ICCJ. Decizia nr. 4293/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4293/2012
Dosar nr. 896/33/2011
Şedinţa publică din 23 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamanţii O.P.D. şi O.Ş. în contradictoriu cu pârâţii C.C.S.D., şi A.N.R.P., D.A.D.N., au solicitat ocligarea pârâţilor la trimiterea dosarului la un evaluator şi soluţionarea Dosarului nr. 21006/ CC pentru care s-a emis Dispoziţia din 16 ianuarie 2006 de către Primăria Mun. Cluj-Napoca prin emiterea Titlului de Despăgubire pentru imobilul teren în suprafaţă de 665 mp. situat în Cluj-Napoca Jud. Cluj, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii sub sancţiunea aplicării în sarcina conducătorului pârâtei a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea acțiunii, reclamanţii au arătat în esență că deşi Dosarul de despăgubiri este înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. sub nr. 21006/ CC încă din anul 2006, nu a fost soluţionat nici până la acest moment, această tergiversare pentru diverse argumente nejustificate aducând atingere drepturilor lor.
Prin întâmpinare, C.C.S.D. a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiei din 2006 emisă de Primarul Mun. Cluj – Napoca. În motivare, a arătat că dosarul aferent dispoziţiei din 16 ianuarie 2006 a fost transmis de Primăria Mun. Cluj-Napoca în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 21006/ CC, pe fondul cauzei, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată,
De asemenea, pârâta C.C.S.D. a formulat cerere de chemare în garanţie a Primăriei Mun. Cluj – Napoca, în situaţia în care va cădea în pretenţii, motivate de faptul că această entitate a soluţionat notificarea şi a propus acordarea de despăgubiri, apoi dosarul a fost analizat sub aspectul verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, moment în care s-au solicitat înscrisuri suplimentare.
Prin întâmpinare, Primăria Mun. Cluj-Napoca a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie, în principal pe cale de excepţie, şi, în subsidiar, ca fiind neîntemeiată.
Pârâta A.N.R.P., prin întâmpinare, a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, motivând pe scurt această excepţie raportat la faptul că numai Comisia centrală dispune numirea unui evaluator şi emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 521 din 3 octombrie 2011, Curtea de Apel Cluj a hotărât:
- a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a instanţei competente să soluţioneze excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei din 2006.
- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P., respingând acţiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă pentru lipsa calităţii sale procesuale pasive.
- a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii O.P.D. şi O.Ş., în contradictoriu cu C.C.S.D. şi a obligate pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul cu suprafaţa de 665 mp, situat în Cluj – Napoca, Jud. Cluj, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
- a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a Primăriei Mun. Cluj – Napoca şi a respins cererea de chemare în garanţie ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosinţă, respingând totodată, ca neîntemeiată şi cererea reclamanţilor de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin Dispoziţia Primarului Mun. Cluj – Napoca din 16 ianuarie 2006, printre altele, s-a propus acordarea de despăgubiri în favoarea numiţilor O.Ş. şi O.I.P. pentru diferenţa de teren revendicat şi nerestituit în natură cu suprafaţa de 665 mp, situat în Cluj – Napoca, Jud. Cluj.
Referitor la excepţia de nelegalitate, prima instanţă a apreciat că, în cauză, nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a excepţiei, întrucât dispoziţia a cărei nelegalitate s-a invocat nu este un act administrativ unilateral supus jurisdicţiei instanţelor de contencios administrativ pe cale directă, şi, prin urmare, nici pe calea excepţiei de nelegalitate.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P., s-a constatat că aceasta este fondată, având în vedere că emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, cu toate etapele prealabile pe care aceasta le presupune, este o atribuţie pe care art. 13 alin. (1) lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 o conferă numai C.C.S.D.
Pe fondul cauzei, Curtea de apel a constatat că de la data emiterii dispoziţiei de propunere a acordării de despăgubiri a trecut o perioadă de 5 ani în care procedura administrativă a stagnat, fiind astfel evidentă intenţia pârâtei de tergiversare a soluţionării dosarului de despăgubiri prin trimiterea la evaluator şi, apoi, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, iar perioada de 5 ani este, în mod evident, nerezonabilă raportat la cerinţele unui proces echitabil şi nu respectă nici principiul operativităţii specifice oricărei activităţi a autorităţilor administrative.
În fine, judecătorul fondului a constatat că cererea de chemare în garanţie a Primăriei municipiului Cluj – Napoca este nefondată, întrucât, potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001, primăria este însă o simplă structură funcţională alcătuită din primar, viceprimar, secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi aparatul de specialitate al primarului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale.
