ICCJ. Decizia nr. 4618/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4618/2012
Dosar nr. 663/33/2011
Ședința publică din 8 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 663/33 din 20 mai 2011, reclamanta F.F.M. a chemat în judecată pe pârâta C.C.S.D. solicitând obligarea acesteia la emiterea deciziei cuprinzând titlul de despăgubire aferente dispoziţiei nr. 1780 din 10 martie 2008 pentru construcţia demolată în suprafaţă de 151 mp. şi terenul expropriat în suprafaţă de 5.875 mp. situată în Cluj - Napoca, Jud. Cluj.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 15 august 2001, prin notificarea înregistrată sub nr. 48302, numitele K.M. şi S.M. au solicitat repararea prejudiciului prin acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Cluj-Napoca.
În baza referatului nr. 48302/3/452/2001 din 15 noiembrie 2007 al Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 şi în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3), art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 Primarul Mun. Cluj-Napoca a emis propunerea privind acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Dispoziţia nr. 1780 din 10 martie 2008 nu a fost contestată.
Ulterior, dosarul a fost transmis către Comisia Centrală în vederea parcurgerii etapei administrative privind acordarea despăgubirilor.
La data de 30 aprilie 2010, prin contractul de cesiune autentificat de SNC N.L. sub nr. 7029, reclamanta împreună cu numitul O.P.J.F. au preluat toate drepturile ce urmează să fie acordate în baza dosarului de despăgubire aferent dispoziţiei privind propunerea de acordare de despăgubiri nr. 1780/2008.
În cursul lunii martie 2011, reclamanta a aflat că dosarul în discuţie a fost restituit pentru a doua oară Primăriei Cluj - Napoca cu solicitarea de a se indica un text de lege care să prevadă că terenurile dintre blocuri din zone de cartiere nu se restituie în natură şi a susţinut că este vorba doar de o modalitate de tergiversare a soluţionării cauzei fiind nerespectat termenul rezonabil impus de art. 6 pct. 1 din C.E.D.O.
Pârâta C.C.S.D., legal citată, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin Sentinţa nr. 614 din 26 octombrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia prematurităţii şi a respins acţiunea formulată de F.F.M. în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., ca prematur formulată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că în vederea soluţionării respectiv analizării potrivit procedurii administrative prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005, pârâta a considerat necesar a se restitui dosarul Prefecturii Cluj pentru indicarea textului legal care să prevadă că terenurile dintre blocuri din zone de cartiere nu se restituie în natură.
Potrivit adresei din 30 septembrie 2011 – f.35 a Primarului Mun. Cluj - Napoca, Dosarul cu nr. de ordine 1530 a fost retransmis de către A.N.R.P. şi înaintat Comisiei constituite în baza Legii nr. 10/2001 fără a se adopta până la acest moment o soluţie.
În această situaţie, în condiţiile în care dosarul complet nu se afla la entitatea pârâtă ci dimpotrivă, fiind incomplet, a fost restituit la Comisia Specială pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, Curtea a reţinut că nu este vorba despre un refuz nejustificat.
Prima instanţă nu a reţinut susţinerea reclamantei în sensul că verificarea, analizarea şi emiterea titlului de despăgubire trebuia făcută într-un termen rezonabil, deoarece a apreciat că se omite a se avea în vedere că în condiţiile constatării unor eventuale lipsuri se putea cere autorităţilor a depune documentele considerate necesare. Ori, în aceste circumstanţe nu se poate vorbi de o neîndeplinire a obligaţiei din partea pârâtei deoarece verificarea nu se putea face raportat la actele transmise, acestea nefiind complete.
Ca atare, în lipsa unei documentaţii complete, Curtea a admis excepţia prematurităţii cu consecinţa respingerii acţiunii ca prematur formulată.
În ceea ce priveşte eventuala incidenţă a art. 3 lit. a) din Legea nr. 247/2005, modificată prin O.U.G. 81/2007, Curtea a apreciat că nu se mai impune această analiză, întrucât ea vizează chestiuni ce ţin de fondul dreptului litigios.
Raportat la soluţia de respingere a acţiunii, a fost respinsă şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
3. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut că în raport cu prevederilor art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, intimata avea obligaţia ca, în termen rezonabil, să procedeze în baza art. 16 alin. (4) şi la verificarea legalităţii măsurilor propuse prin dispoziţia emisă.
În aceste condiţii reiese în mod foarte clar faptul că după declanşarea procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, obligaţia de a depune toate diligentele în vederea soluţionării cererii de despăgubire într-un termen rezonabil îi revine numai autorităţii competente, respectiv pârâtei.
Mai mult decât atât, a susţinut recurenta, în răspunsul intimatei la procedura prealabilă formulată în temeiul art. 7 din Legea contenciosului administrativ, aceasta nu face nici o referire cu privire la faptul că în continuare acest dosar s-ar afla la Primăria Mun. Cluj Napoca.
