ICCJ. Decizia nr. 3611/2012. Contencios. Litigiu privind achiziţiile publice. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3611/2012
Dosar nr. 9937/2/2011
Şedinţa publică de la 19 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC F.D.A.C. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, să se constate ca şi validă şi legală adresa emisă de către pârâtă cu numărul 584 din 28 februarie 2007 în sensul în care reclamanta nu este autoritate contractantă conform art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 şi anularea ca nelegale şi netemeinice a Adreselor nr. 6725/CT din 17 mai 2011 şi nr. 11368 din 9 august 2011.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, după apariţia şi modificările survenite asupra O.U.G. nr. 34/2006, a formulat din proprie iniţiativă Adresa nr. 9 din 22 ianuarie 2007, prin care îi solicita pârâtei să îşi expună punctul de vedere cu privire la calitatea sa de autoritate contractantă pentru a cunoaşte regimul juridic şi modificările ce ar trebuit să survină ca urmare a acestei calităţi.
Pârâta i-a răspuns prin Adresa nr. 584 din 28 februarie 2007 (adresă care face obiectul primului capăt al acţiunii) în sensul că, prin raportare la obiectul său de activitate, reclamanta nu este autoritate contractantă potrivit art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, având în vedere că Adresele nr. 6725/CT din 17 mai 2011 şi nr. 11368 din 9 august 2011 nu sunt acte administrative, excepţia lipsei procedurii prealabile, solicitând respingerea cererii ca fiind formulată fără parcurgerea procedurii prealabile şi, pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa civilă nr. 2197 din 27 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta SC F.D.A.C. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că în speţă nu se contestă un act producător de efecte juridice, ci un înscris prin care instituţia publică intimată şi-a spus părerea cu privire la calitatea reclamantei de autoritate publică. Aşadar, „actul” atacat nu cuprinde o manifestare de voinţă producătoare de efecte juridice (întrucât calitatea reclamantei de autoritate contractantă nu este influenţată în niciun mod de acest act), ci cuprinde o opinie, un punct de vedere al autorităţii publice intimate cu privire la calitatea reclamantei de autoritate contractantă. Calitatea de autoritate contractantă nu se conferă şi nu se înlătură prin adrese emise de ANREMAP, ci decurge din îndeplinirea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC „F.D.A.C.” SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de către pârâtă, motivând că cele două adrese contestate nu sunt acte administrative, deoarece tocmai aceste adrese au dus, fără echivoc, la modificarea raporturilor juridice ale societăţii, modificare izvorâtă întocmai din calificarea sa drept „autoritate contractantă", fiind vorba de veritabile acte administrative.
Pe de altă parte, recurenta susţine că, potrivit art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de Urgentă nr. 74 din 29 iunie 2005 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, "în exercitarea prerogativelor ce îi revin preşedintele Autorităţii emite ordine şi instrucţiuni", iar conform art. 5 alin. (2), "ordinele şi instrucţiunile cu caracter normativ se publică în M. Of. al României, Partea I", astfel încât, per a contrario, rezultă că ordinele şi instrucţiunile care nu se publică în M. Of. al României, Partea I, sunt acte normative individuale.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Societatea reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu soluţionarea unei cereri având ca obiect constatarea ca fiind validă şi legală a Adresei nr. 584 din 28 februarie 2007 şi anularea Adreselor nr. 6725/CT din 17 mai 2011 şi nr. 11368 din 9 august 2011, emise de autoritatea pârâtă.
Înalta Curte constată că problema de drept care se impune a fi dezlegată este aceea a examinării caracterului de acte administrative a adreselor întocmite de Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, prin prisma dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înţelege „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ”.
Pentru a fi considerat act administrativ, condiţiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii.
Însă, nu toate actele unilaterale emise de autorităţile publice sunt acte administrative, ci numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.
În speţă, adresele întocmite de Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, chiar dacă sunt emise de o autoritate publică, nu sunt acte administrative, deoarece conţin puncte de vedere ale autorităţii publice pârâte cu privire la calitatea reclamantei de autoritate contractantă, nefiind susceptibile a genera naşterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice.
Calitatea de autoritate contractantă nu se conferă şi nu se înlătură prin adrese emise de Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, astfel cum corect a apreciat instanţa de fond, ci decurge din îndeplinirea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006.
În plus, instanţa de control judiciar constată că O.U.G. nr. 34/2006 nu prevede competenţa Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice de a stabili cine este autoritate contractantă, în sensul acestui act normativ.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de societatea reclamantă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de SC „F.D.A.C.” SA împotriva Sentinţei civile nr. 2197 din 27 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3607/2012. Contencios. Alte cereri.... | ICCJ. Decizia nr. 3618/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