Conchizând, prima instanţă a respins cererea de amendare a conducătorului pârâtei, precizând că în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, această cerere nu poate fi analizată decât în cadrul unui alt demers judiciar.
3. Recursul pârâtei
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din C.E.D.O.
De asemenea, recurenta a arătat că în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii şi a înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor, etapa evaluării şi etapa emiterii titlului de despăgubire.
În cauza dedusă judecăţii etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă, în sensul că Dosarul nr. 21006/CC/2011 a fost completat cu înscrisurile solicitate Primăriei Cluj.
În fine, recurenta a arătat că în mod greşit instanţa de fond a obligat recurenta la emiterea directă a deciziei conţinând titlul de despăgubire, fără a lua în considerare că impunerea unei astfel de obligaţii, cu trecerea peste etapele administrative, în care sunt implicate mai multe entități, nu poate fi soluționată în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 lit. h) din legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, numai în limitele şi pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs
Intimaţii – reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ, cu o acţiune vizând refuzul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul teren în suprafaţă de 665 mp. situat în Cluj-Napoca Jud. Cluj.
În cauză, este necontestat că intimaţii-reclamanţi sunt beneficiarii Dispoziţiei din 16 ianuarie 2006 emisă de către Primăria Mun. Cluj, transmisă, împreună cu dosarul, autorităţii publice recurente în condiţiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Totodată, din actele şi lucrările cauzei, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a reţinut în mod corect că autoritatea pârâtă a încălcat dreptul reclamanţilor la soluţionarea cereri într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut de dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O., în condiţiile în care pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă care să justifice existenţa unor motive obiective pentru care cererea reclamantului nu a fost analizată într-un termen rezonabil, iar invocarea lipsei unor documente din cuprinsul dosarului de despăgubire nu poate fi reţinută în condiţiile în care Dispoziţia a intrat în circuitul juridic şi beneficiază de prezumţia de legalitate şi autenticitate.
În jurisprudenţa sa constantă, Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că nesoluţionarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acţiunile administraţiei.
Critica privind caracterul nelegal al obligaţiei impuse prin dispozitivul sentinţei, de a emite „direct” decizia reprezentând titlul de despăgubire este nefondată.
Etapele şi operaţiunile premergătoare la care se referă recurenta nu au o existenţă de sine stătătoare ci ele sunt subsumate scopului final: emiterea deciziei.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la intervalul de timp, în sensul că acesta este prea scurt pentru executare, se constată că acestea sunt fondate, având în vedere circumstanţele concrete ale pricinii, astfel că se exclude, în mod obiectiv, incidenţa termenului de drept comun, de 30 de zile, în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul A.N.R.P. întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite”.
În privinţa acestor dispoziţii, instanţa de recurs reţine că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile şi proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.
În ceea ce priveşte conformitatea acestor dispoziţii legale cu normele constituţionale şi convenţionale, Curtea Constituţională a reţinut, prin mai multe Decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 şi nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanţa de recurs şi le însuşeşte:
- Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară şi de dificultăţi în menţinerea echilibrului bugetar;
- De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/ conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite, relevă atenţia pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătoreşti ce cad sub incidenţa O.U.G. nr. 4/2012;
- Soluţia legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseşi substanţei dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligaţia statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă şi disproporţionată, astfel cum susţine autorul excepţiei;
Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale referitoare la ocrotirea proprietăţii, de vreme ce urmăresc un scop legitim – echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică – şi sunt proporţionale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice şi sociale, precum şi echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;
Faptul că, potrivit ordonanţei de urgenţă criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoreşti, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăţilor, cât şi valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;
De altfel, C.E.D.O., a apreciat că un termen de 2 ani şi 7 luni de executare a unei hotărâri judecătoreşti nu este excesiv în condiţiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unităţii militare debitoare;
O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunţate de către C.E.D.O. în cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislaţiei în domeniu, şi modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparaţie.
Într-adevăr, instanţa europeană a reţinut în motivarea hotărârii-pilot pronunţate în cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din ţară şi pentru punerea lor în aplicare.
Astfel fiind, recursul va fi admis şi sentinţa recurată va fi modificată, în sensul că va fi înlăturat termenul de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei civile, stabilit pentru emiterea deciziei titlului de despăgubire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.C.S.D. împotriva Sentinţei nr. 521 din 3 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată, în sensul înlăturării termenului de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei civile, stabilit pentru emiterea deciziei titlului de despăgubire.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 23 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4316/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4618/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