Totodată recurenta a apreciat că motivul invocat de intimată, respectiv faptul că dosarul ar fi fost returnat pentru ca entitatea emitentă a dispoziţiei să indice textul de lege care prevede că terenurile dintre blocuri din zone de cartiere nu se restituie în natură, este de natură a tergiversa soluţionarea dosarului, care se află pe rolul autorităţilor statului de aproape 10 ani de zile. De altfel, din documentaţia ataşată se observă faptul că aceasta a fost returnată de două ori din acelaşi motiv.
De altfel, prin adresele din 3 noiembrie 2009 şi nr. 1527 din 14 mai 2010 emise de Primăria Cluj Napoca, S.E.P. se clarifică problema sesizată arătându-se că terenul a fost folosit conform scopului declarat, lucrările pentru care a fost dispusă exproprierea au fost realizate şi prin urmare acesta nu poate fi retrocedat în natură.
Astfel că, a arătat recurenta nu poate fi reţinută susţinerea instanţei în sensul că „în condiţiile constatării unor eventuale lipsuri se putea cere autorităţilor a depune documentele necesare".
Termenul rezonabil se referă atât la durata procedurii administrative preliminare cât şi la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, iar Statul are obligaţia de a organiza funcţionarea sistemului puterilor sale în aşa fel încât să răspundă acestei cerinţe pentru ca persoana îndreptăţită să poată beneficia în mod efectiv de protecţia asigurată prin art. 6 din C.E.D.O.
4. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În cauză, este necontestat că recurenta – reclamantă, în calitate de cesionară conform contractului de cesiune autentificat de SNC N.L. sub nr. 7029 din data de 30 aprilie 2010, este beneficiara Dispoziţiei nr. 1780 din 10 martie 2008, emisă de Primarul Mun. Cluj - Napoca transmisă, împreună cu dosarul, autorităţii publice intimate în condiţiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
De asemenea, este necontestat că notificarea autorităţii competente pentru restituirea imobilului a fost făcută încă din anul 2001.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că nesoluţionarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acţiunile administraţiei.
Urmează aşadar ca Înalta Curte să admită recursul, să caseze hotărârea atacată şi să admită acţiunea reclamantei cu consecinţa obligării autorităţii pârâte să emită titlul de despăgubire, în favoarea reclamantei.
Înalta Curte reţine însă, că în raport cu prevederile O.U.G.nr. 4/2010 care suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri titlul de despăgubire, obligaţia C.C.S.D. de a emite titlu de despăgubire va fi stabilită în termen de 30 de zile de la data de 15 mai 2013, astfel:
Potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 117/2012,: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea a I-a nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul A.N.R.P. întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite”.
În privinţa acestor dispoziţii, instanţa de recurs reţine că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile şi proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.
În ceea ce priveşte conformitatea acestor dispoziţii legale cu normele constituţionale şi convenţionale, Curtea Constituţională a reţinut, prin mai multe Decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 şi nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanţa de recurs şi le însuşeşte:
- Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară şi de dificultăţi în menţinerea echilibrului bugetar;
- De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/ conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite, relevă atenţia pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătoreşti ce cad sub incidenţa O.U.G. nr. 4/2012;
- Soluţia legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseşi substanţei dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligaţia statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă şi disproporţionată, astfel cum susţine autorul excepţiei;
- Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale referitoare la ocrotirea proprietăţii, de vreme ce urmăresc un scop legitim – echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică – şi sunt proporţionale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice şi sociale, precum şi echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;
- Faptul că, potrivit ordonanţei de urgenţă criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoreşti, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăţilor, cât şi valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;
- De altfel, C.E.D.O., soluţionând cererea nr. 60858/00 şi pronunţând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002, a apreciat că un termen de 2 ani şi 7 luni de executare a unei hotărâri judecătoreşti nu este excesiv în condiţiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unităţii militare debitoare;
- O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunţate de către C.E.D.O. în cauza M.A. şi alţii împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislaţiei în domeniu, şi modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparaţie.
Într-adevăr, instanţa europeană a reţinut în motivarea hotărârii-pilot pronunţate în cauza M.A. şi alţii împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din ţară şi pentru punerea lor în aplicare.
În concluzie, acţiunea formulată este întemeiată, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi emiterea titlului de despăgubire este condiţionată de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituţională s-a pronunţat că sunt constituţionale, aşa cum s-a arătat mai sus.
Astfel fiind, recursul va fi admis, sentinţa recurată va fi casată şi C.C.S.D. va fi obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la data de 15 mai 2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de F.F.M. împotriva Sentinţei nr. 614 din 26 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată în sensul că admite acţiunea formulată de reclamantă şi obligă autoritatea pârâtă să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la data de 15 mai 2013.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4293/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4621/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
