ICCJ. Decizia nr. 3347/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3347/2012
Dosar nr. 1033/33/2010*
Şedinţa publică de la 29 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii și procedura derulată în primul ciclu procesual
1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 iunie 2010, reclamantele Z.S.E. şi A.E.E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acesteia la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul construcţie şi pentru cota de 6/8 parte din imobilul teren, înscrise în CF nr. XX Cluj-Napoca, nr. top. AA, situat în Cluj-Napoca, str. T. nr. 7, la expropriere nr. 15-19 şi str. O. nr. 126-128; obligarea pârâtei, în temeiul art. 18 alin. (3) din aceeaşi lege, la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de despăgubiri pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive şi irevocabile şi până la executarea efectivă a hotărârii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a invocat excepţia prematurităţii acţiunii, arătând că, în speță, procedura administrativă prevăzută Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare şi în susţinerea acesteia nu a fost declanşată, deoarece dosarul aferent dispoziţiei nr. 3024 din 14 septembrie 2006, deşi a fost transmis Secretariatul Comisiei Centrale de către Primăria Municipiului Cluj Napoca şi înregistrat cu nr. 29557/CC, a fost returnat Primăriei Municipiului Cluj-Napoca ca urmare a faptului că pe rolul Tribunalului Cluj există un litigiu privind contestaţia la dispoziţia emisă în baza Legii nr. 10/2001.
1.2. Prin sentinţa nr. 316 din 20 septembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de pârâtă şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantele Z.S.E. şi A.E.E. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Împotriva acestei sentinţe, reclamantele au formulat recurs, arătând că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia prematurităţii întrucât procedura administrativă, conform Legii nr. 247/2005, a fost declanșată prin înregistrarea în evidenţele pârâtei a Dosarului nr. 29557/CC, în anul 2006, acesta fiind returnat în mod eronat Primăriei Cluj Napoca şi nesoluţionat până în prezent, deşi litigiul promovat în temeiul Legii nr. 10/2010 a fost soluţionat irevocabil prin decizia nr. 9395 din 17 noiembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
1.3. Prin decizia nr. 2536 din 5 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Z.S.E. şi A.E.E. a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza, pentru rejudecare, aceleiaşi instanţe, reținând că prima instanță în mod eronat a admis excepția prematurității cererii, deși atitudinea autorității pârâte nu corespunde exigențelor principiului operativității, ca principiu ce trebuie să guverneze activitatea organelor administrației publice.
2. Hotărârea curții de apel pronunţată în al doilea ciclu procesual
În rejudecare, în fond după casare, prin sentința nr. 468 din 19 septembrie 2011 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele Z.S.E.M. şi Á.E.E., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi în consecinţă, a obligat pârâta la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubiri pentru imobilul construcţie şi pentru cota de 6/8 parte din imobilul teren înscrise în CF nr. XX Cluj-Napoca nr. top AA, situat în Cluj-Napoca, str. T., la expropriere nr. 15-19 şi str. O. nr. 126-128 şi a respins petitul având ca obiect cererea de obligare a pârâţilor la plata sumei de 1000 RON cu titlu de despăgubiri.
Pentru a pronunţa aeastă hotărâre, prima instanţă a constatat că justificarea autorităţii prin invocarea criteriilor introduse de comisie în vederea soluţionării dosarelor nu apare ca fiind necesară şi proporţională cu scopul urmărit.
Condiţionarea soluţionării dosarelor de elementul ordinii înregistrării cererilor introdus de comisie, care implică imposibilitatea definirii cel puţin a unui criteriu obiectiv de previzibilitate a soluţionării cererii, nu constituie o justificare pertinentă ce poate fi opusă astfel cu succes ca temei pentru nesoluţionarea cererii având ca obiect stabilirea şi concretizarea în final a dreptului la despăgubire .
Reclamantele au parcurs procedurile instituite în favoarea lor raportat la etapa de soluţionare în care se află litigiul derulat sub auspiciile Legii nr. 10/2001.
Nu trebuie ignorat faptul că termenul ce implică durata de rezolvare a cererilor în procedura administrativă este considerat că face parte din proces, or, dispoziţiile art. 6 parag. 1 din Convenţie impune soluţionarea acestor cereri într-un termen rezonabil.
