ICCJ. Decizia nr. 4731/2012. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4731/2012
Dosar nr. 1281/42/2010
Şedinţa publică de la 13 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată şi apărarea pârâtei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC I.T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, anularea Deciziei nr. 206 din 26 iulie 2010 şi, pe cale de consecinţă, anularea parţială a Deciziei de impunere nr. 3787 din 19 mai 2010 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite în sarcina sa şi a raportului de inspecţie fiscală încheiat la data de 17 mai 2010 de către inspectorii din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Prahova - Activitatea de Inspecţie Fiscală.
Totodată, a solicitat şi suspendarea executării actelor administrative fiscale, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, ulterior renunţând la judecata acestui capăt de cerere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în perioada 01 - 09 aprilie 2010 şi 03 - 17 mai 2010 s-a efectuat o inspecţie fiscală şi ca urmare s-a stabilit că pentru perioada 2007 - 2010 datorează o serie de obligaţii fiscale, respectiv: 308.091 RON impozit pe profit, 275.285 RON T.V.A., 8.615 RON C.A.S. asiguraţi, 734 RON şomaj asiguraţi, 30.270 RON C.A.S. angajator, 7.524 RON C.A.S.S. angajator, 725 RON şomaj angajator, 362 RON fond garantare, 420 RON fond accidente şi boli profesionale, 832 RON fond concedii şi indemnizaţii medicale, 30.560 RON impozit dividende, 465.524 RON majorări de întârziere şi 18.000 RON amenzi, în total suma de 1.016.698 RON.
Reclamanta a mai arătat că, prin Decizia nr. 206 din 26 iulie 2010 emisă de autoritatea pârâtă, a fost respinsă contestaţia formulată împotriva actelor administrativ fiscale, pentru suma de 538.031 RON, din care 118.309 RON reprezentând impozit de profit suplimentar, 74.913 RON majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, 190.984 RON T.V.A. suplimentar şi 153.825 RON majorări de întârziere aferente.
În concluzie, reclamanta a susţinut că toate cheltuielile în cauză sunt efectuate în scopul realizării de venituri impozabile şi sunt deductibile fiscal, invocând prevederile Codului fiscal.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii întrucât cheltuielile efectuate cu chiriile aferente imobilului situat în Ploieşti şi celui situat în Buşteni sunt nedeductibile fiscal, având în vedere că primul imobil nu era funcţional nici la data de 1 aprilie 2010, data iniţierii inspecţiei fiscale, iar în ce priveşte cel de al doilea imobil, reclamanta nu a declarat de la înfiinţare şi până la verificare, niciun fel de sediu secundar în oraşul Buşteni.
Referitor la achiziţiile de materiale de construcţii şi a serviciilor de construcţii-montaj, pârâta a arătat că facturile emise de către SC A.C. SRL nu conţin toate informaţiile cu privire la tipul, caracteristicile şi cantităţile de materiale achiziţionate şi pentru serviciile prestate nu au fost prezentate niciun fel de situaţii de lucrări.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 301 din 1 noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat în tot Decizia nr. 206 din 26 iulie 2010, emisă de pârâtă, a anulat parţial Decizia de impunere nr. 3787 din 19 mai 2010 şi raportul de inspecţie fiscală din 17 mai 2010 emise de pârâtă, pentru suma de 629.984,28 RON, reprezentând impozit pe profit suplimentar, majorări de întârziere impozit pe profit, T.V.A. suplimentar şi majorări de întârziere T.V.A., menţinând actele fiscale pentru suma de 386.714,72 RON, cu acelaşi titlu.
Prin aceeaşi sentinţă, a obligat pârâta să plătească 1.504,3 RON, cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În perioada 01 - 09 aprilie 2010 şi 03 - 17 mai 2010, în urma unui control efectuat de către inspectorii din cadrul Activităţii de Inspecţie Fiscală a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Prahova, s-a stabilit că pentru perioada 2007 - 2010 reclamanta datorează o serie de obligaţii fiscale, respectiv 308.091 RON impozit pe profit, 275.285 RON T.V.A., 8.615 RON C.A.S. asiguraţi, 734 RON şomaj asiguraţi, 30.270 RON C.A.S. angajator, 7.524 RON C.A.S.S. angajator, 725 RON şomaj angajator, 362 RON fond garantare, 420 RON fond accidente şi boli profesionale, 832 RON fond concedii şi indemnizaţii medicale, 30.560 RON impozit dividende, 465.524 RON majorări de întârziere şi 18.000 RON amenzi, în total suma de 1.016.698 RON.
