ICCJ. Decizia nr. 716/2012. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 716/2012

Dosar nr. 460/42/2011

Şedinţa publică de la 10 februarie 2012

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 6869/120/2010, reclamantul M.C. a solicitat anularea Ordinului nr. 1691 din 8 decembrie 2010 emis de Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale, prin care s-a dispus încetarea raportului său de serviciu și eliberarea din funcţie, în temeiul art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată; reintegrarea în funcţia publică deţinută anterior încetării raportului de serviciu, conform art. 106 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, precum şi obligarea la plata unei despăgubiri egală cu drepturile salariale indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi ce i se cuvin până la reintegrarea efectivă în funcţia publică deţinută anterior încetării raportului său de serviciu.

În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că din anul 2000 a deţinut funcţia de inspector social, grad principal în cadrul I.T.M. Dâmboviţa, iar de la 1 iulie 2010 Compartimentul de inspecţie socială a fost preluat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale – D.G.I.S., conform O.U.G. nr. 68/2010 privind unele măsuri de reorganizare a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi a activităţii instituţiilor aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea sa.

S-a mai arătat că încetarea raportului de serviciu s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 100 alin. 1 lit. a) şi b) şi alin. (4) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, deoarece la nivel teritorial atribuţiile aferente postului nu s-au modificat în proporţie de peste 50 %, dimpotrivă, numărul misiunilor de inspecţie s-a dublat în perioada ianuarie-septembrie 2010, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, astfel că reducerea unui post de inspector social principal din cadrul Compartimentului teritorial de inspecţie socială Dâmboviţa este nejustificată şi abuzivă.

A mai arătat reclamantul că noua structură organizatorică a compartimentului s-a efectuat fără o analiză prealabilă a dosarelor de personal ale celor 3 inspectori existenţi la 1 iunie 2010, încălcându-se astfel prevederile art. 100 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999.

Prin sentinţa nr. 1152 din 9 mai 2011, Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată de către pârât şi a declinat competenţa judecării cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentința nr. 237 din 12 septembrie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului M.C.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:

Reclamantul şi-a desfăşurat activitatea, în calitate de funcţionar public, având funcţia de inspector social, grad principal, la I.T.M. Dâmboviţa – Compartimentul de Inspecţie Socială.

Ca urmare a intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 329/2010 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, s-a reglementat obligaţia reorganizării unor autorităţi şi instituţii publice, prin desfiinţarea acestora sau reducerea de posturi - în condiţiile art. 3 din legea precizată.

Astfel, Inspecţia Socială s-a desfiinţat (conform pct. 52 din Anexa 1 la lege), ca urmare a comasării prin absorbţie şi preluării activităţii sale de către Inspecţia Muncii, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 3 din H.G. nr. 1377/2009, personalul Inspecţiei Sociale a fost preluat sau, după caz, transferat în interesul serviciului la Inspecţia Muncii, fiind, fie încadrat în numărul de posturi aprobat conform legii, fie disponibilizat şi beneficiind de măsurile de protecţie socială reglementate de lege.

Ca urmare a intrării în vigoare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 68/2010 privind unele măsuri de reorganizare a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi a activităţii instituţiilor aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea sa (art. 1, 2 şi 4) pârâtul s-a reorganizat prin reducerea de posturi şi prin preluarea activităţii de inspecţie socială din cadrul Inspecţiei Muncii.

Prin H.G. nr. 728/2010, pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 11/2009, s-a redus numărul maxim de posturi pentru aparatul de lucru al pârâtului (pct. nr. 7) de la 879 la 660 de posturi, urmând ca încadrarea personalului său în acest număr de posturi şi pe noile funcţii aferente aprobate să se facă (art. III) în termenul prevăzut de art. 4 din O.U.G. nr. 68/2010 ( 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă), cu respectarea procedurii, dispoziţiilor legale şi regimului juridic aplicabil fiecărei categorii de funcţii, precum şi a procedurii de restructurare şi reorganizare, aprobată prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale.

Urmare acestor măsuri, pârâtul a preluat de la I.T.M. Dâmboviţa 3 inspectori sociali, din care 2 cu grad profesional principal (printre care şi reclamantul) şi unul cu grad profesional superior.

Prin O.M.M.F.P. nr. 621/2010 a fost aprobată structura pe compartimente şi repartizarea posturilor din cadrul aparatului de lucru al pârâtului – anexa 1, structura pe compartimente teritoriale şi repartizarea posturilor din cadrul D.G.I.S. – anexa 2, precum şi Statul de funcţii pentru aparatul de lucru al pârâtului – anexa 3.

