ICCJ. Decizia nr. 4628/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4628/2012
Dosar nr. 1134/294/2011
Ședința publică din 8 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub Dosar nr. 1134/294/2011, pe rolul Judecătoriei Sălişte petenta R.S. a solicitat în contradictoriu cu intimatele C.S.E.P.H.A., şi Consiliul Jud. Sibiu – C.E.P.H.A., ca prin hotărâre judecătorească, să se dispună:
- anularea certificatului de încadrare în grad de handicap din 2 iunie 2011 şi a deciziei de încadrare în grad de handicap din 20 septembrie 2011;
- obligarea pârâtelor la menţinerea în continuare a valabilităţii „certificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecţie specială” eliberat la data de 30 iulie 2002,cu toate drepturile şi obligaţiile în cauză
În drept, au fost invocate disp. art. 1 din Legea 554/2004, art. 2 alin. (1), art. 3 lit. n) şi art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 448/2006.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata C.E.P.H.A. Sibiu a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sălişte în soluţionarea cauzei, solicitând declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Pe fond, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa nr. 858/2011 pronunţată la data de 28 noiembrie 2011 Judecătoria Sălişte a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de apel Alba Iulia.
Pe rolul Curţii de apel Alba Iulia, cauza a fost înregistrată sub dosar nr. 1134/294/2011.
Pârâtul M.M.F.P.S., A.N.P.H. – C.S.E.P.H.A., prin întâmpinare a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamant, în principal ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile (decizia Comisiei superioare nefiind supusă recursului graţios de către reclamant) iar în subsidiar ca nefondată.
Prin Sentinţa nr. 92 din 7 martie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.E.P.H.A. Sibiu şi în consecinţă a respins acţiunea formulată de către reclamanta R.S. domiciliată împotriva acestei pârâte.
A respins excepţia lipsei procedurii prealabile.
A admis acţiunea formulată de reclamanta R.S., în contradictoriu cu pârâta C.S.E.P.A.H. şi în consecinţă a anulat decizia de încadrare în grad de handicap din 20 septembrie 2011 şi a obligat pârâta să emită, în favoarea reclamantei, un certificat de încadrare în grad de handicap grav.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.E.P.H.A. Sibiu, s-a constatat că este întemeiată, având în vedere prevederile art. 13 alin. (4) şi (5) din H.G. nr. 430/2008, potrivit cărora contestaţiile împotriva certificatelor de încadrare în grad de handicap se soluţionează prin decizii emise de C.S.E.P.H.A., iar aceste decizii pot fi atacate potrivit Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi că obiectul acţiunii în contencios îl constituie numai decizia Comisiei Superioare, act administrativ la emiterea căruia Comisia Judeţeană nu are competenţă şi corelativ, în plan procesual, nici legitimare procesuală pasivă.
În ceea ce priveşte procedura prealabilă, Curtea a stabilit că, raportat la specificul raporturilor de drept administrativ, demersul prealabil poate fi realizat fie pe calea recursului graţios (prin cerere adresată autorităţii emitente a actului administrativ) fie pe calea recursului ierarhic (prin cerere adresată autorităţii superioare autorităţii emitente a actului administrativ).
În speţă procedura prealabilă a fost îndeplinită de reclamantă, sub forma recursului graţios, în condiţiile art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006, prin contestarea certificatului de încadrare în grad de handicap emis de C.E.P.A.H. Sibiu la autoritatea superioară ierarhic, respectiv C.S.E.P.A.H., astfel că nu mai era necesară o procedură prealabilă sub forma recursului graţios, prin care să solicite Comisiei Superioare reanalizarea (a doua oară) legalităţii stabilirii gradului de handicap (respectiv a dreptului la asistent personal).
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
În cursul anului 2002, reclamanta a fost internată la secţia de Neurologie a Spitalului Jud. Sibiu cu diagnosticul hematom intraparenchimatos capsular stâng, hemiplegie dreapta spastică, dizartrie.
În urma acestor afecţiuni, reclamanta a rămas imobilizată la pat, deplasarea putând fi făcută doar în scaunul cu rotile, astfel cum rezultă din ancheta socială efectuată de către Compartimentul privind protecţia persoanelor vârstnice şi a persoanelor cu handicap.
Pe baza actelor medicale şi a anchetei sociale din 2002 a fost emis certificatul de încadrare în grad de handicap din 30 iulie 2002 fiind încadrată în gradul de handicap grav cu asistent personal, acesta având caracter permanent.
Potrivit celor menţionate în Scrisoarea medicală din 4 martie 2011 şi Referatului medical din 22 martie 2011 reclamanta suferă şi în prezent de hemiplegie dreapta spastică iar potrivit anchetei sociale ea nu poate părăsi patul, aspect ce subzistă de 9 ani.
