ICCJ. Decizia nr. 3291/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3291/2012
Dosar nr. 4410/2/2011
Şedinţa de la 27 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta C.M.L. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea în parte a hotărârii Plenului CSM nr. 92 din 03 martie 2011 prin care s-a hotărât organizarea concursului de promovare efectivă a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie, la Bucureşti, la data de 08 mai 2011, cu privire la următoarele aspecte:
- scoaterea unui post la concurs la Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, conform anexei nr. 2 a notei direcţiei de specialitate;
- includerea posturilor pentru care se derulează proceduri de eliberare din funcţie nefinalizate în categoria posturilor susceptibile de a fi ocupate prin concurs;
- indisponibilizarea posturilor vacante şi a celor care se vor vacanta prin finalizarea procedurilor de eliberare din funcţie la nivelul tribunalelor şi al curţilor de apel.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
La data de 12 septembrie 2011, petentul A.F.A., judecător în cadrul Tribunalului Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativă, a formulat, în baza art. 49 alin. (3) C. proc. civ., cerere de intervenţie în interesul pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii.
Intervenientul a invocat excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, ca efect al nesemnării acesteia de către reclamantă.
În acelaşi timp, intervenientul a invocat excepţia lipsei de interes a reclamantei C.M.L. în promovarea acţiunii în anularea hotărârii Plenului CSM nr. 92 din 03 martie 2011, urmare a inexistenţei vreunei vătămări produse unui drept sau interes legitim al părţii, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată.
Totodată, intervenientul a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în formularea acţiunii de faţă, cu motivarea că numai d-na judecător B.G. poate contesta la instanţa de contencios administrativ hotărârea autorităţii pârâte de scoatere la concurs a postului pe care aceasta l-a ocupat, în condiţiile în care procedura sa de eliberare din funcţie nu era finalizată.
De asemenea, intervenientul a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În cauză, părţile au administrat proba cu înscrisuri.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 6.925 din 21 noiembrie 2011, a respins ca neîntemeiate excepţiile nulităţii, lipsei de interes şi lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, precum şi acţiunea formulată de aceasta. Totodată, instanţa a admis cererea de intervenţie în interesul pârâtului formulată de către intervenientul A.F.A.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
1) Excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată nu poate fi primită, în condiţiile în care, deşi aceasta a fost depusă şi semnată de apărătorul părţii reclamante, a fost însoţită de împuternicirea avocaţială.
2) Excepţia lipsei de interes a reclamantei C.M.L. în promovarea acţiunii este neîntemeiată, întrucât, prin Hotărârea nr. 326 din 28 aprilie 2011, Secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea acesteia de transfer la Curtea de Apel Iaşi, cu motivarea că nu există posturi vacante de execuţie. Ca atare, reclamanta are un interes legitim, direct, personal şi actul în a contesta prezenta hotărâre prin care s-a dispus indisponibilizarea, anterior luării în discuţie a cererii acesteia de transfer la Curtea de Apel Iaşi, locului apreciat de parte ca fiind vacant.
3) Excepţia lipsei calităţii procesuale active este neîntemeiată, deoarece este irelevant faptul că reclamanta s-a înscris la concursul de promovare organizat prin hotărârea atacată, în condiţiile în care aceasta a pretins că a fost vătămată în dreptul său de transfer prin actul administrativ aflat în discuţie.
4) Pe fondul cauzei, prima instanţă a menţionat faptul că promovarea judecătorilor şi procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete.
Faptul că la data emiterii actului administrativ contestat, prin care pârâtul a dispus organizarea unui concurs de promovare şi indisponibilizarea posturilor ce urmează a se vacanta, nefiind vacante în mod efectiv prin publicarea în M. Of. a decretelor de eliberare din funcţia de magistrat de către Preşedintele României, nu poate conduce la nelegalitatea acestui act, întrucât este atributul exclusiv al Consiliului Superior al Magistraturii de a lua măsurile care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar.
Ca atare, criticile formulate de reclamantă, ce vizează pretinsa încălcare de către pârât a dispoziţiilor art. 16, art. 20, art. 41 şi art. 133 din Constituţie, art. 64 din Legea nr. 188/1999, republicată, art. 14 şi Protocolului nr. 12 din CEDO, a Recomandării nr. 94/12 a Comitetului de Miniştri din 13 octombrie 1994, precum şi a principiului egalităţii de şanse şi principiului preeminenţei interesului public faţă de interesul privat, sunt neîntemeiate.
În opinia curţii de apel, prin emiterea hotărârii atacate în cauză, autoritatea pârâtă a avut în vedere tocmai respectarea prevederilor şi principiilor anterior nominalizate. Mai precis, măsura de indisponibilizare a posturilor care urmau să se vacanteze cu certitudine a fost luată pentru a putea recunoaşte tuturor celorlalţi judecători ce îndeplineau condiţiile legale de participare la concursul de promovare în funcţii de execuţie dreptul de a-şi valorifica cunoştinţele de drept material şi procesual dobândite prin promovarea efectivă la o instanţă de grad superior. În acelaşi timp, pârâtul a avut ca obiectiv ocuparea tuturor posturilor vacante în urma desfăşurării unor concursuri de promovare, iar nu ca urmare a admiterii unor cereri de detaşare sau de transfer.
