ICCJ. Decizia nr. 4713/2012. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4713/2012
Dosar nr. 3036/54/2009
Şedinţa publică de la 9 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC C.D. SA a chemat în judecată pe pârâţii SC T. SA, SC T. S.A. - Sucursala de Transport Craiova, SC T. SA - Dispecerul Energetic Teritorial Craiova, Ministerul Economiei şi Agenţia Naţională de cadastru şi Publicitate Imobiliară - Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Craiova, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. x/2009 pentru terenul în suprafaţă de 328,14 mp, situat în Craiova, str. N.T., judeţul Dolj.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâtei SC T. SA, Ministrul Economiei a emis pentru terenul în suprafaţă de 328,14 mp situat în Craiova, str. N.T., judeţul Dolj, în baza H.G. nr. 834/1990, certificatul de atestare a dreptului de proprietate, certificat în baza căruia a fost înscris în mod nelegal în C.F. nr. x a municipiului Craiova, dreptul de proprietate pe imobilele teren şi construcţie S+P+4, ambele situate în Craiova, str. N.T., judeţul Dolj, imobile pentru care primii trei pârâţi şi-au înscris dreptul de proprietate în detrimentul său în baza unor acte de proprietate ce au fost emise cu încălcarea Legii nr. 13/2007 şi cu nesocotirea autorizaţiei de construcţie emise de Primăria Craiova antecesorilor săi în anul 1983.
Datorită faptului că în clădirea de patru etaje se află o parte a staţiei electrice afectată utilităţii publice, a susţinut reclamanta că nu se putea emite certificat de atestare a dreptului de proprietate întrucât terenul de sub clădire aparţine domeniului public al Statului şi acest teren nu poate fi introdus în circuitul civil întrucât nu a fost scos legal din domeniul public. Concret, a considerat că, deşi legea arată că terenul aparţine domeniului public şi dacă până la data intrării în vigoare a Legii nr. 13/2007 privind energia, nu au fost emise certificate de atestare a dreptului de proprietate pe terenurile de sub instalaţiile electrice, acestea nu mai pot fi emise, însă Ministerul Economiei a nesocotit prevederile actului normativ şi a emis certificatul celor trei pârâte.
A mai arătat reclamanta că, ulterior sau concomitent, Primăria Craiova, făcând abstracţie că în anul 1983 emisese antecesorilor săi autorizaţia de construcţie, a emis pârâtelor, în baza Legii nr. 7/1996, certificatul nr. x/2009 de edificare/extindere construcţie P+4 pentru clădirea situată în Craiova, str. N.T.
A mai susţinut reclamanta, că între ea şi SC T. SA, înainte de emiterea acestui certificat, a fost semnată o minută din care rezultă că nu se poate partaja clădirea, pentru că nu există cadru legal, însă prin semnarea acestei minute i se recunoştea implicit un drept de proprietate absolută cel puţin pe o parte a clădirii în cauză. Ulterior, pârâta fiind de rea-credinţă, şi profitând de necunoaşterea exactă a situaţiei de către Ministerul Economiei, dar şi de Primăria Craiova, a obţinut aceste certificate pe căi nelegale, introducând astfel, în circuitul civil bunuri care aparţin domeniului public.
2. Apărarea formulată în cauză.
Pentru termenul de judecată de la data de 18 ianuarie 2010 pârâta C.N.T.E.E. T. SA, în temeiul art. 115 - 118 C. proc. civ. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a Sucursalei de Transport Craiova, motivată de faptul că aceasta are o structură organizatorică fără personalitate juridică, înfiinţată în cadrul C.N.T.E.E. T. SA şi care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1954, nefiind o instituţie de sine stătătoare, neavând un patrimoniu şi un scop propriu care să fie afectate realizării obiectului său propriu de activitate.
