ICCJ. Decizia nr. 4702/2012. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4702/20 13
Dosar nr. 5415/1/2012
Şedinţa publică de la 27 martie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 890 din 21 februarie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de L.G. împotriva sentinţei nr. 3331 din 08 septembrie 2010 a Curţii de Apel București, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei decizii, L.G. a formulat contestaţie în anulare, fără a-și încadra în drept demersul procesual.
În motivare, contestatorul a arătat că hotărârea este lovită de nulitate deoarece că taxa de timbru a fost plătită în Dosarul nr. 4126/4/2008 al Tribunalului București și că legile în cauză nu prevăd plata de două ori a taxei.
Pentru taxele de timbru solicitate, contestatorul a arătat că a formulat cerere de reexaminare la care nu i s-a dat niciun răspuns, motiv pentru care apreciază că nu au fost respectate prevederile art. 244 C. proc. civ.
Înalta Curte, examinând contestaţia în anulare, sub aspectul motivelor invocate, constată că aceasta este inadmisibilă.
Calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare poate fi exercitată pentru motivele prevăzute expres şi limitativ în dispoziţiile art. 317-318 C. proc. civ.
Conform art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.:
„Art. 317 - Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat in fond.
Art. 318 - Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”
În privinţa cerinţelor prevăzute de art. 317 C. proc. civ., Înalta Curte constată că susţinerile contestatorului nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele reglementate de textul respectiv.
Înalta Curte constată că nu se poate reţine nici incidenţa motivelor prevăzute de art. 318 C. proc. civ., pe de-o parte, pentru că nu a fost invocată o greşeală materială, iar pe de altă parte, nu se poate reţine faptul că instanţa de recurs ar fi omis, din greşeală, să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, de vreme ce, prin decizia ce formează obiectul contestaţiei în anulare, a fost respins recursul ca netimbrat.
Cu toate aceste, susținerile contestatorului nu se confirmă, la dosarul de recurs neregăsindu-se dovada achitării taxei judiciare de timbru despre care face vorbire.
Mai mult, prin încheirea din data de 26 octombrie 2011, a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei de timbru, astfel că sub acest aspect, criticile formulate de contestator cu privire la incidența art. 261 alin. (2) C. proc. civ., nu constituie nici „erori materiale” şi nici „omisiuni” în cercetarea vreunui caz de casare.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de L.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge contestaţia în anulare formulată de L.G. împotriva deciziei nr. 890 din 21 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 martie 2013 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 4699/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4703/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