În acest sens, s-a încheiat raportul de inspecţie fiscală din 17 mai 2010 şi s-a emis Decizia de impunere privind obligaţii fiscale nr. 3787 din 19 mai 2010, împotriva cărora reclamanta formulat contestaţie care a fost respinsă ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 206 din 26 iulie 2010, emisă de către pârâtă.
În ce priveşte cheltuielile ocazionate de închirierea imobilului din Ploieşti, pentru care reclamanta a achitat o chirie de 402.912 RON, instanţa de fond a reţinut că această sumă reprezintă o cheltuială deductibilă fiscal, conform art. 19 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) din C. fisc., potrivit cărora pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.
Astfel, acest imobil a fost utilizat ca sediu social al societăţii, în cadrul căruia sunt amenajate 2 birouri, grupuri sanitare şi încăperi de depozitare a materialelor de construcţii şi a altor echipamente necesare în desfăşurarea activităţii reclamantei şi în perioada august 2007 - 31 iulie 2009 reclamanta a desfăşurat atât lucrări de construcţie, montaj, execuţie de structuri imobile, activităţi privind scoaterea definitivă din fondul forestier naţional, defrişarea vegetaţiei forestiere pe anumite terenuri, inclusiv cu achiziţii şi vânzări de terenuri la schimb, realizând din toate aceste activităţi venituri impozabile, aşa încât chiria achitată pentru acest imobil se înscrie în categoria cheltuielilor deductibile prevăzute de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal.
În ce priveşte cheltuielile ocazionate de închirierea imobilului din Buşteni, în perioada noiembrie 2008 - noiembrie 2009, reclamanta a închiriat în baza Contractului nr. 7838C din 6 noiembrie 2008 şi a actului adiţional din 12 noiembrie 2008 la contract, acest imobil, întrucât salariaţii acesteia, la data respectivă locuiau la distanţe mai mari de 50 km faţă de locul de muncă, caz în care se impunea să le asigure cazare pentru efectuarea lucrărilor în zona Sinaia, Azuga şi Buşteni şi pentru care, în contabilitatea reclamantei, au fost înregistrate venituri impozabile, astfel încât şi chiria în sumă de 212.028 RON, achitată pentru acest imobil, reprezintă o cheltuială deductibilă fiscal, potrivit aceloraşi dispoziţii legale.
Referitor la natura relaţiilor dintre reclamantă şi SC A.C. SRL, instanţa de fond a reţinut că între părţi a fost încheiat un Contract de subantrepriză nr. 10 din 15 iunie 2007, pentru lucrări de structură, fază la roşu, pentru o locuinţă cu demisol, parter şi mansardă situat în Sinaia, str. G. FN şi un alt Contract de subantrepriză nr. 12 din 10 aprilie 2008 pentru lucrări de reamenajare imobil situat în Sinaia, str. M. nr. 39B, lucrări pentru care reclamanta avea 2 contracte de executare lucrări încheiate la 12 iunie 2007 şi 7 aprilie 2008 şi pentru care a realizat venituri în valoare de 448.354,34 RON şi cheltuielile cu materiale şi manopera de 424.976,64 RON, cheltuieli care, de asemenea, sunt deductibile fiscal având în vedere aceleaşi prevederi legale.
Cu privire la cheltuielile efectuate cu întreţinerea Autovehiculului nr. X, în perioada 2008 - 2009, în sumă de 53.604 RON, s-a reţinut că şi aceste cheltuieli sunt deductibile fiscal, în baza art. 21 alin. (1) din C. fisc., deoarece autovehiculul a fost utilizat de societate în vederea desfăşurării activităţii, reclamanta obţinând în această perioadă venituri impozabile, în valoare de 383.879,91 RON, cuprinzând şi lunile septembrie şi decembrie 2007.
Referitor la TVA aferentă facturilor emise de SC A.C. SRL, precum şi cel cuprins în facturile de achiziţii piese de schimb şi manoperă pentru reparaţiile efectuate la autoturismul cu nr. X, respectiv suma de 190.987 RON, la care se adaugă majorări de întârziere de 153.825 RON, de asemenea, s-a reţinut că aceste cheltuieli sunt deductibile fiscal, conform art. 145 alin. (1) şi (2) din C. fisc., potrivit cărora dreptul de deducere ia naştere la momentul exigibilităţii taxei şi orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul de operaţiuni taxabile, or, achiziţiile efectuate de către reclamantă au fost destinate în acest scop, respectiv utilizării în folosul operaţiunilor taxabile.