A doua excepţie invocată de pârâtă a fost lipsa calităţii procesuale pasive a Sucursalei de Transport Craiova. În susţinerea acestei excepţii se arată că, C.N.T.E.E. T. SA este persoana juridică română, care se organizează şi funcţionează în conformitate cu dispoziţiilor legale în vigoare, şi cu statutul propriu prevăzut în anexa nr. 1.1. şi, conform prevederilor art. 9 alin. (3) din H.G. nr. 627/2000 privind reorganizarea C.N.E. SA, are organizate în componenţa sa 8 sucursale de transport fără personalitate juridică şi o sucursală de formare şi perfecţionare a personalului din sectorul energetic, şi pe cale de consecinţă sucursalele nu pot sta în instanţă în nume propriu.
S-a mai invocat de către pârâtă excepţia lipsei calităţii procesuale de exerciţiu şi a lipsei calităţii procesuale pasive a Dispeceratului Energetic Teritorial Craiova, care, de asemenea, este o structură organizatorică, fără personalitate juridică, înfiinţată în cadrul C.N.T.E.E. T. SA.
Pe fondul cauzei, a susţinut că cererea reclamantei SC C.D. SA este neîntemeiată, în condiţiile în care, construcţia S+P+4 pe care este amplasat sediul D.E.T. Craiova, precum şi terenul aferent de 328,44 mp nu fac parte din reţeaua electrică de distribuire a energiei, şi pe cale de consecinţă, nu pot aparţine domeniului public.
S-a mai susţinut că, deşi reclamanta încearcă să acrediteze ideea că imobilul-clădire în care se află Staţia electrică 110/20kv Craiova centru este una şi aceiaşi clădire cu sediul D.E.T., ele sunt două clădiri distincte, având adrese diferite, prima în Craiova, str. B. şi cea de a doua în Craiova, str. N.T.
3. Procedura derulată la fondul cauzei.
La data de 2 februarie 2010, pârâta C.N.T.E.E. T. SA, prin notele scrise depuse la dosarul cauzei a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC C.D. SA, motivată de faptul că reclamanta, prin cererea de chemare în judecată nu a justificat care este dreptul sau interesul legitim al său vătămat prin actul administrativ atacat, întrucât nu a prezentat nicio probă din care să rezulte că ar avea un eventual drept legat de imobilul din str. N.T.
A mai arătat că din H.G. nr. 627/2000, rezultă în mod clar cum au fost împărţite cele două sedii, din str. N.T. şi din str. B., acesta din urmă fiind atribuit SC E. SA, ca sediu pentru Sucursala de Distribuţie Craiova. Dacă Guvernul ar fi avut intenţia să atribuie sediul din str. N.T., în comun, celor două societăţi, în mod clar ar fi materializat această intenţie, aşa cum s-a procedat cu alte sedii din ţară.
La acelaşi termen pârâtul Ministerul Economiei a precizat că denumirea actuală este Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi a depus la dosarul cauzei copia certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. x/2009 şi documentaţia ce a stat la baza emiterii acestuia.
La data de 8 februarie 2010, reclamanta SC C.D. SA Craiova a depus la dosarul cauzei o cerere precizatoare şi completatoare a cererii de chemare în judecată în sensul că a solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. x/2009, emis de Ministerul Economiei pe numele T., pentru terenul în suprafaţă de 328,14 mp situat în Craiova, str. N.T., judeţul Dolj ("certificatul de atestare a dreptului de proprietate"); anularea actului administrativ din 15 octombrie 2009 prin care Ministerul Economiei a respins cererea de revocare a certificatului de revocare a certificatul de atestare a dreptului de proprietate, formulată de C.D. ("actul administrativ") şi obligarea pârâţilor la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
A arătat reclamanta că la parterul clădirii situate pe terenul pentru care a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate, precum şi la etajele 1 şi 2 ale acestei clădiri, se află o serie de încăperi tehnologice care reprezintă părţi integrante ale staţiei de transformare nr. 110/20 Craiova centru, staţie care este proprietatea C.D., afectată serviciului public de distribuţie a energiei electrice, fiind o instalaţie de utilitate publică.
