ICCJ. Decizia nr. 3316/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3316/2012
Dosar nr. 225/46/2010*
Şedinţa publică de la 28 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul B.L. a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi şi Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap din cadrul Consiliului Judeţean Argeş şi a solicitat anularea Deciziei nr. 15.200 din 18 decembrie 2009 şi obligarea pârâtelor să emită o nouă decizie prin care să-i recunoască dreptul de a fi încadrat într-un grad de handicap.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 5.025 din 16 noiembrie 2010, a admis recursul declarat de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi împotriva Sentinţei nr. 51/F/CONT din 10 martie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost admisă acţiunea reclamantului şi s-a dispus anularea deciziei de mai sus, fiind obligată pârâta să emită o nouă decizie, prin care să-i recunoască acestuia drepturile aşa cum a solicitat şi a casat sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Prin Sentinţa nr. 352/F-CONT din 6 iulie 2011 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.L., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap - Consiliul Judeţean Argeş, a anulat Decizia nr. 15.200 din 18 decembrie 2009 şi a obligat pe pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi să emită o nouă decizie de încadrare a reclamantului într-un grad de handicap corespunzător afecţiunilor de care suferă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Urmarea unui accident de muncă, suferit în anul 1994, reclamantului i-a fost amputată mâna stângă, iar ulterior a fost internat pentru protezare şi tratament, iar în anul 1996, reclamantului i-a fost emis certificatul de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap ce necesită protecţie specială, fiindu-i stabilit gradul 2 de invaliditate, având capacitatea de muncă pierdută.
Prin certificatul de încadrare în gradul de handicap, nr. 7892 din 17 septembrie 2009, confirmat prin Decizia nr. 15.200 din 18 decembrie 2009, s-a stabilit însă că reclamantul nu poate fi încadrat în grad de handicap, întrucât codul de boală nr. S 67 nu se încadrează în criteriile prevăzute de Ordinul ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 762/2007 şi Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1.992/2007.
Instanţa de fond a reţinut că din conţinutul raportului de expertiză medico-legală nr. 181/A7 din 10 mai 2010, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Argeş, rezultă că reclamantul prezintă "sechele complexe post traumatice cu bont de amputaţie transversală M1-2, 3, 4, 5, mâna carpiană. Deficienţă de manipulaţie medie III de invaliditate" şi că reclamantul se încadrează în Criteriile medico-psihosociale, în temeiul cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap, întrucât fiindu-i amputată mâna stângă, îi lipsesc degetele de la aceasta, ceea ce echivalează cu un handicap mediu.
În consecinţă, instanţa a constatat că aprecierea contrară din actul administrativ contestat este greşită şi îi produce o vătămare în drepturile şi interesele sale legitime, astfel că a admis acţiunea şi a anulat Decizia nr. 15.200 din 18 decembrie 2009, obligând pe pârâta Comisia Superioară de Evaluarea Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi să emită o nouă decizie de încadrare a reclamantului într-un grad de handicap corespunzător afecţiunii de care suferă.
Împotriva Sentinţei nr. 352/F-CONT din data de 6 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în calitate de succesor în drepturi şi obligaţii al Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii formulate de reclamantul B.L.
S-a învederat, prin motivele de recurs, că instanţa de fond a reţinut neîntemeiat faptul că din conţinutul raportului de expertiză medico-legală nr. 181/A7 din 10 mai 2010 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Argeş rezultă gravitatea deficienţei motorii de care suferă reclamantul. În realitate, a susţinut recurentul, pe baza examenului ortopedic din 6 iulie 2009 s-a reţinut: bont de amputaţie transversal la nivelul bazelor metacarpiene (M1-M2, M3-M4-M5), articulaţia radio-carpiană are mişcări normale, pensele mâinii stângi sunt afectate (prehensiunea fină).
Criteriile medico-psiho-sociale prevăzute de Ordinul nr. 762/1992/2007 al MMFES şi al MSP, Cap. 7 - Funcţiile neuro-musculo-scheletice şi ale mişcărilor aferente, subcapitolul III - Evaluarea gradului de handicap în afectarea funcţiilor motorii (a staticii şi mobilităţii-locomoţiei, sau/şi gestualităţii) punctul 1, Handicap mediu prevăd acces în gradul mediu de handicap a persoanelor cu: Lipsa degetelor de la o mână; Dezarticulaţie radio-carpiană; Amputaţia membrului toracic: antebraţ-braţ, de la diferite nivele, în raport de vârstă, cauză şi cu gestualitatea şi deservirea necesară.
