ICCJ. Decizia nr. 4703/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4703/2012
Dosar nr. 2844/117/2011/a1*
Şedinţa publică de la 9 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 202 din 15 martie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 150/2011 invocată de reclamantul I.I. în Dosarul nr. 2844/117/2011 al Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă. De asemenea, instanţa de judecată a respins excepţia de inadmisibilitate formulată de Guvernul României şi a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin încheierea din 24 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosarul nr. 2844/117/2011 a fost sesizată Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate a H.G. nr. 150/2011 sub aspectul introducerii în Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., a Titlului IX2 pct. 18.
În memoriul său de recurs cu care a învestit instanţa care a transmis sesizarea, autorul excepţiei de nelegalitate învederează că actul administrativ supus examenului de nelegalitate încalcă prevederile art. 144 din Constituţie, deoarece modifică o lege organică - C. fisc. şi de asemenea, contravine şi dispoziţiilor instituite de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Înainte de a aborda fondul litigiului dedus judecăţii, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a analizat excepţia de inadmisibilitate formulată de pârâtul Guvernul României, în calitate de autor al actului administrativ contestat şi a reţinut că actul administrativ ce face obiectul examinării pe calea excepţiei de nelegalitate are natura juridică a unui act administrativ unilateral cu caracter normativ deoarece produce efecte cu caracter general şi impersonal, aspect care, de altfel, nu a fost contestat în speţă.
În legătură cu soluţionarea excepţiei de inadmisibilitate, problema de drept supusă analizei pleacă de la interpretarea şi aplicarea concretă a dispoziţiilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, privitoare la inadmisibilitatea invocării pe cale de excepţie într-un proces pendinte a nelegalităţii unui act administrativ unilateral cu caracter normativ.
S-a reţinut că în varianta iniţială a Legii nr. 554/2004 nu se distingea în conţinutul art. 4 între actele administrative individuale şi normative, practica judiciară fiind constantă cu referire la admisibilitatea excepţiei de nelegalitate în ceea ce priveşte ambele categorii de acte administrative.
Cu toate acestea, se constată că, ulterior prin modificările aduse prin Legea nr. 262/2007, textul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a suferit modificări de conţinut în sensul că obiectul excepţiei de nelegalitate se circumscrie exclusiv actelor administrative cu caracter individual.
În aplicarea acestui text şi în general a instituţiei excepţiei de nelegalitate la nivelul secţiei de profil a instanţei supreme s-a conturat practica judiciară constantă în sensul admisibilităţii excepţiei de nelegalitate şi pentru actele administrative cu caracter normativ.
Pe fondul excepţiei de nelegalitate s-a arătat că actul administrativ normativ supus controlului de legalitate pe calea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004 este reprezentat de H.G. nr. 150/2011, dar că dispoziţiile art. 114 din Constituţia României se referă la incompatibilitatea funcţiei de judecător al Curţii Constituţionale şi deci nu au legătură cu obiectul de reglementare a H.G. nr. 150/2001.
Pe cale de consecinţă, a fost respinsă excepţia de inadmisibilitate invocată de pârâtul Guvernul României.
S-a arătat că din înscrisurile-anexă la întâmpinarea Guvernului unite cu poziţia procesuală exprimată de intervenientul accesoriu, rezultă că Ministerul Finanţelor Publice a elaborat Normele Metodologice aprobate de Guvern prin H.G. nr. 150/2011 şi care au vizat modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., precum şi pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc şi că din această perspectivă, actul contestat a fost elaborat şi adoptat cu respectarea dispoziţiilor legale pertinente incidente în materie.
Cât priveşte în concret dispoziţia legală menţionată la pct. 18 din aceste norme metodologice, s-a reţinut că textul aferent acestui punct este dat în aplicarea dispoziţiilor art. 2969 din C. fisc.
Acest text legal a fost introdus în C. fisc. prin O.U.G. nr. 117/2010.
Astfel, conform pct. 99 din acest act normativ, după Titlul IX1 se introduce un nou titlu, Titlul IX2 Contribuţii sociale obligatorii, cuprinzând articolele 2962 - 29620, textul art. 2969, având următorul cuprins: "Pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. f) pct. 4 şi 5, baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate o reprezintă veniturile din pensii care depăşesc 740 RON. Contribuţia lunară se datorează asupra acestor venituri, iar prin aplicarea cotei de contribuţie nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 RON. Baza de calcul a contribuţiilor sociale datorate pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. f) pct. 6, 7 şi 8".
S-a arătat că propriu-zis, critica de nelegalitate a reclamantului pleacă mai degrabă de la o anumită interpretare a textului legal mai sus redat şi nu neapărat de la critica de nelegalitate pe motiv că prin normele metodologice de aplicare s-ar fi adăugat ori s-ar fi modificat însuşi actul normativ superior.
Astfel, din economia legii şi a normelor metodologice de aplicare reiese cu caracter unitar că baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale o reprezintă veniturile din pensii care depăşesc 740 RON şi nu doar diferenţa dintre cuantumului pensiei şi suma de 740 RON.
S-a observat că autorul unic al ambelor acte normative, ordonanţa de urgenţă şi hotărârea din speţă, a urmărit să reglementeze calculul contribuţiei lunare obligatorii la suma de 740 RON, mai exact la veniturile reprezentate de pensii al căror cuantum depăşeşte suma de 740 RON şi nu la diferenţa evidenţiată de reclamant.