Întrucât, aşa cum s-a arătat anterior, pârâtul a preluat activitatea de inspecţie socială de la Inspecţia Muncii, în cadrul său s-a înfiinţat, ca urmare a reorganizării, D.G.I.S., căreia i-au fost repartizate (din numărul total de 660 posturi) un număr de 136 posturi, din care 96 pentru compartimentele teritoriale ale direcţiei, astfel că pentru Compartimentul Teritorial Dâmboviţa au fost repartizate 2 posturi, respectiv un post de inspector social grad profesional principal şi unul de inspector social grad profesional superior.

Totodată, prin O.M.M.F.P. nr. 614/2010 a fost aprobată procedura de restructurare şi reorganizare a pârâtului (în Anexa), în cadrul căreia s-a prevăzut, printre altele, că în cazul unui compartiment a cărui structură organizatorică a fost modificată existau mai mulţi funcţionari publici decât posturile aprobate, atunci ocuparea acestora se face prin examen organizat conform procedurii menţionate [(art. 1 alin. (3) din anexa)], iar dacă există un post de aceeaşi categorie, clasă şi/sau de acelaşi grad profesional, ocupat de un singur funcţionar public, acesta nu va mai susţine proba de examen, păstrându-şi postul respectiv [(art. 1 alin. (4) din anexa)].

Ca urmare, întrucât în cadrul structurii Compartimentului teritorial Dâmboviţa s-a aprobat un singur post de inspector social grad profesional şi au fost preluaţi doi astfel de inspectori (reclamantul şi N.L.), ocuparea acestuia trebuia făcută prin concurs, iar postul de inspector social grad profesional superior urma să fie ocupat, conform procedurii menţionate anterior, de funcţionarul public C.G., aceasta fiind singura cu această categorie/clasă /grad profesional.

În consecinţă, pârâtul l-a notificat pe reclamant cu privire la faptul că urma să se organizeze examen pentru ocuparea singurului post aprobat de inspector social grad principal, prin adresa nr. 1142/2010, însă ulterior reclamantul nu s-a prezentat la examen, aspect ce rezultă şi din centralizatorul nominal al rezultatelor examenului organizat de către pârât, astfel că, prin adresa nr. 1756/2010, pârâtul i-a acordat acestuia un preaviz de 30 de zile [(art. 4 alin. (5) din Procedură şi art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999)] calendaristice, în perioada 10 august 2010 – 8 septembrie 2010, reclamantul refuzând semnarea acesteia.

Ulterior, pârâtul i-a comunicat reclamantului, prin adresele nr. 1925/2010 şi nr. 2019/2010, lista posturilor vacante din cadrul D.G.I.S. – Compartimentul Teritorial Dâmboviţa (respectiv 1 post, ca urmare a faptului că nici celalalt inspector social gard principal, N.L., nu s-a prezentat la examen), doar acesta din urmă optând pentru ocuparea postului precizat, reclamantul neformulând vreo opţiune.

La data de 8 decembrie 2010 termenul de preaviz acordat reclamantului a încetat (acesta fiind prelungit, ca urmare a perioadei de concediu medical în care s-a aflat reclamantul), astfel că ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale a emis la data de 8 decembrie 2010 Ordinul nr. 1691, prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului, prin eliberare din funcţia publică, ordin contestat în prezenta cauză.

Raportat la toate dispoziţiile legale precizate anterior, instanța de fond a reținut că măsura luată prin Ordinul nr. 1691/2010, este legală, aceasta fiind fundamentată pe măsurile de reorganizare aprobate prin lege şi luată cu respectarea procedurii expres reglementate în acest sens.

Astfel, Curtea a înlăturat apărările reclamantului, vizând nelegalitatea ordinului, ca urmare a aplicării dispoziţiilor O.U.G. 68/2010 cu încălcarea dispoziţiilor art. 100 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (4) din Legea nr. 188/1999, ca urmare a faptului că atribuţiile posturilor reduse nu s-au modificat în proporţie de peste 50 %, deoarece dispoziţiile precizate sunt aplicabile, în opinia instanţei, în eventualitatea în care, în urma reorganizării autorităţii sau instituţiei publice s-ar fi modificat anumite posturi şi s-ar fi creat noi funcţii, diferite de cele vechi, situaţie în care se poate pune problema comparării atribuţiilor postului desfiinţat cu cele ale postului nou înfiinţat ca urmare a reorganizării.