S-a mai arătat că, terenul pentru care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate face parte din obiectul contractului de concesiune încheiat între C.D. şi Ministerul Economiei la data de 20 iunie 2005, iar autorizaţia de construire a fost eliberată inclusiv cu privire la construcţia edificată pe terenul pentru care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate şi atât parterul clădirii, cât şi etajele 1 şi 2 aparţin C.D.
În scop probatoriu instanţa a admis proba cu interogatoriul pârâţilor precum şi al reclamantei, proba cu expertiza tehnică în specialitatea electroenergetică şi expertiza în specialitatea construcţii civile şi industriale.
Împotriva expertului N.V. a formulat cerere de recuzare pârâta SC T. SA, care a fost respinsă prin încheierea din 18 octombrie 2010.
În cauză a fost întocmit raportul de expertiză în specialitatea electroenergetică de către expert N.V., care a fost depus la dosarul cauzei, la termenul din 15 noiembrie 2010.
De asemenea, a fost efectuat şi depus la dosarul cauzei la data de 31 ianuarie 2011 raportul de expertiză în specialitatea construcţii civile şi industriale întocmit de către expert B.C.
Împotriva ambelor rapoarte de expertiză au fost formulate obiecţiuni de către pârâta SC T. SA care au fost respinse de către instanţă prin încheierea din 28 martie 2011.
4. Hotărârea Curţii de apel.
Prin Sentinţa civilă nr. 292 din 30 mai 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului SC T. SA - Dispecerul Energetic Teritorial Craiova.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Sucursalei de Transport Craiova.
A respins excepţia lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active a SC C.D. SA.
A admis acţiunea formulată de reclamanta SC C.D. SA în contradictoriu cu pârâţii SC T. SA, SC T. SA Sucursala de Transport Craiova, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj şi a anulat certificatul de atestare din 19 martie 2009 emis de Ministerul Economiei în favoarea SC T. SA.
A obligat pârâţii SC T. SA, SC T. SA - Sucursala de Transport Craiova, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50.285,70 RON.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţiile invocate:
- referitor la excepţia lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active a SC C.D. SA acestea sunt neîntemeiate deoarece prin acţiunea promovată şi precizată reclamanta a demonstrat atât existenţa interesului anulării certificatului de atestare a dreptului de proprietate, prin prisma faptului că o parte din instalaţiile ce asigură funcţionarea staţiei de transformare 110/20 kV se află în clădirea edificată pe terenul în litigiu cât şi calitatea procesuală activă prin prisma faptului că este continuatoarea SC E. SA.
- a fost admisă lipsa calităţii procesuale pasive a Dispeceratului Energetic Teritorial Craiova, deoarece aceasta este o entitate operativă, fără patrimoniu propriu şi fără personalitate juridică.
- în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC T. SA - Sucursala de Transport Craiova, s-a apreciat că, deşi aceasta este o sucursală fără personalitate juridică, dat fiind faptul că are drept de administrare asupra imobilului edificat pe terenul în litigiu, are şi capacitatea procesuală pasivă de a sta în proces alături de entitatea cu personalitate juridică, respectiv SC T. SA.
Asupra fondului cauzei instanţa a constatat următoarele:
- certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. x/2009 pentru terenul în suprafaţă de 328,14 mp situat în Craiova, str. N.T., judeţul Dolj a fost eliberat în baza unei documentaţii ce nu reflectă realitatea faptică.
- din rapoartele de expertiză a reieşit faptul că, imobilul edificat pe terenul în litigiu este afectat folosinţei comune a reclamantei şi a pârâţilor SC T. SA, SC T. SA - Sucursala de Transport Craiova, dar şi a entităţii operative Dispecerul Energetic Teritorial Craiova, încă de la edificarea acestuia în anul 1983, situaţie care a rămas neschimbată până la data judecării cauzei, independent de schimbările organizatorice intervenite în această perioadă.
