ICCJ. Decizia nr. 3620/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3620/2012
Dosar nr. 1854/119/2011
Şedinţa camerei de consiliu de la 19 septembrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acţiunii judiciare
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 11 mai 2011 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna sub nr. 1854/119/2011, iar ulterior completată sub aspectul cadrului procesual, reclamanţii B.A., B.V., B.B., C.A., L.I.P.E., H.H.M., M.I., M.E., P.K., P.M., C.M.E. (S), C.O.D., D.S., au chemat în judecată pe pârâta Universitatea „S.H.”, solicitând obligarea pârâtei - sub sancţiunea amenzii şi a despăgubirilor pentru întârziere - să elibereze reclamanţilor Diploma de licenţă aferentă Facultăţii de Drept şi Administraţie Publică specializarea Drept din cadrul Universităţii „S.H.”, precum şi să se dispună, în cazul în care pârâta nu va executa hotărârea în termen de 30 de zile, obligarea conducătorului autorităţii publice la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere conform art. 24 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au precizat că au absolvit studiile universitare ale Facultăţii de Drept şi Administraţie Publică specializarea Drept din cadrul Universităţii „S.H.” în sesiunea iunie anul 2009, sens în care au solicitat la data de 13 octombrie 2011 eliberarea Diplomei de licenţă, însă nu le-a fost eliberată diploma, ci o nouă adeverinţă, ulterior celor ce fuseseră eliberate anterior.
Ulterior, la data de 27 octombrie 2011, reclamanţii din acţiunea iniţială şi-au completat cererea, solicitând şi obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 5000 RON şi la plata dobânzii legale.
De asemenea, la aceeaşi dată, a fost depusă la dosar o cerere formulată de terţe persoane, respectiv de către numiţii B.E. (M.), K.E. (K.), M.M.Z., N.E. (S.), N.I. şi S.K.N. (K.), privind capete de cerere similare celor promovate prin cererea introductivă.
Totodată, a fost depusă la dosar o cerere de intervenţie în interes propriu de către alte terţe persoane, respectiv de către D.A., D.I.M., J.A.R., P.M.M., J.I., R.C., I.V. şi B.L., prin care s-au formulat capete de cerere similare celor promovate prin cererea introductivă.
Hotărârea primei instanţei aflate în conflict
Prin sentinţa civilă nr. 242 din 20 ianuarie 2012, Tribunalul Covasna, secţia civilă, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Braşov competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanţii B.A., B.V., B.B., C.A., L.I.P.E., H.H.M., M.I., M.E., P.K., P.M., C.M.E. (S), C.O.D., D.S., B.E. (M.), K.E. (K.), M.M.Z., N.E. (S.), N.I., S.K.N. (K.), împotriva pârâtei Universitatea „S.H.”.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut că obiectul prezentei cauze vizează soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ, acţiunea reclamanţilor privind nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri adresate pârâtei Universitatea „S.H.” referitoare la emiterea actului care atestă promovarea examenului de licenţă, respectiv a Diplomei de licenţă, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Reţinând natura de contencios administrativ a litigiului, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi prevederile art. 1 din Legea nr. 443/2002, conform cărora „se înfiinţează Universitatea "S.H." din Bucureşti ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ“.
Coroborând aceste dispoziţii legale, instanţa a reţinut că pârâta este asimilată unei autorităţi publice în sensul art. 2 pct. b) din Legea nr. 554/2004, respectiv unei autorităţi centrale în sensul art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, fiind vorba despre o parte a sistemului naţional de învăţământ, în acelaşi sens statuând şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia nr. 5269/2009.
Pe cale de consecinţă, Tribunalul a constatat că, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cauză competenţa materială de soluţionare a acţiunii revine Curţii de Apel Braşov.
Hotărârea celei de-a doua instanţe aflate în conflict.
Prin sentinţa nr. 85/F din 19 aprilie 2012, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a a dmis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţi şi de intervenienţii în nume propriu, în contradictoriu cu pârâta Universitatea „S.H.”, în favoarea Tribunalului Covasna, secţia civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a constatat că, prin acţiunile formulate, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei să emită un act administrativ, respectiv să emită diploma de licenţă aferentă Facultăţii de Drept şi Administraţie Publică specializarea Drept din cadrul Universităţii „S.H.”. Având în vedere că pârâta este asimilată unei autorităţi publice locale, iar nu centrale, aşa cum rezultă şi din deciziile de principiu ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din anul 2012, Curtea a apreciat că, în speţă, competenţa de soluţionare a cererii aparţine Tribunalului Covasna în primă instanţă.