Curtea de apel a apreciat că, în speţa de faţă, nu poate fi vorba despre existenţa unei discriminări, în condiţiile în care reclamanta nu a dovedit existenţa unor situaţii similare cu alţi judecători şi adoptarea unei decizii diferite în privinţa acesteia.
5) În raport de dispoziţiile art. 49 alin. (3) C. proc. civ. şi de soluţia pronunţată cu privire la acţiunea principală, cererea de intervenţie accesorie urmează a fi admisă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta C.M.L., care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:
1) Prima instanţă a interpretat în mod greşit prevederile art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor atunci când a concluzionat în sensul că măsura adoptată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii de scoatere la concursul de promovare pe funcţii de execuţie a unui post de judecător la Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în condiţiile în care pe schema acestei instanţe nu exista un astfel de post vacant.
În concret, nici la momentul validării concursului, în luna iunie 2011, postul aflat în discuţie nu era vacant; acesta a devenit vacant abia la data de 28 noiembrie 2011, când a fost publicat decretul de eliberare din funcţie al magistratului în cauză.
În opinia recurentei, împrejurarea că acest post ar fi efectiv vacant la o dată ulterioară nu are nicio relevanţă juridică, deoarece instanţa învestită cu o acţiune în anularea unui act administrativ trebuie să aibă în vedere exclusiv îndeplinirea condiţiilor de legalitate în momentul emiterii actului şi nu ulterior, generat de alte împrejurări.
2) Instanţa de fond a ignorat soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 227/45/2011, având ca obiect suspendarea efectelor hotărârii Plenului CSM nr. 92 din 03 martie 2011, în care s-a reţinut faptul că postul scos la concurs nu era vacant.
3) Prima instanţă nu a ţinut seama de situaţia sa personală, respectiv că a promovat la Curtea de apel, prin hotărârea CSM nr. 1236/2009, şi a obţinut media 9,45 la disciplina Drept administrativ, motiv pentru care s-a încadrat în limita celor două posturi scoase la concurs.
Părţile adverse au formulat întâmpinări în cauză:
1) Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
2) Intimatul-intervenient A.F.A. a invocat excepţia lipsei de interes a recurentei-reclamante în promovarea acţiunii şi a prezentei căi de atac împotriva Sentinţei nr. 6.925/2011 a Curţii de Apel Bucureşti. Totodată, intimatul-intervenient a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
De asemenea, la data de 22 iunie 2012, intimatul-intervenient a formulat precizare la întâmpinare.
Recurenta-reclamantă a depus la dosar înscrisuri şi a formulat concluzii scrise, în care a solicitat respingerea excepţiei lipsei de interes invocată de intimatul-intervenient şi admiterea recursului.
Înalta Curte va respinge excepţia lipsei de interes a recurentei-reclamante în promovarea prezentei căi de atac, în raport de împrejurarea că, prin sentinţa atacată, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea în anularea hotărârii Plenului CSM nr. 92 din 03 martie 2011.
Analizând actele dosarului, în raport cu criticile de nelegalitate formulate şi cu apărările prezentate, instanţa de control judiciar va admite excepţia lipsei de interes a recurentei-reclamante în formularea cererii de chemare în judecată pentru argumentele care vor fi prezentate în continuare.
Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta C.M.L. a solicitat anularea hotărârii Plenului CSM nr. 92 din 03 martie 2011 prin care s-a dispus organizarea concursului de promovare efectivă a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie, la Bucureşti, la data de 08 mai 2011 şi s-a aprobat:
- calendarul de desfăşurare a concursului, conform anexei nr. 1 a notei direcţiei de specialitate, cu modificarea perioadei pentru comunicarea hotărârilor Secţiilor şi contestarea acestora la Plen, respectiv 22 - 26 aprilie 2011;
- posturile vacante pentru promovarea efectivă în funcţii de execuţie, respectiv, tribunale şi curţi de apel, conform Anexei nr. 3 a notei direcţiei de specialitate, 5 posturi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi posturile vacante la parchetele de pe lângă tribunale al căror grad de ocupare este situat sub 82%, conform Anexei nr. 4;
- tematica şi bibliografia concursului, propuse de Institutul Naţional al Magistraturii, conform anexei nr. 7 a notei direcţiei de specialitate;
- cererile tip de înscriere la concursul de promovare în funcţii de execuţie efectivă a judecătorilor şi procurorilor, conform anexelor nr. 8 şi 9 ale notei direcţiei de specialitate.