- procesul-verbal de vecinătate ce a stat la baza emiterii certificatului contestat arată că vecinul limitrof incintei este pe toate laturile Primăria Municipiului Craiova, dar din schiţa vecinătăţilor rezultă însă că Primăria Municipiului Craiova nu este vecină pe toate laturile incintei şi că pe întreaga latura de nord-vest şi parţial pe latura de nord-est vecinul este reclamanta SC C.D. SA şi care, conform acestei stări de fapt, trebuia să-şi exprime acordul în procesul-verbal de vecinătate.
În final a reţinut prima instanţă că această situaţie de fapt, este reţinută prin ambele rapoarte de expertiză întocmite în cauză, astfel că, în mod evident, ca urmare a unei documentaţii ce nu reflectă situaţia reală nici în privinţa terenului, dar nici a clădirii edificate pe acest teren, a fost posibilă eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, situaţie în care eliberarea sa este afectată de nelegalitate.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 din C. proc. civ., reclamatei i-au fost acordate cheltuieli de judecată.
5. Calea de atac exercitată în cauză.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs C.N.T.E.E. T. SA şi Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.
Recurenta-pârâtă C.N.T.E.E. T. a formulat recurs atât împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare a expertului V.N. formulată de T. SA cât şi împotriva Sentinţei civile nr. 292/2011, pronunţată în cauză invocând ca temei juridic art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare, formulată de T. SA, a expertului în electroenergetică V.N., arată că acesta a fost angajat al antecesoarei C. SA, ulterior desfăşurând activităţi salariale atât la E. Oltenia SA, cât şi T. SA astfel că erau incidente dispoziţiile art. 27 pct. 8 C. proc. civ.
Prin recursul formulat împotriva Sentinţei nr. 292 din 30 mai 2011, recurenta-pârâtă formulează critici ce vizează atât modul de soluţionare al excepţiilor invocate la prima instanţă cât şi fondul cauzei.
Susţine în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a T. - Sucursala Craiova; excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei interesului C.D. în promovarea acţiunii de fond.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, arată că instanţa a admis în mod greşit acţiunea reclamantei C.D. SA şi a dispus anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 19 martie 2009 emis de Ministerul Economiei în favoarea T. SA cu privire la terenul din Craiova, str. N.T., reluând apărările formulate prin întâmpinare privind situaţia imobilului Dispeceratul Energetic Teritorial Craiova şi documentaţia ce stă la baza atribuirii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, act administrativ emis în condiţiile H.G. nr. 834/1991.
O critică distinctă vizează cuantumul cheltuielilor de judecată cu privire la care instanţa de fond a obligat pârâtele, fiind exagerat în raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
Ministerul Economiei Comerţului şi Mediului de Afaceri şi-a întemeiat calea de atac pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii pronunţate şi pe fondul cauzei respingerea acţiunii formulate de către C.D. SA ca neîntemeiată.
În motivarea recursului pârâtul Ministerul Economiei Comerţului şi Mediului de Afaceri a arătat în esenţă că, instanţa de fond nu a constatat că acţiunea în contencios formulată de C.D. a fost tardiv introdusă, respingând în mod eronat, excepţia lipsei calităţii procesuale active a C.D. şi excepţia lipsei de interes.
Pe fondul cauzei susţine că în mod greşit, instanţa de fond a reţinut că certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis în baza unei documentaţii care nu reflectă realitatea faptică.
Totodată şi această recurentă apreciază că se impune cenzurarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 50.285,70 RON, întrucât ar avea un cuantum nerezonabil.
Apărările părţilor.
Intimata-reclamantă SC C.D. SA în temeiul art. 115 coroborat cu art. 308 alin. (2) C. proc. civ. a formulat întâmpinare atât la recursul Ministerului Economiei Comerţului şi Mediului de Afaceri cât şi la recursul C.N.T.E.E. T. răspunzând punctual la toate criticile aduse hotărârii recurate atât din prisma excepţiilor respinse de prima instanţă cât şi a fondului cauzei, solicitând menţinerea Sentinţei nr. 292/2011 ca fiind temeinică şi legală.