Or, în cauză nu există o astfel de situaţie premisă, în urma reorganizării neînfiinţându-se noi funcţii sau posturi, ci, practic, la nivelul postului ocupat de către reclamant operând doar o reducere, de la 2 posturi identice la unul singur.

Curtea mai reţine că această reducere a operat ca urmare a adoptării Ordinului nr. 621/2010, ordin care nu a fost revocat, anulat sau desfiinţat în orice alt mod.

Nu pot fi admise nici criticile reclamantului, privind neverificarea dosarului profesional şi a pregătirii profesionale a funcţionarilor publici cu ocazia stabilirii noii structuri organizatorice a aparatului de lucru al pârâtului, fundamentarea defectuoasă a necesarului de personal al aparatului de lucru al pârâtului, etc., întrucât măsura reorganizării pârâtului a fost dispusă, în esenţă, prin lege, fiind de notorietate publică măsurile luate de Guvernul României, privind reducerea schemei funcţionare a autorităţilor şi instituţiilor publice şi implicit a numărului personalului salarizat din fondurile publice, măsuri dispuse, în esenţă, ca urmare a legilor nr. 329/2009 şi nr. 330/2009, precum şi în baza unor acte normative şi administrative cu caracter normativ, care nu au fost revocate, anulate sau legal desfiinţate.

Referitor la îngrădirea nivelului de trai decent al reclamantului, ca urmare a imposibilităţii acestuia de a-şi achita facturile, taxele şi impozitele, precum şi de a-şi asigura necesităţile sale şi ale familiei sale, Curtea a apreciat că nu ar putea constitui un motiv de nelegalitate sau netemeinice a Ordinului nr. 1691/2010, în condiţiile în care acesta a fost legal emis, cu respectarea actelor normative şi a procedurilor expres reglementate cu ocazia reorganizării pârâtului.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că se poate reţine şi o culpă a reclamantului în producerea, eventuală, a consecinţelor menţionate, întrucât acesta în mod nejustificat a refuzat iniţial să se prezinte la examenul pentru ocuparea postului de inspector social grad principal, organizat conform procedurii adoptate prin Ordinul 614/2010, şi ulterior să opteze pentru ocuparea acestui post, ca urmare a neocupării lui prin examen.

Or, nemo auditur propriam turpitudinem allegans, principiu de drept care îşi găseşte pe deplin aplicabilitate faţă de aspectul analizat.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a apreciat că ordinul contestat de către reclamant este legal, astfel că cererea de anulare a acestuia este neîntemeiată.

Pe cale de consecinţă, şi cererea de reintegrare în funcţia publică deţinută şi obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale sunt neîntemeiate, acestea din urmă fiind accesorii cererii de anulare a măsuri încetării raportului de serviciu al reclamantului şi depinzând de modul de soluţionare a acestuia, conform principiului de drept accesorium sequitur principale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei curţii de apel a formulat recurs reclamantul M.C., fără a-și încadra în drept motivele invocate.

În esență, recurentul a susținut că încetarea raportului de serviciu s-a făcut în mod abuziv ca urmare a aplicării defectuoase a O.U.G. nr. 68/2010 și a încălcării grave a prevederilor art. 100 alin. (2) lit. c) și alin. (4) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.

Recurentul a mai arătat că instanța de fond a reținut eronat ca și culpă personală neprezentarea la concursul de ocupare a postului de inspector social grad principal, deși prin probele depuse la dosar a demonstrat că a atenționat Minsterul Muncii, în scris, prin 3 memorii privind fundamentarea defectuoasă a necesarului de personal și încălcarea Legii nr. 188/199 privind statutul funcționarilor publici.

Intimatul – pârât M.M.F.P.S. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi sub toate aspectele, după cum permit dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Actul administrativ atacat de recurentul–reclamant M.C. este Ordinul nr. 1691/2010 emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al recurentului-reclamant, pentru motive neimputabile şi eliberarea sa din funcţie, în temeiul art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.

Recurentul, în calitate de inspector social clasa I, grad profesional principal, treapta 1 de salarizare, gradaţia 5 la M.M.F.P.S., fusese preluat de către intimat de la Inspecţia Muncii în baza art. 2 din O.U.G. nr. 68/2010, privind unele măsuri de reorganizare a M.M.F.P.S. şi a activităţii instituţiilor aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea sa.

