ICCJ. Decizia nr. 4085/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4085/2012
Dosar nr. 3923/3/2010
Şedinţa publică de la 11 octombrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în primă instanţă
Prin acţiunea înregistrată şi precizată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC C.N.U. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii D.G.A.M.C. şi Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Suceava:
- anularea deciziei nr. 18 din 1 aprilie 2010 emisă de pârâta D.G.A.M.C. din cadrul A.N.A.F.
- anularea notelor privind compensarea obligaţiilor fiscale nr. N1., N2., 8605 şi N4. emise în data de 17 iulie 2009 de pârâtă
- anularea celor 25 de decizii privind stabilirea obligaţiilor accesorii de tipul majorărilor de întârziere în valoare totală de 56.220 RON emise de pârâta Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Suceava (D.G.F.P. Suceava) în perioada 16 aprilie 2009 - 7 septembrie 2009,
- reluarea compensării TVA-ului de rambursat, aferent lunilor decembrie 2008 şi ianuarie 2009, cu obligaţiile principale nominalizate în adresele SC C.N.U. SA, urmând ca diferenţele ce se vor înregistra în plus, să fie dirijate spre compensarea de obligaţii cu scadenţe viitoare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a depus decontul TVA aferent lunii decembrie 2008 cu o valoare a sumei negative de rambursat de 4.272.872 RON, iar la acea dată, nu înregistra datorii restante iar obligaţiile la bugetul consolidat al statului pe luna decembrie 2008, totaliza 3.936.209 RON.
Arată reclamanta că prin adresa înregistrată la D.G.A.M.C. sub nr. A1. din 2 februarie 2009, a solicitat compensarea sumei de 3.936.209 RON cu toate datoriile aferente lunii decembrie, inclusiv pentru obligaţii la bugetul de stat reprezentând impozit pe venitul din salarii declarate de sucursalele din judeţele în care îşi au sediul.
S-a arătat că datoriile companiei (3.936.209 RON) erau mai mici decât valoarea TVA de rambursat (4.272.872 RON), pentru diferenţa rămasă (336.663 RON), reclamanta a solicitat compensarea cu obligaţii C.A.S. datorate în viitor de angajator, potrivit adresei nr. 959431 din 24 februarie 2009.
Prin nota de compensare nr. N1. din 24 iulie 2009, reclamanta a constatat că D.G.A.M.C. a compensat alte obligaţii, inclusiv obligaţii C.A.S. viitoare, omiţând însă datoriile de la Sucursala Suceava, aşa cum solicitase.
În fine, reclamanta a susţinut că datorită faptului că nu au fost compensate obligaţiile aşa cum solicitase, A.F.P.M. Suceava a calculat majorări de întârziere aferente impozitelor pe veniturile din salarii şi ulterior acestei note, majorări care au fost achitate.
Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Suceava, prin întâmpinarea formulată,a invocat excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce o priveşte, solicitând în acest sens admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta D.G.A.M.C. (A.N.A.F. Bucureşti) a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată,având în vedere că prin notele privind compensarea obligaţiilor fiscale nr. 8588, N1., N2., N3. şi N4. din 17 iulie 2009 s-au compensat până la concurenţa sumei aprobată la rambursare (6.722.215 RON) impozitele, taxele şi contribuţiile societăţii, data stingerii obligaţiilor prin compensare fiind data înregistrării la D.G.A.M.C. a deconturilor de TVA cu opţiune de rambursare.
În apărare, pârâta Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Suceava a mai invocat excepţia a invocat excepţia necompetenţei materiale, excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia tardivităţii iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3816 din 31 mai 2011 a respins excepţiile invocate şi a admis acţiunea formulată de reclamanta SC C.N.U. SA, în contradictoriu cu pârâţii D.G.A.M.C. şi Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Suceava, a anulat decizia nr. 18 din 01 aprilie 2010, notele de compensare nr. N1./N2./N3./N4. din data de 17 iulie 2009 precum şi deciziile privind stabilirea majorărilor de întârziere în valoare de 56.220 RON.