Curtea a mai reţinut că împrejurarea că Legea nr. 443/2002 prevede că pârâta este parte a sistemului naţional de învăţământ nu determină calificarea sa ca autoritate centrală în sensul art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ. Aceasta este o persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, în patrimoniul său aflându-se şi clădirea din Mun. Braşov, potrivit aceleiaşi legi, iar Facultatea de Drept este unitatea funcţională căreia i-a fost solicitată emiterea actului administrativ, potrivit Legii nr. 1/2011.
Regulatorul de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public”.
Aşa cum s-a arătat anterior, obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ îl reprezintă, în principal, obligarea unei instituţii de învăţământ superior să elibereze diplomele de licenţă către reclamanţi, absolvenţi ai unui examen de licenţă.
Pârâta Universitatea „S.H.” din Bucureşti este o autoritate publică, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 554/2004.
Universitatea „S.H.” din Bucureşti a fost înfiinţată prin Legea nr. 443/2002, ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.
Totodată, atât potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010 (în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată), cât şi potrivit art. 1 din H.G. nr. 536/2011 (în vigoare la data pronunţării prezentei decizii şi care a abrogat H.G. nr. 81/2010), Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului şi are rol de sinteză şi coordonare în aplicarea strategiei şi Programului de guvernare în domeniul educaţiei, învăţământului, cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice, tineretului şi sportului.
Faptul că instituţiile de învăţământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, în condiţiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare la momentul finalizării ciclului de pregătire urmat de reclamantă) nu justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului naţional de învăţământ. Conform dispoziţiilor legii respective, autonomia universitară se manifestă prin relaţia directă a rectorului instituţiei de învăţământ superior cu Ministerul Educaţiei care, printre altele, avea competenţa de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului şi de a-l suspenda din funcţie.
Aceste prerogative legale revin unui organ central al administraţiei publice, astfel că unitatea de învăţământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educaţiei.
În acest context, trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituţie, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autorităţile administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.
În speţă, Universitatea „S.H.” din Bucureşti nu poate fi considerată autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le emite sunt consecinţa unei delegări de competenţe, iar nu a investirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem naţional de învăţământ.
În mod evident, Universitatea „S.H.” din Bucureşti este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial.
În alţi termeni, Universitatea „S.H.” din Bucureşti nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu conţine o asemenea dispoziţie cu privire la universitatea pârâtă.
Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorităţi publice locale.
Faţă de argumentele expuse, Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanţei competente material, două criterii, şi anume: (i) rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice; (ii) criteriul valoric.
În cauza de faţă, este aplicabil primul criteriu enunţat, astfel că, raportat la rangul local al autorităţii publice pârâte - Universitatea „S.H.” din Bucureşti - competenţa de soluţionare a litigiului revine tribunalului.
Conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, reclamanţii se pot adresa instanţei de la domiciliul lor sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamanţii au optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului nu se mai poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.
Reclamanţii au optat pentru instanţa de la domiciliul lor, astfel că nu se mai poate pune în discuţie competenţa teritorială a instanţei în soluţionarea cauzei.
De asemenea, se cuvine a observa dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.
Or, în litigiul de faţă, este evident faptul că cererile formulate de terţe persoane sunt cereri incidentale care vor fi soluţionate de către instanţa competentă să soluţioneze cererea principală.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Covasna, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte în favoarea Tribunalului Covasna, secţia contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii: B.A., B.V., B.B., C.A., L.I.P.E., H.H.M., M.I., M.E., P.K., P.M., C.M.E. (S.), C.O.D., D.S., B.E. (M.), K.E. (K.), M.M.Z., N.E. (S.), N.I., S.K.N. (K.) şi pe intervenienţii în nume propriu: D.D.L., B.M. (P.), S.M. (D.), D.A. (C.), D.I.M., J.M.A.R., P.P.M. (S.), J.I.I., R.G.C., I.V.V., B.G.L., S.G.D., în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3619/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3640/2012. Contencios → |
|---|