Concluzionând, judecătorul fondului a reţinut că toate cheltuielile şi achiziţiile efectuate de către reclamantă sunt deductibile fiscal, potrivit şi raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de expertul V.I., din concluziile căruia rezultă că din suma de 1.016.698 RON, stabilită ca datorată de organul de control cu titlu de obligaţii fiscale, reclamanta datorează suma totală de 386.714,72 RON, din care impozit pe profit suplimentar de plată pentru perioada trimestrului II 2007 - trimestrul IV 2009 este în sumă de 135.587 RON, majorările de întârziere aferente impozitului pe profit sunt de 107.958 RON, T.V.A. suplimentar de 84.301,61 RON şi majorări de întârziere de 58.868,11 RON.
3. Cererea de recurs şi apărarea intimatei-reclamante
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată se sprijină exclusiv pe concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, or, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă, aceasta trebuie să răspundă în fapt şi în drept la toate cererile formulate de părţi şi să conducă în mod logic şi convingător la soluţia pronunţată, formulând următoarele critici:
Cu privire la cheltuielile ocazionate de închirierea imobilului din Ploieşti, recurenta a arătat că pretinsa activitate economică prestată de societate nu a fost probată cu acte, respectiv cu autorizaţie de construcţie în care să fie menţionată destinaţia pretinsă de "depozit de materiale şi echipamente", fişe de magazie cu organizarea gestiunii, mişcările din gestiunea respectivă, fişa postului pentru salariatul gestionar, numele şi prenumele acestuia, avize de însoţire a materialelor la transferul între gestiuni, bonuri de consum. În plus, nici măcar la data efectuării expertizei contabile imobilul în discuţie nu era funcţional, din acelaşi motiv, însăşi intimata-reclamantă a solicitat efectuarea inspecţiei fiscale la sediul organului de control.
Recurenta a recunoscut că, într-adevăr, proprietarul construcţiei în curs de execuţie are încheiate contracte cu furnizorii de utilităţi şi prin urmare există consumuri ale acestora, însă nu echivalează cu dovedirea pretinselor activităţi economice desfăşurare, apreciind că nu este lipsită de relevanţă nici împrejurarea că furnizarea apei de către Apa Nova se face pentru un consumator casnic şi nu pentru un agent economic.
Referitor la imobilul din Buşteni, recurenta a susţinut că apare ca superficială concluzia la care a ajuns instanţa de fond, potrivit căreia societatea avea obligaţia să asigure cazare salariaţilor săi, şi totodată nedovedită, chiar infirmată de organele fiscale, pentru că nu au fost prezentate documente care să ateste detaşarea, diurna acordată şi din care să rezulte plasarea salariaţilor în respectiva vilă.
În legătură cu relaţiile dintre reclamantă şi SC A.C. SRL, a arătat, de asemenea, că instanţa de fond a efectuat o analiză superficială, facturile emise de către SC A.C. SRL, cu privire la achiziţiile de materiale de construcţii şi a serviciilor de construcţii-montaj, nu conţin toate informaţiile cu privire la tipul, caracteristicile şi cantităţile de materiale achiziţionate şi pentru serviciile prestate nu au fost prezentate niciun fel de situaţii de lucrări.
Totodată, a susţinut cu instanţa nu a avut în vedere comportamentul celor doi parteneri, modul în care reclamanta a derulat activităţile economice cu furnizorul, astfel încât cheltuielile înregistrate pe baza documentelor emise de SC A.C. SRL nu pot fi deductibile fiscal, această societate fiind şi radiată fapt ce a făcut imposibilă efectuarea unui control încrucişat la acest agent economic, iar asociatul şi administratorul societăţii intimate a avut calitatea de asociat şi în cadrul SC A.C. SRL.
În fine, recurenta a arătat că sunt nedeductibile fiscal şi sumele de 100.056 RON, reprezentând TVA aferentă unui avans înregistrat în baza unei facturi emise de SC A.C. SRL, şi de 10.184 RON, reprezentând TVA aferentă achiziţiilor de piese de schimb şi servicii pentru un autoturism care nu figurează în patrimoniul societăţii, pentru care nu s-au prezentat documente justificative.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii recurate, susţinând că toate cheltuielile şi achiziţiile efectuate sunt deductibile fiscal, în raport cu prevederile art. 145 alin. (1) şi (2), art. 19 şi art. 21 alin. (1) din C. fisc.
5. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:
Aspectele constatate de recurenta-pârâtă şi în legătură cu care se invocă nelegalitatea soluţiei pronunţată de prima instanţă, privesc calculul dobânzilor fiscale datorate de intimata-reclamantă pentru cele două imobile deţinute, unul în oraşul Ploieşti şi altul în oraşul Buşteni, cât şi celelalte obligaţii fiscale reţinute în sarcina sa prin decizia contestată.
În privinţa imobilului situat în oraşul Ploieşti, Curtea reţine că în mod corect prima instanţă a considerat că acesta este sediul societăţii reclamante, împrejurare dovedită cu probele administrate şi că în această situaţie cheltuielile cu închirierea lui sunt deductibile fiscal potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) din C. fisc.
Sub acest aspect rezultă fără putinţă de tăgadă din probele administrate în cauză (înscrisuri şi expertiză contabilă) că acest imobil a fost utilizat ca sediu al societăţii-intimate, că în interiorul lui sunt amenajate două birouri, grupuri sanitare şi încăperi de depozitare a materialelor de construcţii şi a echipamentelor necesare desfăşurării activităţii reclamantei-intimate şi că din activităţile desfăşurate în intervalul 2007 - 31 iulie 2009 au rezultat venituri impozabile, aşa încât chiria achitată pentru imobil se înscrie în categoria cheltuielilor deductibile prevăzute de art. 21 alin. (1) din C. fisc.
Susţinerea recurentei-pârâte în sensul că în autorizaţia de construcţie a imobilului nu sunt specificate destinaţiile încăperilor, este lipsită de relevanţă faţă de scopul şi destinaţia dovedite în legătură cu acest imobil, urmând a fi respinsă ca nefondată.
Aşa fiind, în mod legal a reţinut instanţa de fond că suma de 409.912 RON achitată de intimata-reclamantă cu titlu de chirie pentru imobilul din Ploieşti, este o cheltuială deductibilă fiscal.
În ceea ce priveşte cheltuielile ocazionate de închirierea imobilului din Buşteni, Curtea va reţine că în baza probelor administrate, rezultă că acest imobil a fost închiriat în perioada 2008 - 2009 pentru cazarea salariaţilor societăţii intimate (contract de închiriere nr. 7838C din 6 noiembrie 2008) motivat de faptul că aceştia locuiau la o distanţă mai mare de 50 km faţă de locul de muncă.
O altă categorie de cheltuieli deductibile contestate de asemenea de recurentă, o reprezintă cheltuielile cu materiale şi manoperă în cuantum de 424.976,64 RON cheltuieli pe care intimata-reclamantă le-a făcut în baza a două contracte de executări lucrări încheiate la 12 iunie 2007 şi 7 aprilie 2008, ca urmare a Contractului de subantrepriză nr. 10 din 15 iunie 2007 intervenit între SC A.C. şi societatea intimată.
Susţinerea recurentei în sensul că aceste cheltuieli nu au fost dovedite este lipsită de suport probator, deoarece atât din cuprinsul expertizei efectuate în cauză, cât şi din actele depuse la dosar, rezultă cu prisosinţă atât existenţa şi natura relaţiilor dintre cele două societăţi mai sus amintite cât şi efectuarea lucrărilor contractate.
Tot astfel, nefondate sunt şi susţinerile recurentei cu privire la suma de 100.050 RON reprezentând TVA aferent unui avans înregistrat în baza unei facturi emise de SC A.C. SRL, având în vedere dispoziţiile art. 145 alin. (1) şi (2) C. fisc., în raport de care dreptul de deductibilitate ia naştere la momentul exigibilităţii taxei.
Cât priveşte cheltuielile efectuate cu întreţinerea autovehiculului nr. X în perioada 2008 - 2009 în cuantum de 53.604 RON, Curtea va reţine că şi în acest caz în mod corect prima instanţă a considerat că şi acestea sunt deductibile fiscal, deoarece aşa cum rezultă din probele administrate, autovehiculul a fost utilizat de intimata-reclamantă în vederea desfăşurării activităţii specifice, obţinând în perioada amintită venituri impozabile de 383.879,91 RON, devenind astfel incidente dispoziţiile art. 19 şi 21 din C. fisc.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312(1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova împotriva Sentinţei nr. 301 din 1 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4703/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4752/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
