ICCJ. Decizia nr. 356/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 356/2012
Dosar nr. 705/33/2011
Şedinţa publică de la 26 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 13 mai 2011 în dosar nr. 4470/117/2010, Tribunalul Cluj a sesizat Curtea cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate parţială a H.G. nr. 969/2002 cu privire la poziţia nr. 1901 din anexa nr. 1, excepţie invocată de reclamanţii Z.C.D. şi Z.E., apreciind că de soluţionarea acestei excepţii de nelegalitate depinde soluţia ce urmează a fi pronunţată în dosarul menţionat anterior.
În motivarea excepţiei de nelegalitate reclamanţii au arătat că sunt proprietarii imobilului casa si teren din Cluj-Napoca, str. Ion Andreescu, intrând în posesia terenului de 255 mp. de la adresa de mai sus încă din anul 1976, în urma Deciziei nr. 314 din 19 iulie 1976, prin care li se atribuia o suprafaţă de teren in vederea edificării unei case de locuit.
În anul 1977 s-a autorizat, prin Autorizaţia de executare de lucrări din 7 iunie 1977, construcţia casei lor de locuit, având la baza şi Certificatul de aliniere şi regim de construire din 7 iunie 1977.
La data emiterii H.G. nu s-a procedat la identificarea in teren a imobilului ce este afectat utilizării in interes public, avându-se drept criteriu înscrierile vechi de carte funciara care nu garantează întinderea. Pe de alta parte, aceasta suprafaţă de teren, aflându-se in posesia reclamanţilor, afectata fiind de lucrările menţionate mai sus, nu va putea fi niciodată folosita conform scopului trecerii in domeniul public, acela de folosire conform destinaţiei, respectiv teren aferent cabinetelor medicale din incinta Laboratorului de Sănătate Mintala. EI se afla parţial sub casa reclamanţilor si, parţial, prezintă terasări şi consolidări specifice unui teren in panta,cu pânză freatica la o adâncime foarte mica.
Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea excepţiei de nelegalitate invocată împotriva Hotărârii Guvernului nr. 969/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Cluj, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Cluj, cu excepţia municipiului Cluj-Napoca, cu privire la Anexa nr. 1 poziţia 1091.
Apreciază că, în cauză, trebuie înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, şi ale art. 11 alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007.
Invocarea, în anul 2011, a nelegalităţii H.G. nr. 969/2002 pe calea excepţiei prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, consideră că afectează siguranţa tuturor raporturilor juridice ce decurg din existenţa şi din aplicarea actului, această perioadă fiind departe de orice apreciere a caracterului rezonabil al termenului în care poate fi atacat un act administrativ, ceea ce îndreptăţeşte concluzia că actul este unul definitiv asupra căruia nu se mai poate interveni.
Prin întâmpinarea formulată Consiliul Judeţean Cluj a solicitat respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de nelegalitate parţială a H.G. nr. 969/2002, pentru aceleaşi considerente invocate şi de pârâtul Guvernul României.
Curtea de Apel Cluj - secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 533 din 6 octombrie 2011 a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 969/2002 invocată de reclamanţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că dispoziţiile Legii nr. 554/2004, care permit repunerea în discuţie în mod repetat şi fără limită în timp a legalităţii oricărui act administrativ cu caracter individual indiferent de data emiterii acestuia, încalcă principiile şi drepturile fundamentale menţionate anterior, contravenind jurisprudenţei C.E.D.O. şi a Curţii de Justiţie de la Luxemburg, pronunţate în situaţii juridice similare, cu atât mai mult cu cât în privinţa actelor administrative cu caracter individual, admiterea excepţiei de nelegalitate produce efecte similare, ca întindere şi conţinut, cu anularea actului respectiv.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică au declarat recurs reclamanţii.
Recurenţii au susţinut că sentinţa este nelegală, deoarece instanţa a soluţionat litigiul prin admiterea excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii, făcând trimitere expresă la principiul securităţii juridice şi la cel al respectării dreptului la un proces echitabil, principii care nu ar fi respectate, dacă s-ar admite posibilitatea analizării legalităţii unui act administrativ emis anterior promulgării Legii nr. 554/2004.