De asemenea, prin acelaşi act administrativ, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât:
- includerea posturilor pentru care se derulează proceduri de eliberare din funcţie nefinalizate, în categoria posturilor susceptibile a fi ocupate prin concurs;
- indisponibilizarea posturilor vacante şi a celor care se vor vacanta prin finalizarea procedurilor de eliberare din funcţie la nivelul tribunalelor şi curţilor de apel;
- includerea postului propus pentru redistribuire de la Tribunalul Dâmboviţa la Tribunalul Timiş în categoria posturilor susceptibile a fi ocupate prin concurs la această din urmă instanţă;
- includerea postului devenit vacant la Curtea de Apel Alba Iulia, în urma revocării Hotărârii nr. 1.345 din 15 decembrie 2010 a Secţiei pentru Judecători.
Potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, promovarea judecătorilor şi procurorilor se face numai prin concurs, organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete.
În baza acestui temei legal, prin hotărârea atacată în prezenta cauză, s-a dispus scoaterea la concursul de promovare pentru funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 8 mai 2011 a unui post de execuţie pentru Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a propunerii de eliberare din funcţie, prin pensionare, a doamnei judecător B.G., conform datelor cuprinse în hotărârea Plenului CSM nr. 1145 din 16 decembrie 2010.
Recurenta-reclamantă a criticat această măsură, apreciind că a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În ceea ce priveşte situaţia profesională a recurentei-reclamante, instanţa de control judiciar reţine următoarele aspecte:
Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 1.236 din 09 iulie 2009, recurenta-reclamantă, cu grad de judecător de tribunal, a fost promovată pe loc de la Judecătoria Iaşi la Curtea de Apel Iaşi, începând cu data de 15 iulie 2009, urmare a opţiunii exprimate de aceasta.
Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 265 din 31 martie 2011, recurenta-reclamantă a fost detaşată pe o perioadă de 2 ani (01 aprilie 2011 - 01 aprilie 2013) de la Judecătoria Iaşi la Curtea de Apel Iaşi.
Instanţa de control judiciar apreciază că judecătorul fondului a interpretat greşit dispoziţiile de drept comun, cât şi cele specifice promovării unei acţiuni în contencios administrativ, în ceea ce priveşte existenţa interesului ca şi cerinţă pentru promovarea unei acţiuni în justiţie.
Potrivit teoriei generale a dreptului, interesul este o condiţie generală ce trebuie să fie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, iar acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la această regulă generală, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată.
În cauza de faţă, acţiunea recurentei-reclamante nu poate fi considerată ca fiind formulată în exercitarea unui interes protejat din punct de vedere legal.
În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acţiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia, iar interesul trebuie să fie legitim, juridic, născut şi actual, personal şi direct.
În speţă, recurenta-reclamantă nu justifică un folos practic, legitim sau material în vederea promovării acţiunii sale în contencios administrativ.
Nu trebuie uitate dispoziţiile speciale ale Legii contenciosului administrativ care definesc noţiunile de drept vătămat (art. 2 alin. (1) lit. o), interes legitim privat (art. 2 alin. (1) lit. p)) şi interes legitim public (art. 2 alin. (1) lit. r).
Astfel, dreptul vătămat reprezintă, în accepţiunea legii, orice drept prevăzut de Constituţie, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ.
Interesul legitim privat reprezintă posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat.
Interesul legitim public constituie interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice.
În speţa de faţă, recurenta-reclamantă s-a înscris şi a participat la concursul organizat în temeiul hotărârii Plenului CSM nr. 92 din 03 martie 2011, pentru postul de execuţie scos la concurs de către Curtea de Apel Iaşi ceea ce înseamnă că partea a recunoscut faptul că postul aflat în discuţie este vacant. Ca atare, recurenta-reclamantă nu mai poate invoca că a fost vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin măsura luată prin actul administrativ contestat.
În altă ordine de idei, chiar dacă s-ar accepta ideea că postul aflat în litigiu nu era vacant, recurenta-reclamantă nu poate proba faptul că a fost vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin emiterea hotărârii atacate, deoarece intimatul Consiliul Superior al Magistraturii nu are obligaţia legală de a folosi acest post pentru transferul judecătorului, ci îl poate scoate la concurs, în baza art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fiind vorba despre dreptul de apreciere al autorităţii intimate cu privire la măsurile ce se impun pentru ocuparea corespunzătoare a acestor posturi.
În consecinţă, în raport de cele anterior prezentate, Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (2) C. proc. civ., dar şi al art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia lipsei de interes în formularea recursului, invocată de intimatul-intervenient A.F.A.
Admite recursul declarat de reclamanta C.M.L. împotriva Sentinţei civile nr. 6.925 din 21 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa atacată, în sensul că admite excepţia lipsei de interes a reclamantei în formularea acţiunii.
Respinge acţiunea formulată de reclamanta C.M.L. ca lipsită de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3256/2012. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 3316/2012. Contencios → |
|---|
