ICCJ. Decizia nr. 4345/2012. Contencios
Comentarii |
|
I. Considerentele instanței de fond
a) obiectul cererii deduse judecății
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Botoșani, reclamantul C.I. a formulat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani, Consiliul Județean Botoșani, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu handicap Botoșani și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Direcția Generală pentru Protecția Persoanelor cu Handicap, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, plângere împotriva deciziei de încadrare în grad de handicap din 23 decembrie 2010 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Direcția Generală pentru Protecția Persoanelor cu Handicap, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, prin care a fost respinsă contestația reclamantului împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap din 6 august 2010, emis de Consiliul Județean Botoșani, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, solicitând modificarea deciziei contestate și implicit a certificatului în sensul stabilirii deficienței funcționale grave cu indemnizație de însoțitor.
în motivarea cererii, reclamantul a susținut că are vârsta de 73 de ani, că suferă de o serie de afecțiuni grave, că are nevoie de ajutor și îngrijire, întrucât nu se poate descurca singur și necesită însoțitor.
însă prin cele două acte administrative contestate nu i s-a mai recunoscut dreptul la acordarea indemnizației de însoțitor, iar veniturile reclamantului nu-i permit angajarea unui însoțitor din fonduri proprii.
b) întâmpinarea depusă în cauză
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a invocat excepția inadmisibilității cererii, în raport de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, susținând că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi încadrat în grad de handicap grav cu indemnizație de însoțitor.
c) declinarea de competență
Prin sentința civilă nr. 1469 din 23 iunie 2011, Tribunalul Botoșani a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu de către această instanță și, în consecință, a declinat competența soluționării prezentei cauze în favoarea Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut rangul pârâtei Comisia Superioară de evaluare a persoanelor cu handicap de instituție centrală, făcând aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/ 2004.
d. hotărârea supusă recursului în prezenta cauză
Prin sentința civilă nr. 440 din data de 19 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității cererii și a admis contestația formulată de către C.I. și, în consecință, a obligat Comisia de Evaluare a persoanelor adulte cu handicap Botoșani să emită un nou certificat de încadrare în grad de handicap, prin care să acorde reclamantului indemnizația de însoțitor.
Curtea a respins acțiunea formulată împotriva Consiliului Județean Botoșani, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului pentru lipsa calității procesuale pasive.
în motivarea acestei soluții, instanța de fond a arătat că Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului nu are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât reclamantul este adult.
Examinând excepția inadmisibilității cererii reclamantului, raportat și la dispozițiile art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008, Curtea a apreciat că plângerea formulată împotriva certificatului din anul 2010 reprezintă tocmai îndeplinirea procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, analizând înscrisurile depuse, prima instanță a reținut că din cuprinsul anchetei sociale depuse la dosar rezultă că reclamantul necesită ajutor pentru deplasare în interiorul locuinței, pentru prepararea hranei, pentru efectuarea de cumpărături, poate utiliza mijloacele de transport doar însoțit și este incapabil să spele haine, vase și să facă curățenie în cameră.
Curtea a apreciat, în esență, că dispozițiile cap. 7, pct. 1.1 și pct. 2.1 din Ordinul nr. 762/2007 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, coroborate cu mențiunile certificatului de încadrare în grad de handicap emis anterior, unde apare menționat ca diagnostic clinic - Morb Pott Dorso Lombar. Asimetrie de Bazin. Anchiloza Coxo Scurtarea Membr. inf. dr. cu 12 cm, la care se adaugă concluziile anchetei sociale și împrejurarea că actele administrative atacate nu sunt motivate, duc la concluzia că acțiunea reclamantului este întemeiată.
Instanța fondului a mai arătat că încadrarea într-un grad de handicap nu se face exclusiv în baza unor documente medicale, ci și în temeiul unor alte stări de fapt, în cadrul unei evaluări complexe, așa cum sugerează și dispozițiile art. 2,art. 3-art. 6 din H.G. nr. 430/2008.
Calea de atac exercitată împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Consiliul Județean Botoșani și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041din C. proc. civ.
Recurenții arată că evaluarea medicală a comisiilor de specialitate a reținut ca afecțiuni ale reclamantului, scolioza lombară dreaptă, anchiloză șold drept, asimetrie bazin, gonartroză bilaterală.