Cu toate acestea, prin Certificatul din 2 iunie 2011, emis de C.E.P.A.H. din cadrul Consiliului Jud. Sibiu, s-a stabilit că nu se mai încadrează în grad de handicap deoarece s-a apreciat că situaţia acesteia nu se încadrează în criteriile medico - psihosociale, aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2004 al M.M.P.E.S. şi Ordinul nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P.
Împotriva refuzului de încadrare în grad de handicap, reclamanta a formulat contestaţie la C.S.E.P.H.A., care, prin Decizia nr. 8855 din 20 septembrie 2011, a respins contestaţia, reţinând în considerentele acestei decizii faptul că reclamanta nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale prevăzute de actele normative mai sus menţionate.
Curtea a reţinut că reclamanta este îndreptăţită să fie încadrată în grad de handicap grav, având în vedere dispoziţiile Ordinului Comun nr. 762 al M.M.F.E.S. şi nr. 1992 al M.S.P. din 2007, care, la Cap. 7- Funcţiile neuro – musculo - scheletice şi ale mişcărilor aferente -, Subcap. III – Evaluarea gradului de handicap în afectarea funcţiilor motorii ( a staticii şi mobilităţii - locomoţiei sau/şi gestualităţii), pct. 2, lit. c), prevăd că pot fi încadrate în grad de handicap afecţiunile neurologice care se referă la parapareze/paraplegii, tetrapareze - tetraplegii, monopareze/ monoplegii - indiferent de etiologie (traumatică, vasculară, infecţioasă, tumorală, degenerativă, etc.), indiferent de vârstă şi statut.
Acesta deoarece, pe de-o parte, nu se poate considera că hemiplegia, definită ca paralizia care afectează o jumătate a corpului nu constituie o afecţiune avută în vedere de legiuitor la stabilirea gradului de handicap, cătă vreme monoplegia, definită ca paralizia localizată la un singur membru al corpului/un singur muşchi este menţionată în textul sus indicat, iar pe de altă parte paraparezele/paraplegiile, tetraparezele/tetraplegiile, monoparezele monoplegiile - indiferent de etiologie (traumatică, vasculară, infecţioasă,tumorală,degenerativă,etc.), indiferent de vârstă şi statut, constituie afecţiuni presupun prin ele însele încadrarea într-un grad de handicap.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.M.F.P.S. – C.S.E.P.H.A., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 3041 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac recurentul susţine că în ceea ce o priveşte pe reclamantă, diagnosticul clinic reţinut este de sechele AVC Hemoragic şi Hemiplegie spastică dreapta, fiind incidente dispoziţiile Ordinului comun nr. 762 al M.M.F.E.S. şi Ordinul nr. 1992 al M.S.P. din 2007, Cap. II: Funcţiile senzoriale, Subcapitolul III: Evaluarea gradului de handicap în afectarea funcţiilor motorii, pct. 2 Afecţiuni neurologice, lit. b), A.C.V., or, reclamanta nu se încadrează în această ipoteză legală pentru a beneficia de dreptul la protecţie socială.
Se susţine şi faptul că instanţa de fond a aplicat greşit legea din moment ce hemiplegia nu este menţionată nici la lit. c) din cuprinsul dispoziţiilor legale enumerate anterior, Comisia superioară neavând argumente medicale şi legale să o încadreze pe aceasta în categoria persoanelor cu handicap.
De asemenea, se arată că reevaluarea reclamantei s-a dispus în conformitate cu art. 59 lit. c) din Legea nr. 448/2006, iar norma legală în vigoare la momentul reevaluării este Ordinul comun nr. 762 al M.M.F.E.S. şi Ordinul nr. 1992 al M.F.P. din 2007 ce a intrat în vigoare la 31 august 2007, ulterior anului 2002 când reclamanta a fost evaluată după alte criterii, astfel că nu există o echivalenţă a situaţiei juridice care să permită o analiză comparativă a încadrării în grad de handicap efectuată în 2002 raportat la 2011.
Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală şi temeinică sentinţa recurată.
Se menţionează că starea sa de sănătate în perioada 2002 - 2011 nu s-a ameliorat, iar reevaluarea s-a efectuat pentru acelaşi diagnostic stabilit încă din anul 2002.
De asemenea, se arată că din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, în mod corect s-a reţinut că suferă şi în prezent de hemiplegie dreaptă spastică, nu poate părăsi patul, aspect ce subzistă de 9 ani, fapt care o îndreptăţeşte să fie încadrată în categoria persoanelor cu handicap, astfel cum prevăd şi dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 448/ 2006 cât şi cele ale Ordinului comun indicat de recurentă, în acest sens fiind şi jurisprudenţa instanţei de recurs transpusă în Deciziile nr. 2955/2010, nr. 3688/2010.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel cum rezultă din expunerea prezentată anterior, intimata-reclamantă a fost reevaluată în conformitate cu dispoziţiile art. 59 lit. c) din Legea nr. 448/2006, fiind emis Certificatul de încadrare în grad de handicap din 2 iunie 2011 de către Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi şi Decizia de încadrare în grad de handicap din 20 septembrie 2011, contestate în prezenta cauză, potrivit cărora intimata - reclamantă nu se încadrează în Criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S. şi Ordinul nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P., pentru a fi inclusă în categoria persoanelor cu handicap.
