ICCJ. Decizia nr. 3353/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3353/2012
Dosar nr. 11375/2/2010
Şedinţa publică de la 29 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G.N., să se constate calitatea acestuia de lucrător al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin Cererea nr. P2085 din 3 din 26 februarie 2009 adresată autorităţii de către petentul B.C., s-a solicitat în baza art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 verificarea sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 4851 (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul figurează la filele 22, 24 - 29.
Din cuprinsul Notei de constatare nr. DI/I/1930 din 11 august 2010 şi din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâtul a avut gradul de locotenent-colonel în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Argeş, iar în această calitate a desfăşurat activităţi care au îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată: dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea de opinie; dreptul la viaţă privată; dreptul la liberă circulaţie, fiind astfel îndeplinite condiţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Pârâtul a formulat întâmpinare în care a invocat excepţia lipsei de interes în formularea acţiunii, iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
2. Hotărârea curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 3822 din 31 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei de interes, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul G.N. şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
În privinţa excepţiei lipsei de interes s-a reţinut că declanşarea unei verificări în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 nu este condiţionată de existenţa uneia dintre calităţile impuse de art. 3 din lege.
Analiza logică a textului duce la concluzia că există două modalităţi de declanşare a verificărilor, respectiv din oficiu sau la cerere, iar condiţiile în cele două situaţii distincte sunt reglementate în mod distinct.
Dacă pentru declanşarea unei verificări în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 ar fi necesar ca persoana verificată să aibă una dintre funcţiile impuse de art. 3 din lege, nu s-ar mai justifica condiţia suplimentară impusă de art. 1 alin. (7), respectiv formularea unei cereri exprese a persoanei urmărite pentru verificarea ofiţerilor şi subofiţerilor care au instrumentat dosarul său întrucât verificarea s-ar face oricum, din oficiu.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut, în esenţă, faptul că, în speţă, sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se reţine calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Mai precis, instanţa a arătat faptul că pârâtul a fost locotenent-colonel în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Argeş şi a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului: dreptul la viaţă privată (secretul corespondenţei), dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea de opinie, precum şi dreptul la liberă circulaţie.
În concret, în cadrul acţiunii informative a unei persoane semnalată că „întreţinea legături cu persoane foste legionare, audia şi colporta ştirile posturilor de radio străine şi avea o atitudine protestatară" (dosar cotă C.N.S.A.S. nr. I 2747), pârâtul a propus şi pus în aplicare măsuri informativ-operative pentru „stabilirea tuturor încercărilor de natură ostilă întreprinse de T.A., documentarea lor şi întreprinderea măsurilor de prevenire, neutralizare şi compromitere pentru a fi izolat în cercul sau mediul în care va încerca să acţioneze", „stabilirea dacă acţionează sub influenţa propagandei exercitată de postul de radio Europa Liberă", „identificarea şi lucrarea activă a tuturor legăturilor sale semnalate cu preocupări asemănătoare şi în special care să afecteze conducătorul partidului şi statul, familia prezidenţială ori alte cadre de conducere din aparatul central de partid şi de stat, documentarea operativă şi prevenirea tuturor încercărilor de această natură", "întreprinderea unor măsuri de asigurare la domiciliul obiectivului cu prilejul unor vizite de lucru în judeţul Argeş a conducerii superioare de partid pentru a preveni eventuale încercări de dezordine".
Prima instanţă a mai constatat că potrivit documentului întocmit dactilo şi semnat olograf de pârât, s-a dispus deschiderea unui nou dosar de urmărire informativă a aceleiaşi persoane, fiind semnalată că „(...) pregăteşte să redacteze memorii protestatare care să le adreseze conducerii superioare de partid. La locul de muncă adoptă o atitudine refractară şi violentă cu elevii".
De asemenea, Planul de măsuri din 11 octombrie 1982 întocmit dactilo a fost semnat olograf de pârât, iar prin acesta, pârâtul a dispus măsuri informativ-operative care au fost puse parţial în aplicare.
Astfel, din materialul probator administrat rezultă că titularul dosarului a fost supravegheat prin reţeaua informativă, a fost filat, i-a fost verificat anturajul şi i-a fost interceptată corespondenţa.
Instanţa a reţinut şi faptul că, în aceeaşi calitate, în dosarul C.N.S.A.S. nr. I 4851, în cadrul urmăririi informative a unei persoane pentru „intenţii de evaziune şi comentarii necorespunzătoare", pârâtul a dirijat un informator pe lângă acesta cu sarcina de a-l influenţa să renunţe la „preocupările de emigrare".
În ceea ce priveşte apărările pârâtului, prima instanţă a constatat că majoritatea înscrisurilor administrate în cauză poartă semnătura acestuia, ceea ce demonstrează fără echivoc activitatea desfăşurată.
