 2012/200.
Şedinţa publică din 16 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Colegiul jurisdicţional Caraş-Severin, prin sentinţa nr. 31 din 23 decembrie 2002, a admis actul de sesizare formulat de procurorul financiar şi a obligat sucursala judeţeană Caraş-Severin a B.C.R. la plata către Primăria Reşiţa a sumei de 68.253.98 lei, reprezentând diferenţă de taxă autorizare construcţii şi 20.749.300 lei majorări de întârziere calculate până la 31 octombrie 2002 şi în continuare până la data achitării taxei datorate.
S-a reţinut că, Direcţia de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Caraş-Severin, efectuând un control la sucursala Caraş-Severin a B.C.R., a constatat că, în luna decembrie 2001 a fost recepţionat obiectivul de investiţii „clădire sediu B.C.R., sucursala Reşiţa", iar valoarea totală a clădirii este de 54.944.297.800 lei, din care lucrării de construcţii montaj 42.748.525.700 lei.
În baza declaraţiei nr. 41646 din 12 decembrie 2001 s-a făcut regularizarea taxei pentru autorizarea de construcţie, valoarea declarată fiind de 35.923.130.867 lei, iar ca urmare s-a calculat şi o diferenţă de taxă de 55.868.600 lei.
Dar, organele de control au constatat că metoda folosită pentru stabilirea taxei de autorizare nu este cea corectă, calculând o diferenţă de taxă de 68.253.948 lei, aferentă sumei de 6.825.394.833 lei, reprezentând taxă pe valoare adăugată plătită la lucrările de construcţii montaj.
Recursul jurisdicţional declarat de B.C.R., sucursala judeţeană Caraş-Severin, a fost respins de Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 164 din 11 martie 2003, cu următoarea motivare:
Potrivit art. 28 din Legea nr. 27/1994, republicată, valoarea autorizată a lucrărilor pentru care se percep taxe se stabileşte pe baza celor declarate de solicitant în cererea pentru eliberarea autorizaţiei de construire, taxă pentru autorizaţia de construire regularizându-se în raport de valoarea reală a lucrării declarate de către solicitant în termen de 15 zile de la data expirării termenului de executare stabilită.
Prin valoare reală a lucrării se înţelege costul real al construcţiei în raport de toate cheltuielile efectuate de către beneficiar inclusiv TVA, astfel că diferenţa de taxă de 68.253.948 lei a fost corect calculată.
Împotriva deciziei jurisdicţionale a declarat recurs B.C.R., sucursala judeţeană Caraş-Severin, susţinând, în esenţă, că la regularizarea taxei de autorizare se are în vedere valoarea reală a lucrării, nu şi taxa pe valoare adăugată; că, în acest sens a opiniat şi Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală de Legislaţie, Impozite, prin adresa nr. 120317/1998.
Recursul este nefondat.
În adevăr, instanţele Curţii de Conturi au reţinut corect că, în sensul art. 28 din Legea nr. 27/1994, în valoarea reală a lucrării, cu ocazia regularizării taxei de autorizare, se are în vedere şi T.V.A., întrucât textul nu exclude această taxă din operaţiunea de stabilirea taxei finale.
În consecinţă, soluţia adoptată este legală şi temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de B.C.R. SA, sucursala judeţeană Caraş-Severin, împotriva deciziei nr. 164 din 11 martie 2003 a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 16 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1083/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 10/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