Necontestat este faptul că în cuprinsul Raportului de evaluare complexă - adulţi nr. 10018 din 3 martie 2011 al Serviciului de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap – Sibiu, s-a reţinut că intimata-reclamantă are diagnosticul clinic de hematom intraparenchimatos capsular stâng, hemiplegie dreapta spastică, dizartrie, incontinenţă sfincteriană, având o stare generală gravă, alterată, este imobilizată la pat, necesită supraveghere şi ajutor permanent din partea altei persoane, propunându-se încadrarea în gradul de handicap grav permanent cu asistent personal (filele 26 - 27 dosar fond).
De asemenea, din cuprinsul anchetei sociale rezultă că intimata - reclamantă „nu poate părăsi patul, este supravegheată în permanenţă, hrănită, spălată, nu se poate mişca deloc” (filele 12 - 14 dosar fond, Dosar nr. 1134/1294/2011 Judecătoria Sălişte).
Diagnosticul clinic de hemiplegie spastică dreapta post accident vascular cerebral nu este contestat.
Din interpretarea gramaticală şi logică a prevederilor din cuprinsul lit. c) pct. 2, Subcap. III, Cap. 7 din ordinul menţionat, care are în vedere paraplegii (paralizii ale ambelor membre inferioare), tetraplegii (paralizia tuturor membrelor) şi monoplegii (paralizia unui singur membru), indiferent de etiologie (traumatică, vasculară…) indiferent de vârstă şi statut rezultă că hemiplegia (paralizia unei jumătăţi de corp), chiar dacă nu este menţionată expres, se încadrează în mod logic în obiectul său de reglementare.
Recurentul - pârât, printr-o interpretare trunchiată, ruptă din context şi ignorând împrejurarea că paraliziile avute în vedere la litera c) sunt cauze de handicap indiferent de etiologie (inclusiv vasculară), încearcă să acrediteze ideea că sechelele accidentelor vascular - cerebrale ar putea sta la baza încadrării în grad de handicap numai dacă se circumscriu prevederilor literei b) din acelaşi text legal.
Faţă de cele reţinute, instanţa de fond a reţinut corect, printr-o interpretare logică şi literală adecvată a normelor aplicabile în cauză, că, pe baza diagnosticului clinic descris mai sus intimata-reclamantă se încadrează în cerinţele prevăzute în Cap. 7, subcap. III, pct. 2, lit. c) din Criteriile medico – psiho - sociale aprobate prin ordinul menţionat anterior, text care se referă la „parapareze/ paraplegii, tetrapareze - tetraplegii, monopareze - monoplegii – indiferent de etiologie (traumatică, vasculară, infecţioasă, tumorală, degenerativă etc.), indiferent de vârstă şi statut”, astfel că sunt nefondate criticile şi susţinerile potrivit cărora instanţa de fond a aplicat greşit legea, cu atât mai mult cu cât toate referirile din cererea de recurs vizează dispoziţiile de la Cap.2, subcap.III, deşi corect era Cap. 7 pct. 2 lit. b).
În altă ordine, pentru încadrarea în gradul de handicap grav conform prevederilor Ordinului comun nr. 762 al M.M.F.E.S. şi Ordinului nr. 1992 al M.F.P. din 2007, Cap.7, subcap.III. Evaluare grad de handicap în afectarea funcţiilor motorii (a staticii şi mobilităţii - locomoţiei sau/ şi gestualităţii); Pct. 2 - Afecţiuni neurologice, este obligatoriu ca afecţiunile să determine un deficit grav de locomoţie, iar persoana să nu se poată deplasa nici cu sprijin, nici fără sprijin, fiind imobilizată la pat, să nu îşi poată îndeplini activităţile vieţii cotidiene, să nu se poată autoservi, să necesite asistent personal.
Astfel cum rezultă din ancheta socială şi din raportul de evaluare menţionate anterior şi valorificate în mod corect de instanţa de fond, intimata-reclamantă se încadrează în criteriile impuse de ordinul comun sus menţionat.
În consecinţă, hotărârea pronunţată de instanţa de fond prin care s-a dispus anularea deciziei de încadrare în grad de handicap din 2011 precum şi obligarea autorităţii pârâte să emită în favoarea reclamantei un certificat de încadrare în grad de handicap grav, este pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, respectiv ale Ordinului comun nr. 762 al M.M.F.E.S. şi Ordinului nr. 1992 al M.F.P. din 2007 ce a intrat în vigoare la 31 august 2007.
Faţă de considerentele expuse, nefiind întrunite dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, art. 312 alin. (1) teza a II- a C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.M..F.P.S.e – C.S.E.P.H.A. împotriva Sentinţei nr. 92 din 07 martie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4621/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4756/2012. Contencios → |
|---|
