ICCJ. Decizia nr. 4063/2012. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4063/2012
Dosar nr. 10961/2/2010
Şedinţa publică de la 11 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 11 noiembrie 2010, reclamantul M.C.V. a chemat în judecată pe pârâţii T.B. - Preşedintele României şi E.B. - Prim-Ministrul României solicitând a se constata că pârâţii au comis grave infracţiuni, şi anume genocid în formă continuată din 1990 şi până în prezent, crimă împotriva umanităţii. A solicitat de asemenea să se dispună expulzarea celor doi pârâţi împreună cu toţi cei care au condus România din 1990 şi până în prezent, precum şi obligarea la plata de daune materiale în valoare de 1 miliard de euro.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâţii au aprobat în secret C.A. (Codul Alimentar) la 01 decembrie 2009, opinând că prin acest cod poporul român trebuie exterminat.
Pentru primul termen, din 05 aprilie 2011, reclamantul a formulat cerere precizatoare, prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, şi a lui C.P.T. - fost Prim-Ministru al României, respectiv a Parlamentului României.
Pârâtul Parlamentul României a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca fiind inadmisibilă.
Prima instanţă a pus în vedere reclamantului să-şi precizeze acţiunea, respectiv dacă doreşte sesizarea instanţei cu săvârşirea unor infracţiuni sau dacă invocă dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului ori solicită doar acordarea de despăgubiri, cu menţionarea temeiului de drept al acţiunii.
În şedinţa publică din 20 septembrie 2011, judecătorul fondului a constatat că reclamantul a precizat, prin acţiunea dactilografiată aflată la dosar, că solicită anularea O.G. nr. 43/2007, cererea precizatoare fiind comunicată pârâţilor.
Pârâtul Prim - Ministrul României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţie care a fost pusă în discuţia părţilor.
Prin sentinţa civilă nr. 6522 din 8 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost respinsă ca inadmisibilă.
Prima instanţă a constatat că actul în discuţie este emis în baza delegării legislative, fiind un act normativ, reţinând că actele normative nu fac obiectul controlului judiciar, acestea fiind supuse doar controlului de constituţionalitate exercitat în condiţiile Legii nr. 47/1992, coroborat cu art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Analizându-se lucrările dosarului, s-a constatat că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a formula petitul acţiunii în conformitate cu dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, aduse la cunoştinţă de instanţă în exercitarea rolului activ în condiţii procedurale.
S-a apreciat că menţionarea în concluziile orale pe excepţia inadmisibilităţii a faptului că O.U.G. a cărei anulare se solicită „este neconstituţională” şi invocarea prin concluziile scrise, depuse după închiderea dezbaterilor, a unor dispoziţii din Constituţie pretins încălcate, nu constituie un act procedural de învestire a instanţei cu o cerere de reparare a prejudiciului cauzat prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în sensul art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.C.V., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că, deşi recurentul-reclamant M.C.V. a fost citat cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 RON şi timbrul judiciar în cuantum de 0,3 RON, conform dovezii anexate la dosar, acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală.
Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum şi cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru şi prin depunerea timbrului judiciar.
Dovada achitării taxei judiciare de timbru şi timbrul judiciar se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.
În aceste sens sunt şi dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „La cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii”.
Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., şi ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va dispune anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de M.C.V. împotriva sentinţei civile nr. 6522 din 8 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4035/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4085/2012. Contencios → |
|---|
