ICCJ. Decizia nr. 4674/2012. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4674/2012
Dosar nr. 1005/2/2011
Şedinţa publică de la 9 noiembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 2 februarie 2011, SC I.P.R. SRL, a chemat în judecată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Finanţelor Publice Sector 2, solicitând anularea Deciziei de impunere nr. 286 din 12 iulie 2010 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. 722014 din 12 iulie 2010 şi exonerarea societăţii de plata sumei de 1.967.386 RON reprezentând taxă pe valoarea adăugată, majorări de întârziere şi dobânzi.
În subsidiar, s-a cerut obligarea pârâtelor la soluţionarea contestaţiei introdusă pe cale administrativă, sub sancţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Prin Sentinţa civilă nr. 6595 din 9 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea faţă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi totodată, a respins ca inadmisibil petitul principal, privind anularea actelor administrative.
Prin aceeaşi hotărâre, instanţa a admis capătul subsidiar al acţiunii, a constatat refuzul nejustificat al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bucureşti şi a dispus obligarea acestei pârâte să soluţioneze contestaţia introdusă de reclamantă la 4 august 2010 în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei, sub sancţiunea amenzii de 20% pe zi de întârziere.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut inadmisibilitatea cererilor de anulare a deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală, în condiţiile în care autoritatea fiscală, sesizată potrivit art. 205 C. proc. fisc., nu a emis o decizie administrativă nici conform art. 208 alin. (1) - reclamanta neretrăgându-şi contestaţia administrativă - nici în conformitate cu art. 218 alin. (1).
Referitor la capătul subsidiar al acţiunii, instanţa a constatat că de la data formulării contestaţiei, 4 august 2010, s-a depăşit termenul rezonabil necesar soluţionării cererii, reţinându-se astfel refuzul nejustificat al pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti.
Împotriva sentinţei au declarat recurs atât reclamanta SC I.P.R. SRL, cât şi pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că în mod greşit s-a procedat la respingerea ca inadmisibilă a cererii de anulare a actelor administrative atacate, întrucât dreptul societăţii de a sesiza instanţa s-a născut la expirarea termenului de 45 de zile în interiorul căruia trebuia soluţionată contestaţia administrativă, neavând relevanţă împrejurarea că nu s-a formulat o solicitare expresă de renunţare la calea administrativă de atac.
S-a menţionat că, întrucât de la data înregistrării contestaţiei a trecut mai mult de 1 an fără ca organul fiscal să emită o decizie de soluţionare, instanţa, constatând conduita abuzivă a pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti, trebuia să procedeze la soluţionarea pe fond a cauzei, în sensul anulării deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală.
Pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti a criticat sentinţa sub aspectul admiterii petitului subsidiar, învederând că a avut nevoie de timp pentru soluţionarea contestaţiei administrative.
În acest sens, pârâta a arătat că a fost necesar să solicite punctul de vedere al Ministerului Finanţelor Publice - Direcţia de legislaţie în domeniul TVA, informaţii care nu au fost comunicate.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Astfel, procedura de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, reglementată de art. 205 - 218 C. proc. fisc. constituie o procedură administrativă prealabilă, iar nu o jurisdicţie specială administrativă, în sensul art. 21 din Constituţie.
Reclamanta, deşi a urmat procedura administrativă prealabilă, contestând decizia de impunere, s-a adresat instanţei înainte de soluţionarea contestaţiei, deşi, potrivit art. 218 alin. (2) C. proc. fisc. doar deciziile emise în această procedură pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ.
Astfel cum a reţinut instanţa de fond, reclamanta, în raport de depăşirea termenului legal de soluţionare, avea posibilitatea de a-şi retrage contestaţia administrativă notificând astfel autoritatea fiscală, urmând a introduce apoi acţiune pe calea contenciosului administrativ.
Întrucât societatea nu a procedat în acest mod, s-a constatat în mod justificat inadmisibilitatea capetelor de cerere privind anularea deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală.
De altfel, după pronunţarea sentinţei, a fost emisă Decizia nr. 260 din 15 mai 2011 prin care Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti a admis contestaţia şi a dispus desfiinţarea deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale de plată în valoare de 1,412,517 RON TVA şi 542.513 RON accesorii.
Nici critica formulată de pârâtă nu este întemeiată, conduita acesteia de a nu soluţiona contestaţia administrativă fiind corect calificată ca refuz nejustificat de a soluţiona cererea în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, potrivit normei sus-menţionate, constituie refuz nejustificat exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ambele recursuri declarate în cauză, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de SC I.P.R. SRL şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti împotriva Sentinţei Civile nr. 6595 din 9 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4649/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 4703/2012. Contencios → |
|---|