Totodată, a dispus reluarea compensării TVA de rambursat aferent lunilor decembrie 2008 - ianuarie 2009 conform opţiunii reclamantei.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale, instanţa a reţinut că actele de rambursare se referă la valori mai mari de 500.000 RON astfel încât, în raport cu dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa aparţine Curţii de Apel.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa a constatat că nu este întemeiată, având în vedere că actele contestate de reclamantă sunt emise de Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Suceava, motiv pentru care se impune ca în cauză să figureze, în calitate de intimată, şi această instituţie publică.
În ceea ce priveşte excepţiile tardivităţii şi lipsei procedurii prealabile, instanţa a constatat că nu sunt întemeiate, întrucât intimata nu a făcut dovada cu privire la data la care a comunicat actele de compensare ,astfel încât termenul reglementat de art. 11 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi considerat împlinit la data acţiunii.
Pe de altă parte, reclamanta a formulat contestaţie împotriva modului de compensare a datoriilor reciproce, astfel că această contestaţie are valoarea unei plângeri prealabile.
Pe fondul cauzei, instanţa a argumentat că în raport cu dispoziţiile art. 115 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, organul fiscal avea obligaţia să procedeze la stingerea datoriilor în ordinea stabilită de contribuabil, fapt care nu ar mai fi dat posibilitatea calculării unor majorări şi penalităţi de întârziere pentru obligaţiile sucursalei Suceava, incluse de contribuabil în decontul lunii ianuarie.
Mai mult, majorările şi penalităţile stabilite pentru datoriile sucursalei Suceava sunt nelegal calculate, impunându-se anularea actelor de calcul al acestor accesorii şi obligarea autorităţii fiscale competente să procedeze la reluarea compensării pentru lunile decembrie 2008 - ianuarie 2009.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtele A.N.A.F. - D.G.A.M.C. şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, în numele şi pentru Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Suceava.
3.1. Recurenta - pârâtă A.N.A.F. a criticat sentinţa în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 1473 alin. (6) din C. fisc. şi ale art. 115 alin. (1), art. 116 alin. (1), (2), (3) (9) şi art. 122 alin. (1) lit. c) din C. proc. fisc. şi susţinând că, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate, data stingerii obligaţiilor prin compensare este data înregistrării la Direcţia Generală a Marilor Contribuabili a deconturilor de TVA cu opţiune de rambursare, aşa cum au stabilit autorităţile fiscale.
3.2. Recurenta - pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Suceava şi-a încadrat în calea de atac în prevederile art. 304 pct. 5 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., formulând, în esenţă, următoarele critici:
- Instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului Suceava, pe care a invocat-o exclusiv cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei nr. 18 din 1 aprilie 2010, emisă de A.N.A.F. - D.G.A.M.C.
- A fost respinsă greşit excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel în soluţionarea capătului de cerere privind anularea deciziilor referitoare la obligaţiile de plată accesorii, emise de Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a Judeţului Suceava, menţionate în anexa A a precizărilor depuse de reclamantă pentru termenul de judecată din 15 februarie 2011.
- A fost respinsă greşit excepţia lipsei procedurii prealabile cu privire la deciziile de calcul al obligaţiilor accesorii, împotriva cărora reclamanta nu a exercitat calea de atac a contestaţiei administrative, prevăzute în art. 205 şi următoarele din C. proc. fisc.
- A fost respinsă în mod nefondat excepţia tardivităţii acţiunii cu privire la notele de calcul al accesoriilor, judecătorul fondului făcând o confuzie între aceste decizii şi notele de compensare, la a căror dată de comunicare s-a raportat.
Cu privire la legalitatea deciziilor de calcul al accesoriilor, recurenta - pârâtă a arătat că acestea au fost emise în temeiul art. 119 alin. (1) din C. proc. fisc., potrivit căruia neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale atrage obligaţia debitorului de a suporta majorări de întârziere.
4. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă la dosar conform art. 308 alin. (2) C. proc. civ., intimata - reclamantă SC C.N.U. SA a formulat apărări atât cu privire la aspectele procedurale, cât şi cu privire la criticile de fond formulate de recurentele - pârâte.