Examinând legalitatea intrinsecă a actului administrativ prin care a încetat raportul de serviciu al recurentului-reclamant, Înalta Curte consideră că sunt nefondate criticile formulate de recurent.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) şi alin. (6):

„(1) Persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică va dispune eliberarea din funcţia publică prin act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri:

(…)

b) autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public;

(…)

(3)în cazul eliberării din funcţia publică, autoritatea sau instituţia publică este obligată să acorde funcţionarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice.

(…)

(5) în cazurile prevăzute la-alin. (1) lit. b), c), şi e), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorităţii sau instituţiei publice există funcţii publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligaţia de a le pune la dispoziţie funcţionarilor publici.

(6) în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) - c) şi e), dacă nu există funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, autoritatea ori instituţia publică are obligaţia de a solicita A.N.F.P., în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante. În cazul în care există o funcţie publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcţionarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere.”

În contextul măsurilor de reducere a cheltuielilor bugetare, în cursul anului 2010 au fost adoptate mai multe acte normative, dintre care prezintă relevanţă deosebită, în speţă, H.G. nr. 728/2010 de modificare şi completare a H.G. nr. 11/2009 privind organizarea şi funcţionarea M.M.F.P.S., prin care numărul maxim de posturi aprobat pentru aparatul de lucru al ministerului s-a redus cu 219 posturi, ale cărei dispoziţii au fost puse în executare prin Ordinul nr. 621/2010 al M.M.F.P.S.

Prin acest din urmă act administrativ, care nu a fost contestat de către recurent nici direct, nici pe calea excepţiei de nelegalitate, s-a aprobat structura pe compartimente şi repartizarea posturilor din cadrul aparatului propriu al M.M.F.P.S., conform anexei nr. 1 şi structura pe compartimentele teritoriale şi repartizarea posturilor din cadrul D.G.I.S., pentru Compartimentul Teritorial Dâmboviţa fiind repartizate 2 posturi, respectiv un post de inspector social grad profesional principal şi unul de inspector social grad profesional superior.

În acest context, prima instanță în mod corect a respins criticile recurentului referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999.

Textul de lege invocat de recurent privește situația în care „autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii în cazul în care reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50 % sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii” or, în speță, nu există o astfel de situaţie premisă, la nivelul postului ocupat de către reclamant operând doar o reducere, de la 2 posturi identice, la unul singur.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din procedura de restructurare şi reorganizare la nivelul acestui minister aprobată prin Ordinul nr. 614/2010 emis de Ministrul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în cazul în care, în urma restructurării/reorganizării, în cadrul unui compartiment există mai mulţi funcţionari publici decât posturi alocate, ocuparea acestora se face prin examen, organizat conform prezentei proceduri, susţinut pentru posturi de aceeaşi categorie, clasă şi/sau grad profesional.

Din actele depuse la dosar rezultă că recurentul a fost notificat în scris cu privire la posturile pe care putea candida și la examenul organizat în condițiile Ordinului nr. 614/2010 și cu toate că și-a exprimat opțiunea de a participa, nu s-a prezentat la examen.

De asemenea, rezultă că în perioada de preaviz au fost respectate prevederile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, în sensul că recurentului i-a fost comunicată lista posturilor funcţiilor publice vacante din cadrul Compartimentului teritorial de inspecție socială din județul Dâmbovița al D.G.I.S., post de inspector social grad principal, pentru ocuparea acestuia optând doar doamna N.L., precum și lista posturilor vacante pusă la dispoziție de către A.N.F.P., însă recurentul nu a formulat nicio opțiune în acest sens.

În raport de aceste împrejurări, se poate concluziona că recurentului nu i s-a îngrădit, ci i s-a respectat dreptul la muncă, precum şi libertatea de a munci, prin posibilitatea de a opta pentru una din modalităţile legale de a se angaja în cadrul instituţiei reorganizate, asigurându-i-se protecţia socială corespunzătoare, fiind întru, totul respectate dispoziţiile legale la emiterea Ordinului nr. 1691/2010, cum corect a concluzionat şi prima instanţă.

Cum recurentul nu și-a valorificat dreptul de a participa la examen pentru ocuparea postului și nu şi-a exercitat nici dreptul de opţiune acordat ca urmare a neocupării postului prin examen, în mod corect prima instanță a reținut că este aplicabil principiul de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans, potrivit căruia n imănui nu-i este îngăduit să se prevaleze în fața justiției de propria sa culpă pentru a valorifica un drept, atitudinea recurentului echivalând practic cu o renunțare la funcția publică.

5. Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Constatând că sentinţa atacată este temeinică şi legală, că nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzută de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamantului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.C. împotriva sentinţei nr. 237 din 12 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2012.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 716/2012. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs