ICCJ. Decizia nr. 4703/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4703/20 13
Dosar nr. 5668/1/2012
Şedinţa publică de la 27 martie 2013
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei de recurs
Prin decizia nr. 3246 din 27 iunie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România împotriva sentinţei civile nr. 4936 din 07 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a modificat sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea formulată de A.B. GMBH - Sucursala Mogoşoaia, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a constatat, că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., întrucât raportat la obiectul cererii şi la legislaţia în vigoare la data încheierii contractului în care a fost înserată şi convenţia arbitrală invocată de recurenta-pârâtă, se impunea ca instanţa de fond să primească excepţia invocată, vizând necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti în soluţionarea acţiunii cu care a fost investită de către intimata-reclamantă, în temeiul art. 3434 alin. (3) C. proc. civ.
Față de obiectul litigiului care vizează cererea societăţii reclamante de obligare a recurentei-pârâte la aprobarea, în baza contractului încheiat de părţi la 06 noiembrie 2003, a raportului din data de 27 noiembrie 2011 întocmit de către consultantul I.I. SL, Spania, Filiala România, cu privire la costurile suplimentare suportate de societate în baza derulării raporturilor contractuale rezultate din contractul menţionat, instanţa de fond, ca primă instanţă sesizată nu se putea declara competentă a examina respectivele pretenţii patrimoniale, în temeiul art. 3434 alin. (2) lit. b) C. proc. civ., cu reţinerea litigiului spre soluţionare, în sensul constatării nulităţii clauzei compromisorii.
Prin urmare, instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 3434 alin. (2) lit. b), apreciind în mod neîntemeiat asupra caracterului nonarbitral al litigiului prin prisma dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrative nr. 554/2004, fără a ţine cont de dispoziţiile legale aplicabile în materie la data încheierii contractului şi care prevedeau posibilitatea părţilor de a stipula în contract o clauză compromisorie pentru soluţionarea eventualelor litigii izvorâte din executarea contractului, atribuind competenţa de soluţionare a litigiilor instanţelor arbitrale române sau internaţionale, clauză pe care părţile au înserat-o în art. 25.3 din contract.
Înalta Curte a constatat, aşadar, că sunt întemeiate criticile recurentei-pârâte în sensul că instanţa de drept comun nu era competentă să se pronunţe asupra unor chestiuni invocate referitoare la contractul în discuţie, câtă vreme, părţile semnatare, prin voinţa lor au decis să supună orice litigii derivând din contract (art. 25.3) Camerei de Comerţ Internaţional de la Paris, potrivit regulamentului acestei instanţe arbitrale.
Faţă de cele învederate excepţia de necompetenţă materială invocată se impunea a fi admisă. Drept urmare celelalte aspecte invocate de recurent, precum şi cele examinate de instanţa de fond, vizând aspecte de fond şi respectiv natura contractului în discuţie nu se mai impun a fi analizate, raportat la soluţia instanţei de recurs.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare SC A.B. GMBH - Sucursala Mogoşoaia invocând în drept dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ.
2. În motivarea căii extraordinare de atac, contestatoarea a invocate următoarele motive:
2.1. Primul termen de judecată al recursului a fost stabilit la data de 30 mai 2012, termen la care ambele părți au fost legal citate, însă, ulterior acestui termen,instanța nu a mai întocmit niciun act procedural, stabilind termen de judecată la data de 27 iunie 2012, fără însă a proceda la citarea societății în calitate de intimată-reclamantă.
2.2. Instanța de recurs a omis analizarea capătului de cerere privind nulitatea clauzei de arbitraj instituită în contract, înlăturând în mod netemeinic competența instanțelor române în soluționarea litigiului.
În susținerea acestui motiv a invocat prevederile alin. (2) al art. 317 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a solicitat respingerea contestației în anulare, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată.
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare, arătând că excepția de inadmisibilitate a contestației nu poate fi catalogată decât ca o apărare și nu ca o excepție prorpiu-zisă care să fie dezbătută înainte de fondul cauzei.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare
Calea de atac de retractare exercitată de contestatoare a fost fundamentată în drept pe următoarele prevederi legale:
Art. 317 - „(1) Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
(2) Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.
Contestatorii au invocat neregularitatea procedurii de citare, care poate fi sancţionată cu nulitatea relativă, numai în condiţiile dovedirii unei vătămări, care în cauză nu subzistă.
Din dovezile existente la dosarul de recurs rezultă faptul că la termenul de judecată din data de 30 mai 2012, contestatoarea nu s-a prezentat în instanță, dar a depus întâmpinare prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu art. 242 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit încheierii de sedință din data de 30 mai 2012, cauza a fost amânată pentru termenul de judecată din 27 iunie 2012, în vederea comunicării întâmpinării, menționându-se totodată, că părțile au termenul în cunoștință, în conformitate cu dispozițiile art. 153 alin. (1) C. proc. civ.
În aceste condiţii, pentru termenul din 27 iunie 2012, când s-a soluţionat recursul, nu mai era necesară citarea constatoarei, în virtutea prevederilor art. 153 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care „(...) partea care a fost prezentă la un termen de judecată, ea însăși sau printr-un reprezentant al ei, nu va fi citată în tot cursul judecății la acea instanță, prezumându-se că ea cunoaște termenele de judecată ulterioare”, aspect care conduce la concluzia că nu se poate invoca o vătămare, în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
În altă ordine, nici contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost formulată, nu poate fi primită, câtă vreme necompetență generală a instanței de judecată a constituit chiar motiv de recurs, situație ca regenerează inadmisibilitatea invocării acestui motiv într-o contestației în anulare, care este o cale de atac de retractare, iar nu de reformare, neputându-se concepe ca aceeași instanță să revină asupra propriei soluții.
În consecinţă, constatând că în cauză nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 și pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC A.B. GMBH - Sucursala Mogoşoaia împotriva deciziei nr. 3246 din 27 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4702/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 5644/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