Acţiunea apare ca fiind întemeiată în ceea ce priveşte solicitarea vizând evaluarea în condiţiile art. 16 alin. (5) şi (6) ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul construcţie şi pentru cota de 6/8 parte din imobilul teren înscris în CF nr. XX Cluj-Napoca nr. top AA, situat în Cluj-Napoca, str. T., la expropriere nr. 15-19 şi str. O. nr. 126-128.
Pretenţiile reclamantelor vizând obligarea pârâtei în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de despăgubiri pe zi de întârziere a executării sentinţei de la data rămânerii definitive şi irevocabile şi până la executarea efectivă a sentinţei în sensul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, nu pot fi apreciate ca fiind de natura despăgubirilor pentru daune morale sau materiale cauzate de către autoritate acestea fiind în fapt daune cominatorii solicitate de reclamante care apar ca fiind incompatibile cu normele care reglementează materia contenciosului administrativ şi în raport de prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004.
3. Calea de atac exercitată de pârâtă
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul art. 304pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a reiterat, în esenţă, apărările invocate în faţa instanţei de fond, arătând că procedura administrativă prevăzută Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, presupune parcurgerea mai multor etape.
În speţă, această procedură nu a fost declanşată deoarece dosarul de despăgubire nr. 29557/CC nu a fost retransmis Secretariatului Comisiei Centrale după soluționarea irevocabilă a litigiului promovat de intimate în temeiul Legii nr. 10/2001, în vederea demarării procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
A arătat recurenta că procedura administrativă se declanşează numai după transmiterea dosarelor potrivit art. 16 alin. (1) şi (2) din legea menţionată, aşa cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 81/2007.
În raport de această situaţie, recurenta consideră că nu poate fi obligată la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, procedura administrativă neputând fi declanșată la simpla cerere a persoanei îndreptățite.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de apărările părţilor, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Argumentele de fapt și de drept relevante
Înalta Curte reține că dosarul de despăgubire nr. 29557/CC a fost înregistrat în anul 2006 de Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea derulării procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, ulterior fiind restituit Primăriei Cluj Napoca, conform adresei din 15 mai 2007, date fiind litigiile care vizau dispoziţia privind propunerea de acordare a despăgubirilor din 14 februarie 2006, emisă de Primarul Municipiului Cluj Napoca, derulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
Soluţionarea în mod irevocabil a acestor litigii este dovedită prin decizia nr. 9395 din 17 noiembrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Această situaţie este cunoscută autorităţii pârâte, dovadă în acest sens fiind adresa din 09 septembrie 2010.
Dat fiind faptul că dosarul de despăgubire a fost înregistrat în vederea declanşării procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 245/2007, pentru emiterea titlului de despăgubire solicitat de intimatele-reclamante, fiind doar suspendată soluţionarea acestuia în contextul menţionat, recurenta avea obligația de a relua procedura administrativă prin parcurgerea etapelor prevăzute în cuprinsul acestui titlu după soluţionarea irevocabilă a litigiilor în baza Legii nr. 10/2001, autorităţii pârâte fiindu-i cunoscut acest fapt, astfel cum s-a reţinut anterior.
Apărarea constantă a recurentei-pârâte, în sensul că, până la data învestirii instanţei, dosarul de despăgubire nu a fost retransmis Secretariatului Comisiei Centrale, conform art. 16 alin. (1) sau (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, nu poate fi primită, întrucât de la momentul soluţionării irevocabile a litigiului privind dispoziţia nr. 3024/2006, respectiv la 17 noiembrie 2009, nu au fost întreprinse măsuri eficiente pentru declanşarea etapelor prevăzute de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Nu există nicio justificare rezonabilă şi obiectivă pentru neparcurgerea unei proceduri administrative, de orice natură, într-un interval de timp de peste doi ani.
Această conduită de pasivitate culpabilă a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care în mod nejustificat a întârziat demararea procedurii administrative reglementate în art. 16 din Legea nr. 247/2005, se circumscrie unui refuz nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, astfel că în mod corect a fost sancționată de prima instanță
În mod evident intimatelor-reclamante li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil potrivit art. 6 parag. 1 din Convenţie, text care acoperă şi etapa prealabilă acţiunii judiciare, atunci când aceasta constă într-o procedură administrativă obligatorie.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 468 din 19 septembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3211/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3934/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