Instanța de fond nu a verificat dacă încadrarea reclamantului în gradul accentuat de handicap este corespunzătoare prevederilor Ordinului comun nr. 762 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătății Publice, Cap. 7, Funcțiile neuro-musculo-scheletice și ale mișcărilor aferente, subcap. II, Evaluarea grad de handicap în afectarea mobilității coloanei vertebrale, pct. 1 spondiloză anchilozantă, sintetizată în două tabele.
Din primul tabel, care se referă la parametrii funcționali, se observă că intimatul nu prezintă prinderea centurii toracice și pelviene, anchilozată în aducție, cu anchiloza pumnului și deformarea accentuată a piciorului etc., ce reprezintă caracteristicile gradului grav de handicap.
Din examinarea celui de-al doilea tabel, care înfățișează limitările și necesitățile persoanei cu handicap, se remarcă corespondența cu deficiența accentuală, limitarea capacității de mobilizare (deplasare cu greutate cu bastonul) și limitarea capacității de a menține ortostatismul pe o perioadă îndelungată.
Instanța de fond a făcut în mod greșit conexiunea cu certificatul din anul 2004 și a omis să evidențieze că gradul doi din legislația care reglementa drepturile persoanelor cu handicap în 2004 are echivalent în gradul accentuat din anul 2010.
II. Considerentele înaltei Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată
1. Recursurile sunt fondate.
Din cuprinsul documentelor medicale rezultă că intimatul a fost diagnosticat cu scolioză dorso-lombară, spondilartroză dorso-lombară, anchiloză osoasă șold drept, asimetrie bazin, gonartroză bilaterală.
Pentru încadrarea în gradul de handicap grav, criteriile avute în vedere de Ordinul comun nr. 762/1992 din 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ministerul Sănătății Publice sunt cele prevăzute la Cap. 7 subcap. II, pct. 1, respectiv spondiloza anchilozantă.
Astfel, este obligatoriu ca boala să aibă loc cu prinderea centurilor toracice și pelviene, anchiloză în aducție cu prinderea umerilor, cu anchiloza pumnilor și deformarea accentuată a piciorului.
Persoanele cu S.A. stadiul IV se deplasează cu mare dificultate și sprijin. Sunt în imposibilitatea realizării activităților vieții zilnice de autoservire și îngrijire, necesită asistent personal.
Intimatul-reclamant nu prezintă caracteristicile deficienței grave, deoarece nu sunt întrunite criteriile subcap. II, pct. 1 din ordinul comun menționat.
La rândul ei, ancheta socială efectuată în cauză, a relevat faptul că intimatul se deplasează cu ajutorul bastonului, iar în ceea ce privește deplasarea în exteriorul locuinței, are nevoie de ajutor parțial.
Toate acestea, sunt cuprinse de actul normativ incident cauzei la rubrica "handicap accentuat", când persoana are limitată posibilitatea de a realiza majoritatea activităților necesare zilnice și pentru cele de autoservire și are limitată capacitatea de mobilizare (se deplasează cu greutate cu baston), precum și posibilitatea de menținere îndelungată a poziției ortostatice sau șezânde și a variantelor posturale.
Rezultă astfel că ancheta socială nu contrazice concluziile certificatului din 6 august 2010 și ale deciziei nr. 10103 din 23 decembrie 2010, ci mai mult, le completează, în sensul încadrării în gradul de handicap accentuat și nu grav.
în ceea ce privește motivarea actului atacat, se remarcă împrejurarea că la emitere s-au avut în vedere certificatul din anul 2010 și criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762/1992/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ministerul Sănătății Publice, precum și toate actele medicale, inclusiv ancheta socială, afirmația instanței de fond în sensul că nu a fost respectat principiul motivării actelor administrative fiind astfel neîntemeiată.
Certificatul din anul 2004 a fost eliberat în temeiul unui alt act normativ, Legea nr. 519/2002, iar reclamantul era încadrat în gradul de handicap accentuat, gradul II, care are echivalent în actuala legislație, tot în gradul accentuat.
Noua legislație nu mai permite acordarea unui asistent personal pentru gradul de handicap accentuat, însă, persoanele ce necesită îngrijire care au gradul de handicap accentuat, pot, în acord cu noile prevederi, să solicite servicii de îngrijire la domiciliu, în conformitate cu Legea nr. 17/ 2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice.
2. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursurile au fost admise și în consecință, s-a casat sentința recurată, s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
S-au menținut celelalte dispoziții.
← ICCJ. Decizia nr. 4353/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4330/2012. Contencios → |
---|