S-a relevat că infirmitatea sechelară unilaterală a intimatului nu prezintă caracteristicile necesare pentru încadrare în gradul mediu de handicap, iar acest lucru înseamnă că prima instanţă a aplicat legea cu privire la încadrarea în grad de handicap în afara ipotezelor normei juridice, cu alte cuvinte a aplicat greşit legea.
Referitor la dispoziţia instanţei de fond cu privire la efectuarea unei expertize medico-legale, a menţionat recurentul nu are nicio relevanţă în evaluarea gradului de handicap întrucât criteriile utilizate în expertiza medico-legală diferă radical de cele precizate de legislaţia specială pentru protecţia persoanelor cu handicap, art. 85 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 precizând indubitabil competenţa unică a comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap teritorială din subordinea Consiliului Judeţean cu privire la procesul de evaluare complexă ce trebuie parcurs pentru soluţionarea dosarelor depuse în vederea încadrării în grad de handicap. Expertiza medico-legală, s-a arătat, poate stabili capacitatea de muncă (gradul de invaliditate) în colaborare cu comisiile de expertiză medicală şi recuperarea capacităţii de muncă pe criterii pur medicale, în timp ce încadrarea în grad de handicap se face pe baza unor criterii de ordin medico-psiho-social, diferite de criteriile medicale ale capacităţii de muncă.
Prin întâmpinarea depusă în cauză intimatul B.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată suportate în recurs, cu motivarea că hotărârea recurată este legală şi temeinică. A considerat intimatul că în mod corect instanţa de fond, în raport de actele medicale depuse la dosar în toate ciclurile procesuale, a dispus încadrarea sa în grad de handicap, întrucât mâna stângă îi este amputată, îi lipsesc degetele de la respectiva mână.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin Decizia nr. 5.025 din data de 16 noiembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost admis recursul declarat de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi s-a casat Sentinţa civilă nr. 51/F-CONT din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, s-a stabilit obligaţia instanţei de trimitere de a suplimenta probatoriul în scopul de a se determina, raportat la criteriile medicale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi prin Ordinul nr. 1.992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătăţii Publice, gravitatea deficienţelor motorii de care suferă reclamantul B.L. urmare amputaţiei suferite, pentru evaluarea corectă a situaţiei sale, urmând a se dispune, în măsura în care se va aprecia ca oportună, chiar efectuarea unei expertize de specialitate.
Instanţa de fond, la rejudecare, a ordonat, în temeiul prevederilor art. 315 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., efectuarea unei expertize de către Serviciul de medicină legală Argeş, prin care s-a concluzionat că reclamantul prezintă sechele complexe postraumatice, amputaţie mâna stângă, şi că aceste afecţiuni îi conferă intimatului deficienţă de manipulaţie medie care se încadrează în gradul III (trei) de invaliditate, ceea ce reprezintă o stare de infirmitate.
Concluziile expertizei medico-legale, la care a participat şi un medic primar expertiză medicală, nu puteau fi înlăturate de judecătorul fondului, astfel că instanţa de fond în mod întemeiat şi cu respectarea legii, luând în considerare gravitatea deficienţelor motorii de care suferă reclamantul, probate cu acte medicale, precum şi prevederile Cap. 7 subcap. III din Criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762/1992/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi Ministerul Sănătăţii Publice a procedat la anularea Deciziei nr. 15.200 din 18 decembrie 2009 a pârâtei Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi la obligarea pârâtei în cauză la emiterea în favoarea lui B.L. a unei noi decizii, prin care să se realizeze încadrarea în gradul de handicap corespunzător afecţiunilor de care suferă, anume gradul de handicap mediu.
În raport de cele mai sus arătate, cum nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză iar hotărârea atacată este legală şi temeinică, urmează a se dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva Sentinţei nr. 352/F-CONT din data de 6 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Recurentul, fiind în culpă procesuală, va fi obligat, potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., la plata în favoarea intimatului B.L. a sumei de 1.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată suportate în instanţa de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva Sentinţei nr. 352/F-CONT din 06 iulie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale la plata în favoarea intimatului-reclamant B.L. a sumei de 1.500 RON, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3291/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3334/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
