ICCJ. Decizia nr. 4648/2012. Contencios. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4648/2012
Dosar nr. 1774/54/2011
Şedinţa publică de la 8 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 84/2012 din 7 februarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC U.P.M. SRL în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Slatina şi D.G.F.P. Olt.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a analizat cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată prin întâmpinare de către pârâta Administraţia Finanţelor Publice Slatina, apreciind-o ca fiind întemeiată, având în vedere că actele fiscale contestate, respectiv raportul de inspecţie fiscală, decizia de impunere şi decizia de soluţionare a contestaţiei emisă în procedura administrativă sunt emise de D.G.F.P. Olt, motiv pentru care acţiunea a fost respinsă faţă de această pârâtă pentru lipsa de calitate procesuală.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut situaţia de fapt potrivit căreia, în urma verificării societăţii reclamante pentru perioada 1 ianuarie 2005-28 februarie 2010, D.G.F.P. Olt a întocmit raportul de inspecţie fiscală înregistrat din 21 februarie 2011 şi a stabilit în sarcina acesteia, prin decizia de impunere din 21 februarie 2011, obligaţii fiscale suplimentare în sumă de 513.535 RON, reprezentând impozit pe profit şi TVA cu accesoriile aferente.
Împotriva măsurilor dispuse prin decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare, societatea reclamantă a formulat contestaţie în procedura administrativă, iar prin decizia emisă, organul de soluţionare a acestei contestaţii a dispus suspendarea soluţionării acesteia până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latură penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea, în condiţiile legii, având în vedere că atât raportul de inspecţie fiscală, cât şi decizia de impunere au fost înaintate de organele de inspecţie fiscală către organele de cercetare penală cu plângerea penală din 21 februarie 2011, reţinându-se că, între stabilirea obligaţiei bugetare constatate prin decizia de impunere din 21 februarie 2011 privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală, raportul de inspecţie fiscală din 21 februarie 2011 întocmit şi stabilirea caracterului infracţional al faptelor săvârşite există o strânsă interdependenţă, de care depinde soluţionarea cauzei supusă judecăţii, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 214 alin. (1) C. proc. fisc., coroborat cu art. 19 alin. (2) C. proc. pen.
Instanţa de fond a constatat că, în urma inspecţiei fiscale efectuate la societatea reclamantă, D.G.F.P. Olt a înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina plângerea penală din 21 februarie 2011, apreciind că prin faptele constatate au fost încălcate prevederile Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, respectiv a fost săvârşită infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din lege.
Curtea a reţinut că, deşi măsura suspendării soluţionării contestaţiei în procedura administrativă prevăzută de dispoziţiile legale mai sus arătate este facultativă, totuşi o astfel de măsură poate fi luată atunci când este temeinic justificată de organul fiscal, cum este cazul în speţă, întrucât cu privire la faptele constatate, respectiv diminuarea impozitului pe profit cu suma de 109.732 RON şi a TVA cu suma de 130.373 RON, la care s-au stabilit majorări şi penalităţi de întârziere aferente, s-a reţinut existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni cu înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei, iar din adresa emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina şi adresa emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, a rezultat cu claritate efectuarea de cercetări penale în legătură cu activitatea societăţii comerciale reclamante şi care justifică măsura suspendării, organul de soluţionare a contestaţiei neputându-se pronunţa asupra fondului cauzei înainte de finalizarea laturii penale, iar în funcţie de soluţia ce se va pronunţa pe latura penală, procedura administrativă va fi reluată în condiţiile legii.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC U.P.M. SRL Potcoava, susţinând că hotărârea dată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
- soluţia pronunţată de instanţa de fond este nelegală deoarece nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar motivele prezentate sunt străine de natura pricinii, în sensul că la data introducerii contestaţiei de către societate intimata Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Slatina nu a făcut dovada că a introdus plângere împotriva administratorului societăţii, sau că, împotriva acestuia s-a pus în mişcare acţiunea penală sau că a început urmărirea penală;
- faţă de împrejurarea că împotriva administratorului societăţii Parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale, rezult că se impune admiterea prezentului recurs şi modificarea soluţiei în sensul admiterii contestaţiei introduse de societate împotriva deciziei de suspendare a soluţionării contestaţiei împotriva actului administrativ-fiscal.
Din punct de vedere procedural recurenta şi-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce priveşte primul motiv de recurs, este nerelevantă împrejurarea că la data formulării contestaţiei de către reclamantă nu exista o plângere penală, ci aceasta a fost formulată ulterior, deoarece art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/ 2003 nu distinge cu privire la momentul în care se face sesizarea organelor în drept în legătură cu indiciile săvârşirii unei infracţiuni, ci menţionează doar condiţia să existe „o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă”, ca urmare a constatării acelei infracţiuni.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, acesta este, de asemenea, neîntemeiat, deoarece potrivit înscrisurilor depuse în dosarul de recurs, la data de 7 mai 2012 Tribunalul Olt a admis plângerea formulată de D.G.F.P. Olt în contradictoriu cu B.S., administrator la SC U.P.M. SRL Potcoava, a dispus desfiinţarea rezoluţiei din 2012 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt şi a trimis cauza în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatului B.S.
Pentru considerentele menţionate, constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC U.P.M. SRL Potcoava împotriva sentinţei nr. 84/2012 din 7 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4612/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4690/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