Cu referire la cererea de intervenţie accesorie s-a subliniat că a fost încuviinţată de principiu, conform art. 52 C. proc. civ. cu trimitere la art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar pe fond, dat fiind raporturile prealabile administrative în ceea ce priveşte elaborarea actului contestat cu trimitere la dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 5 din C. fisc., formularea apărărilor în sensul sprijinirii poziţiei procesuale a pârâtului în calitate de autor nemijlocit al actului este compatibilă cu instituţia intervenţiei accesorii, iar pe fond aceste apărări s-au dovedit a fi întemeiate cu atât mai mult cu cât ele sunt identice cu ale pârâtului şi a fost admisă cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Finanţelor Publice.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul I.I.
În motivele de recurs s-a criticat soluţia instanţei de fond pentru că au fost interpretate greşit susţinerile reclamantului atunci când s-a arătat că n-ar fi criticat nelegalitatea actului, ci doar interpretarea dată.
Recurentul a arătat că dispoziţiile art. 296 pct. 9 C. fisc., astfel cum s-au modificat prin O.U.G. nr. 117 din 23 decembrie 2010, sunt foarte clare, iar calculul şi reţinerea cotei de 5,5% din întreg cuantumul pensiei este ilegală.
Hotărârea nr. 150 a fost adoptată de Plenul Guvernului la 23 februarie 2011 fără avizul Consiliului Legislativ, acesta fiind obţinut ulterior la 25 februarie 2011.
Deşi art. 2969 prevede că reţinerile din pensii drept contribuţii pentru sănătate trebuie păstrate în bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, în practică, banii calculaţi şi reţinuţi se virează la direcţiile de finanţe publice şi nu la casele de asigurări de sănătate, ceea ce este ilegal.
Guvernul susţine că Hotărârea nr. 150 din 23 februarie 2011 a fost adoptată pentru interpretarea şi aplicarea unitară a Codului fiscal, dar, deşi C. fisc. este foarte clar, prin hotărâre s-a adăugat la lege, iar până la 31 decembrie 2010, C.A.S.S. a fost calculat de la pensionarii ale căror pensii depăşesc 1000 RON, numai pentru câtimea care depăşeşte 1000 RON.
Mai mult, deşi H.G. nr. 150 din 23 februarie 2011 a intrat în vigoare la 1 martie 2011, ea a fost aplicată anterior adoptării, reţinerea cotei de 5,5% drept contribuţie fiind făcută începând cu 1 ianuarie 2011.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul declarării parţial nelegale a H.G. nr. 150/2011, respectiv pct. 18 din Titlul IX2 C. fisc.
3. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat dar pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a H.G. nr. 150 din 23 februarie 2011 sub aspectul introducerii în Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal a Titlului IX2 pct. 18.
Aceste dispoziţii au fost abrogate prin H.G. nr. 670/2012 privind modificarea şi completarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004.
În raport de practica constantă a instanţei supreme ce vizează soluţionarea excepţiei de nelegalitate a unui text ce a fost abrogat în măsura în care acesta a produs efecte care afectează interesul persoanelor, în prezenta cauză se impune a se analiza în ce măsură reclamantul mai are interes în susţinerea acestei excepţii de nelegalitate în condiţiile în care prin O.U.G. nr. 17 din 16 mai 2012 au fost aprobate măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate.
O.U.G. nr. 17/2012 a fost adoptată ca urmare a Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 223/2012 şi nr. 224/2012 care au stabilit că dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, dispoziţii care au fost preluate şi în C. fisc., sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5 se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depăşesc 740 RON şi s-a stabilit că sumele reţinute de la data de 1 ianuarie 2011 până la data de 30 aprilie 2012, reprezentând diferenţa dintre pensiile nete rezultate prin aplicarea procentului de contribuţie de asigurări sociale de sănătate asupra întregului cuantum al pensiei şi pensiile nete rezultate prin aplicarea procentului de contribuţie de asigurări sociale de sănătate asupra părţii din pensie care depăşeşte nivelul de 740 RON, se restituie astfel:
a) pentru sumele reţinute în perioada ianuarie - martie 2011, restituirea se realizează în tranşe lunare egale în perioada iunie - august 2012;
b) pentru sumele reţinute în perioada aprilie 2011 - aprilie 2012, restituirea se realizează până la data de 31 decembrie 2013.
Interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, fiind tocmai folosul practic, material sau moral, pe care-l urmăreşte cel care promovează o acţiune civilă.
Condiţia interesului se verifică nu numai la introducerea cererii ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, adică interesul nu trebuie numai să fie născut ci şi actual.
În cauză, chiar dacă recurentul a avut interes în momentul formulării excepţiei de nelegalitate, ca urmare a abrogării textului şi a reparării prejudiciului cauzat, adică a înlăturării efectelor actului atacat pe calea excepţiei de nelegalitate prin O.U.G. nr. 17 din 16 mai 2012, acesta nu mai justifică un interes în susţinerea excepţiei de nelegalitate.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul declarat ca lipsit de interes.
Pentru că recursul a fost soluţionat pe calea excepţiei lipsei de interes, nu vor mai fi analizate criticile ce vizează nelegalitatea textului contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul I.I. împotriva Sentinţei civile nr. 202 din 15 martie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4674/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 4731/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