3. Recursul declarat de G.N.
Împotriva sentinţei curţii de apel a formulat recurs în termen legal G.N., invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul a reiterat motivele întâmpinării de la fondul cauzei, susţinând că:
- excepţia lipsei de interes a fost greşit soluţionată, necoroborându-se dispoziţiile art. 1 alin. (7) cu cele cuprinse în art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008;
- pe fondul cauzei nu s-a avut în vedere că în intervalul 30 octombrie 1968 - 1 septembrie 1977 a fost pensionat medical, fiind reîncadrat locotenent-colonel la 1 septembrie 1977 până la 15 mai 1986 când a fost pensionat; de asemenea, a susţinut că se consideră discriminat faţă de alte profesii, întrucât orice angajat al fostei Securităţi sau Miliţii este colaborator de drept al Securităţii, deşi şi-au desfăşurat activitatea potrivit reglementărilor din epoca respectivă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursului declarat, precum şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că rezolvarea dată de prima instanţă, atât în privinţa excepţiei, cât şi a fondului, este legală, fiind în acord cu normele incidente şi probele administrate.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimatul C.N.S.A.S. a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător al Securităţii a recurentului-pârât G.N., urmare solicitării exprese a petentului B.C., care formulase Cererea nr. P 2085/03 din 26 februarie 2007 în baza art. 1 alin. (7) din acelaşi act normativ.
În cauză nu s-a contestat că recurentul-pârât a avut calitatea de ofiţer al Securităţii şi nici autenticitatea documentaţiei pe care le-a semnat în această calitate, depuse de C.N.S.A.S. în susţinerea acţiunii.
Apărările formulate la fondul cauzei au fost reiterate în recurs, ele vizând lipsa interesului procesual al C.N.S.A.S., respectiv, pe fondul cauzei, natura activităţilor desfăşurate şi contextul epocii respective.
Achiesând în întregime dezlegările pe care le-a dat judecătorul de la prima instanţă, Înalta Curte reţine, la rândul său, următoarele considerente, corespunzătoare criticilor recurentului.
Referitor la excepţia lipsei recurentului
Teza recurentului, potrivit căreia C.N.S.A.S. nu justifică un interes direct în promovarea acţiunii, întrucât el nu se află în niciuna dintre situaţiile enumerate la art. 3 din acelaşi act normativ, adică nu îndeplineşte vreuna din demnităţile ori funcţiile respective, este lipsită de suport.
Prima instanţă a stabilit corect că modalităţile de declanşare a procedurii de verificare a calităţii de lucrător se realizează diferit în cele două ipoteze reglementate de art. 1 alin. (7), respectiv art. 3 din ordonanţa de urgenţă.
În ceea ce îl priveşte pe recurent, acesta a fost verificat sub aspectul calităţii de lucrător în temeiul art. 1 alin. (7), potrivit căruia „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului”.
Dacă legiuitorul ar fi considerat că poate fi atribuită calitatea de lucrător numai acelora care sunt vizaţi de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 atunci prevederea anterior citată ar fi fost inutilă, câtă vreme verificările pentru persoanele indicate de la lit. a) la z) a art. 3 pot demara la cererea oricărui cetăţean român sau chiar din oficiu.
Prin urmare excepţia invocată este nefondată, fiind corect respinsă de prima instanţă.
Referitor la fondul cauzei
Potrivit definiţiei legale din art. 2 lit. a) al O.U.G. nr. 24/2008, este lucrător al Securităţii „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”.
Cum s-a arătat, recurentul contestă că prin activităţile pe care le-a desfăşurat în calitate de ofiţer al Securităţii ar fi „suprimat sau îngrădit drepturile fundamentale” ale lui B.C., subiectul activ calificat ce a generat procedura de faţă.
Această susţinere este contrazisă de documentele depuse în probaţiune de intimatul C.N.S.A.S., la care a făcut referire judecătorul fondului, îndeosebi de cele aflate la dosar, toate întocmite în cursul anului 1979 sub comanda recurentului şi toate vizându-l pe B.C., care „este cunoscut în bază ca sectant ilegal penticostal disident; în anul 1977 a mai fost avertizat pentru atitudine de natură ostilă; C.S. este lucrat în DVI pentru intenţie de a trece fraudulos frontiera”.
În vederea cunoaşterii şi supravegherii informative a acestei persoane au fost instruiţi şi dirijaţi mai mulţi informatori care au dat declaraţii detaliate despre anturajul, preocupările şi viaţa personală a acesteia. Ca urmare, este pe deplin justificată concluzia fondului în sensul îndeplinirii condiţiei prevăzută de art. 2 lit. a) precitat pentru constatarea calităţii de lucrător a recurentului-pârât.
În privinţa perioadei în care au fost întocmite înscrisurile menţionate, Înalta Curte remarcă, aşa cum deja s-a arătat, că majoritatea sunt datate 1979, perioadă în care recurentul era în activitate potrivit propriilor declaraţii (fusese reîncadrat în anul 1977 după o perioadă îndelungată de concediu medical).
De altfel, câtă vreme nu a contestat autenticitatea documentaţiei prezentate de C.N.S.A.S. această operare este şi nepertinentă.
Recurentul nu îşi poate justifica generic acţiunile prin care a încălcat în mod evident drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor urmărite prin invocarea reglementărilor „epocii” respective, câtă vreme Constituţia din anul 1965 prevedea la art. 28 dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, la art. 30 dreptul la libertatea conştiinţei, iar la art. 32 dreptul la viaţă privată.
În plus, după cum constant a reţinut Curtea Constituţională, de ex. în Dec. nr. 1309/2011, O.U.G. nr. 24/2008 „urmăreşte deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, constatând că nu au fost identificate motive de modificare ori casare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.N. împotriva Sentinţei nr. 3822 din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3263/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3771/2012. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
