ICCJ. Decizia nr. 4612/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4612/2012
Dosar nr. 821/33/2011
Şedinţa publică de la 8 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Pădurilor, Asociaţia de Vânătoare şi Pescuit Sportiv V.G., Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare C., anulare a procesului-verbal din 7 iunie 2011 şi a procesului-verbal din 27 mai 2011 cu consecinţa respingerii cererii de atribuire directă, anularea referatului din 14 iunie 2011 precum şi suspendarea actelor contestate până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii ce se va pronunţa.
Acţiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că actele contestate au fost emise cu ignorarea prevederilor Ordinului ministrului mediului şi pădurilor nr. 1221/2010 respectiv prin neluarea în considerare a deficienţelor documentaţiei depuse de pârâta de rândul 2.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare, reclamanta a susţinut că se impune suspendarea actelor contestate, întrucât reclamanta este actualul gestionar al fondurilor de vânătoare şi are vocaţia de a i se atribui calitatea de gestionar, iar atribuirea directă în favoarea pârâtei impune predarea fondurilor cu implicaţiile economice aferente acestor operaţiuni în două sensuri.
Pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor, prin întâmpinarea formulată a invocat excepţia lipsei de interes a reclamantei şi excepţia prematurităţii cererii arătând că în fapt reclamanta nu poate justifica un interes personal legitim, născut şi actual neavând un drept personal pe care să îl apere.
Excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată a fost raportată la prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pe motiv că nu s-a formulat cerere de revocare a actului a cărui anulare a fost solicitată.
Asociaţia de Vânătoare şi Pescuit Sportiv V.G., prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 519 din 3 octombrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei de interes şi excepţia prematurităţii invocată de pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor.
A respins acţiunea formulată de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică Cluj în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Pădurilor, Asociaţia de Vânătoare şi Pescuit Sportiv V.G. şi Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Cluj, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Excepţia lipsei de interes invocată de către pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor prin întâmpinare, în raport cu împrejurarea că justificarea demersului procesual al reclamantei s-a realizat prin invocarea prevederilor art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1221/2010 a fost apreciată ca fiind neîntemeiată.
Excepţia prematurităţii introducerii acţiunii invocată prin raportare la prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 examinată în raport de prevederile art. 109 C. proc. civ., a fost de asemenea respinsă, ca neîntemeiată.
A reţinut Curtea, că instituirea unei proceduri prealabile a avut ca scop deschiderea posibilităţii autorităţii publice de reparare a prejudiciului creat şi nu de paralizare a oricărui demers pentru nerespectarea unei astfel de proceduri.
Cum reclamanta a formulat solicitări pârâtei, înregistrate din 23 mai 2011 şi din 31 mai 2011, solicitări pe care pârâta recunoaşte că le-a primit, Curtea a reţinut că procedura prealabilă a fost îndeplinită.
Pe fond, Curtea a reţinut că atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează de către administrator pe fonduri cinegetice, direct şi prin licitaţie publică, pentru fondurile cinegetice neatribuite în condiţiile prevăzute la lit. a).
Atribuirea directă prevăzută la alin. (1) lit. a) se realizează pentru următoarele categorii de fonduri cinegetice: a) fondurile cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice şi/sau juridice, inclusiv unităţile administrativ-teritoriale, individual ori într-o asociaţie legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, fac dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafaţa fiecărui fond cinegetic. Acest tip de atribuire se realizează în favoarea gestionarului propus de către proprietarii terenurilor, pentru o perioadă de 10 ani; b) fondurile cinegetice neatribuite în condiţiile prevăzute la lit. a) se atribuie, în condiţiile legii, după cum urmează:
- organizaţiilor vânătoreşti care la data atribuirii gestionează cel puţin 5 fonduri cinegetice li se atribuie, în calitate de gestionari consacraţi, la cerere, câte 5 fonduri cinegetice dintre cele pe care le gestionează şi au rămas neatribuite. După atribuirea celor 5 fonduri cinegetice, li se mai atribuie direct încă 50% din numărul fondurilor cinegetice pe care le-au gestionat şi au rămas neatribuite;
- organizaţiilor vânătoreşti, instituţiilor de învăţământ de stat care au ca discipline de studiu vânatul şi vânătoarea şi instituţiilor de stat care au ca obiect de activitate cercetarea ştiinţifică în domeniul cinegetic, care la data atribuirii gestionează până la 5 fonduri cinegetice, în calitate de gestionari consacraţi, li se atribuie în gestiune, la cerere, aceleaşi fonduri cinegetice rămase neatribuite direct;
- administratorului pădurilor proprietate publică a statului, în calitate de gestionar consacrat, i se atribuie, la cerere, 200 de fonduri cinegetice dintre cele pe care le gestionează şi au rămas neatribuite direct şi 50% din restul fondurilor cinegetice pe care le-a gestionat şi au rămas neatribuite; c) fondurile cinegetice care nu au fost atribuite în condiţiile prevăzute la lit. a) şi lit. b), pentru care statul este proprietar al fondului funciar în suprafaţă mai mare de 50% din suprafaţa fiecărui fond cinegetic. Acest tip de atribuire se poate realiza pentru instituţiile de stat care au ca obiect de activitate cercetarea ştiinţifică în domeniul cinegetic şi pentru instituţiile de învăţământ de stat care au ca disciplină de studiu vânatul şi vânătoarea.
Atribuirea dreptului de gestionare se realizează ori de câte ori este cazul, ca urmare a încetării contractelor anterioare de gestionare a fondurilor cinegetice, din orice motive.
În consecinţă, din analiza documentelor contestate în raport cu prevederile precizate anterior, Curtea a reţinut că actele administrative contestate respectă procedura instituită de Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1221/2010.