În esenţă, a arătat că actele de rambursare se referă la valori care depăşesc suma de 500.000 RON, atrăgând competenţa Curţii de Apel, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava are calitate procesuală pasivă, întrucât în speţă se pune în discuţie modalitatea de compensare a unor datorii ale subunităţii SC C.N.U. SA din Suceava şi calculul penalităţilor aferente acelor obligaţii fiscale, deciziile de calcul al accesoriilor au fost emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava în perioada aprilie - septembrie 2009, în condiţiile în care notele de compensare au fost comunicate abia la data de 30 iulie 2009, iar cu privire la deciziile de calcul al accesoriilor, intimata - reclamantă a făcut cereri de revocare, transmise prin fax, dar aceste plângeri prealabile au rămas nesoluţionate.
Cu privire la fondul raportului juridic dedus judecăţii, intimata - reclamantă a arătat că operaţiunile de compensare solicitate prin deconturile de TVA pentru lunile decembrie 2008 şi ianuarie 2009 nu s-au derulat conform art. 115 alin. (1) lit. b) şi d) din O.G. nr. 92/2003, cu respectarea întocmai a situaţiei de fapt fiscale, astfel că unele obligaţii fiscale principale fie nu au fost stinse deloc prin compensare, fie au fost stinse parţial, fie au fost compensate la alte date calendaristice decât cele legale, drept pentru care ele au figurat în evidenţa fiscală, ca obligaţii neachitate la scadenţă, deci restante, generând aplicarea de majorări de întârziere.
II .Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentele - pârâte şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimata - reclamantă a supus controlului instanţei de contencios administrativ şi fiscal un raport juridic complex, vizând, pe de o parte, modul de stingere a unor obligaţii fiscale prin compensare cu soldul sumei negative de TVA solicitată la rambursare, prin notele privind compensarea obligaţiilor fiscale nr. N1.,N2., N3. şi N4. iulie 2009 şi, pe de altă parte, stabilirea unor obligaţii fiscale accesorii, ca o consecinţă directă a manierei în care au fost soluţionate deconturile de TVA cu opţiune de compensare.
Având în vedere cuantumul de peste 500.000 RON al sumelor ce au format obiectul deconturilor de TVA şi strânsa legătură dintre acestea şi emiterea deciziilor de calcul al accesoriilor fiscale, instanţa de control judiciar împărtăşeşte modul în care judecătorul fondului a interpretat prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atunci când a soluţionat excepţia de necompetenţă materială.
De asemenea, Înalta Curte constată nefondate criticile referitoare la excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Suceava, pentru cererea de anulare a deciziei nr. 18/2010, neîndeplinirii procedurii prealabile şi tardivităţii acţiunii - cu privire la deciziile de calcul al accesoriilor, pentru că verificarea cadrului procesual şi a regularităţii învestirii instanţei se fac prin prisma tuturor capetelor de cerere, interdependenţa de ordin procesual, decurgând din conţinutul raportului de drept fiscal material, nefăcând posibilă o abordare fragmentată a litigiului.
Or, după cum a reţinut şi judecătorul fondului, iar recurentele - pârâte nu au combătut prin critici concrete, punctuale, limitându-se la a cita prevederile legale pertinente, problema litigioasă a fost generată de neluarea în considerare, în primele note de compensare, a obligaţiilor Sucursalei din Suceava a SC C.N.U. SA, pentru care, ulterior deconturilor cu opţiune de compensare, s-au calculat nelegal obligaţii accesorii.
De aceea, Înalta Curte constată că sentinţa atacată reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor art. 115 alin. (1) din C. proc. fisc. şi a celorlalte norme invocate în recursuri, urmând ca autoritatea fiscală să refacă operaţiunile de compensare în ordinea stabilită de contribuabil.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 5 şi 9 şi 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de pârâtele A.N.A.F. şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava în numele şi pentru Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Suceava împotriva sentinţei nr. 3816 din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4063/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 4095/2012. Contencios → |
|---|