Această reţinere, susţin recurenţii, conferă sentinţei caracterul unui act legal abstract, generic, rupt de situaţia concretă a părţilor litigante.
Recursul este nefondat.
Obiectul excepţiei de nelegalitate de faţă îl reprezintă anularea parţială a H.G. nr. 969/2002 cu privire la poziţia nr. 1091 din Anexa 1, care menţionează suprafaţa de teren de 3672 mp ce face parte din domeniul public al Judeţului Cluj, înscrisă în C.F. Cluj Napoca, pentru suprafaţa de 155 mp.
Hotărârea Guvernului nr. 969/2002 a fost emisă în temeiul art. 107 din Constituţia României şi a art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, fiind emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Instanţa de control judiciar apreciază că excepţia de nelegalitate a actului administrativ anterior nominalizat nu poate fi primită, întrucât, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate; în acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ şi suspendă cauza (…).
Actul administrativ aflat în discuţie este anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Pe acest aspect, este de menţionat faptul că instanţa constituţională, prin deciziile nr. 425 şi nr. 426 din 10 aprilie 2008, a apreciat că art. 4 alin. (1) şi art. 11 alin. (2) teza finală din Legea contenciosului administrativ sunt constituţionale, în raport de prevederile art. 1, art. 5, art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 23 şi art. 44 din Legea fundamentală a ţării.
Însă, în ceea ce priveşte cele două norme din dreptul intern, care reprezintă temeiul de drept al invocării excepţiei de nelegalitate, trebuie precizat faptul că judecătorului naţional îi revine rolul de a aprecia, conform art. 20 alin. (2) din Constituţie, în legătură cu eventuala prioritate a tratatelor ce reglementează drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.
În acest sens, judecătorul naţional, în calitate de prim judecător al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, are obligaţia de a „asigura efectul deplin al normelor acesteia (Convenţiei), asigurându-le preeminenţa faţă de orice altă prevedere contrară din legislaţia naţională, fără să fie nevoie să asigure abrogarea acesteia de către legiuitor” (a se vedea C.E.D.O., hotărârea din 26 aprilie 2007, cauza Dumitru Popescu contra României, M. Of. nr. 830 din 5 decembrie 2007).
Aşadar, prin raportare la normele Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi la jurisprudenţa instanţei de la Strasbourg, Înalta Curte va aprecia că se impune înlăturarea aplicării în speţa de faţă a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi art. 11 alin. (2) teza finală din Legea contenciosului administrativ, modificată, care permit cenzurarea, fără limită în timp, pe calea incidentală a excepţiei de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a acestei legi, reţinând că aceste norme interne contravin unor principii fundamentale convenţionale a căror respectare asigură exerciţiul real al drepturilor fundamentale ale omului.
În concret, normele aflate în discuţie, întrucât permit cenzurarea legalităţii actelor administrative cu caracter individual emise înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 C.E.D.O., precum şi de art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securităţii juridice.
Ca o consecinţă a celor expuse anterior, în aplicarea art. 20 alin. (2) şi art. 148 din Constituţia României, instanţa de control judiciar apreciază că excepţia de nelegalitate invocată în cauză nu poate fi primită, în raport de prevederile art. 4 alin. (1) şi art. 11 alin. (2) teza finală din Legea contenciosului administrativ, modificată.
Mai mult decât atât, în procedura reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, instanţa de contencios administrativ investită cu soluţionarea unei excepţii de nelegalitate este abilitată să verifice doar concordanţa actului administrativ supus analizei cu actele normative care au forţă juridică superioară, în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/ 2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Cu alte cuvinte, verificarea legalităţii actului administrativ contestat, pe calea excepţiei de nelegalitate, presupune cenzurarea acestuia prin raportare la dispoziţiile legii, iar nu prin raportare la o situaţie de fapt.
În speţa de faţă, instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul fondului, constată că recurenta invocă, în realitate, aspecte de fapt, şi nu veritabile critici de nelegalitate, cenzurabile în procedura instituită de art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Z.C.D. şi Z.E. împotriva sentinţei civile nr. 533 din 6 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cluj - secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2934/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 519/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