Totodată, instanţa a constatat că susţinerile reclamantei vizând omisiunea examinării obiecţiunilor sale au fost contrazise de însemnările existente în cuprinsul actului atacat potrivit cărora limitele fondurilor cinegetice au fost cele menţionate în Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 193/2002 iar verificarea procedurii s-a realizat prin raportare la prevederile art. 4 alin. (1) lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1221/2010.
A apreciat Curtea, că aserţiunile reclamantei referitoare la lipsa de veridicitate a documentelor prezentate de pârâta Asociaţia de Vânătoare şi Pescuit Sportiv V.G. nu sunt confirmate de înscrisurile prezentate, simpla menţiune că anumite persoane fizice înscrise în tabelele ce fac parte integrantă din documentaţia necesară atribuirii ar fi false nefiind suficientă.
Totodată, Curtea a stabilit că autorităţile îndreptăţite au analizat motivul de nelegalitate privind nerespectarea limitelor fondului de vânătoare şi în condiţiile în care înscrisurile prezentate nu confirmau susţinerile contestatoarei.
3. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ.
Instanţa de fond a respins nejustificat proba cu expertiză tehnică judiciară, în scopul determinării suprafeţei exacte a proprietăţilor care deţin suprafeţe mai mici decât cele care au fost consemnate în actele depuse cu ocazia atribuirii directe, dar şi pentru a se identifica şi constata că au fost luate în considerare proprietăţi care în fapt nu fac parte din perimetrul aferent fondurilor de vânătoare F. şi V.C.
Instanţa de fond nu a motivat modul în care a analizat înscrisurile depuse de pârâtă, mărginindu-se să afirme numai că acestea respectă o procedură instituită de lege.
4. Apărările formulate de intimata-pârâtă Asociaţia de Vânătoare şi Pescuit Sportiv V.G.
Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece reclamanta care a avut în folosinţă cele două fonduri de vânătoare până la expirarea contractelor, nu a făcut în termen demersurile necesare pentru încheierea unor noi contracte, ştiind că proprietarii care au constituit cele două asociaţii nu mai erau de acord cu atribuirea folosinţei fondurilor de către reclamantă, fiind nemulţumiţi că aceasta nu şi-a onorat ani de zile obligaţiile pecuniare.
Cele două asociaţii de proprietari s-au constituit în conformitate cu prevederile O.G. nr. 26/2010, iar comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor a constatat îndeplinirea condiţiilor pentru atribuirea dreptului de gestionare.
Opoziţia şi contestaţia formulate de reclamantă au fost respinse, ocazie cu care a fost verificată toată documentaţia înaintată pentru atribuirea dreptului de gestiune.
Considerentele Înaltei Curţi, instanţa competentă să soluţioneze calea de atac exercitată.
1. Recursul este fondat.
Recurenta-reclamantă a solicitat prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj anularea actelor prin care s-a constatat că pârâta Asociaţia de Vânătoare şi Pescuit Sportiv V.G. face dovada îndeplinirii condiţiilor legale pentru atribuirea directă a dreptului de gestiune a faunei cinegetice aferente fondului de vânătoare F. şi V.C.
Recurenta-reclamantă a invocat împrejurări referitoare la faptul că gestionarul nu a fost propus de deţinătorul de terenuri care cumulează peste 50% din cuprinsul fondului de vânătoare, majoritatea nu îşi recunoaşte semnăturile; unele persoane semnatare sunt decedate, unele persoane deţin suprafeţe de teren care sunt mai mici decât cele cu care au fost consemnate în tabel; unii proprietari deţin terenuri în afara limitelor fondurilor de vânătoare F. şi V.C.; nu s-au făcut verificări în termen cu ocazia calculării procentului de peste 50%.
Instanţa de fond a respins probele solicitate de reclamantă cu motivarea că din cuprinsul acţiunii nu reiese utilitatea, pertinenţa şi concludenţa acestora pentru soluţionarea cauzei.
Analizând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este utilă efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea topo-cadastru forestier pentru identificarea terenurilor care nu pot fi incluse în limitele fondurilor de vânătoare şi pentru identificarea suprafeţei reale a terenurilor, în scopul de a se demonstra că este îndeplinită condiţia cumulului proprietăţilor care să însumeze mai mult de 50% din suprafaţa fondului de vânătoare în litigiu.
La dosar nu au fost depuse documente din care să rezulte că autorităţile publice îndrituite să acorde dreptul de gestiune au procedat, pe teren, la identificarea fiecărei suprafeţe de teren.
Nu este de neglijat nici motivul existenţei unor proprietari decedaţi sau cel al unor semnături date în necunoştinţă de cauză, însă reclamanta este datoare să apeleze la instituţiile C. proc. civ. pentru demonstrarea temeiniciei susţinerilor.
Este de remarcat că apărarea intimatei-pârâte Asociaţia de Vânătoare şi Pescuit Sportiv V.G. este neîntemeiată, nu se poate afirma că recurenta-reclamantă şi-a exercitat abuziv drepturile prevăzute de lege, deoarece atribuirea către aceasta se poate realiza numai pentru fondurile de vânătoare care nu au fost contestate în urma atribuirii directe, conform prevederilor Ordinului ministrului mediului şi pădurilor nr. 1221/2010, iar acţiunea promovată urmăreşte protejarea acestor drepturi.
2. Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează a se admite recursul, a se casa sentinţa recurată sub consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru administrarea probatoriilor solicitate de reclamantă prin acţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică C. împotriva sentinţei nr. 519 din 3 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4607/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 4648/2012. Contencios. Contestaţie la... → |
|---|