Prin notele scrise, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj susţine că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Recurenta C.N.T.E.E. T. SA a depus note scrise prin care a răspuns la întâmpinarea C.D. privind situaţia de fapt referitoare la existenţa unor încăperi tehnologice pe terenul pe care s-a emis certificatul de atestare a unui drept de proprietate, a contractului de concesiune încheiat între Ministerul Economiei şi SC E. SA Oltenia, terenul în legătură cu care Ministerul Economiei a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate şi care face parte din obiectul contractului de concesiune precum şi la excepţiile invocate la fondul cauzei şi reluate ca motive de recurs.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, în raport de actele şi lucrările dosarului precum şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Intimata-reclamantă SC C.D. SA a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. x/2009 eliberat de Ministerul Economiei în favoarea pârâtei SC T. SA pentru terenul în suprafaţă de 328,14 mp situat în Craiova str. N.T. jud. Dolj.
Prima instanţă a admis acţiunea pentru motivele expuse la pct. I 4 din decizie.
Această soluţie este corectă ca fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru considerentele expuse în continuare, ca răspuns la motivele de recurs formulate.
Referitor la modul de soluţionare a cererii recuzare a expertului V.N., critica T. împotriva Sentinţei civile nr. 292 din 30 mai 2011 şi, respectiv, a încheierii recurate, sub acest aspect este nefondată deoarece textul art. 27 pct. 8 C. proc. civ. nu este incident în cauză.
Împrejurarea că expertul desemnat în cauză a fost sau nu salariat al vreuneia dintre societăţile în litigiu sau al amândurora nu contravine art. 27 pct. 7 C. proc. civ.
În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a T. - Sucursala Craiova, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că recurenta-pârâtă are calitate în cauză, aceasta având un drept de administrare asupra unei părţi din clădirea edificată pe teren, făcând aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. civ. a apreciat că se impune ca aceasta să fie parte în procesul având ca obiect constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, pentru opozabilitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauză.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes, criticile sunt nefondate.
SC C.D. SA are calitate procesuală activă şi, respectiv, interes în cauză, invocând vătămarea drepturilor pe care le are în baza contractului de concesiune, precum şi în calitate de operator de distribuţie al energiei electrice proprietar al staţiei de transformare şi de proprietar al parterului şi al etajelor 1 şi 2 ale clădirii amplasate pe terenul pentru care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
Cu privire la excepţia tardivităţii formulării acţiunii în contencios administrativ, motiv de recurs formulat de Ministerul Economiei Comerţului şi Mediului de Afaceri se constată că textul art. 7 din Legea nr. 554/2004 reglementează procedura prealabilă şi termenele în care poate fi formulată iar art. 11 din acelaşi act normativ se referă la termenul de introducere a acţiunii.
În cauză acţiunea a fost introdusă la instanţa de contencios administrativ în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.
Contrar susţinerilor recurentei, aşa cum în mod corect punctează intimata-reclamantă acţiunea în contencios administrativ a fost formulată în termenul legal de 6 luni, care începe să curgă de la momentul comunicării răspunsului autorităţii la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Se reţine că, în data de 15 octombrie 2009, Ministerul Economiei a respins cererea de revocare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, formulată de C.D., iar intimata-reclamantă a formulat acţiunea în contencios administrativ, prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate la data de 25 noiembrie 2009.
Pe fondul cauzei în mod corect, instanţa de fond a admis acţiunea în contencios astfel cum a fost formulată şi ulterior precizată de C.D.
Ceea ce trebuie verificat este legalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea pârâtei recurente, respectiv dacă erau sau nu întrunite cumulativ cerinţele H.G. nr. 834/1991, respectiv dacă la data înfiinţării societăţii comerciale cu capital de stat terenul se află în patrimoniul acesteia şi condiţia ca suprafaţa respectivă să fie necesară desfăşurării activităţii societăţii conform obiectului de activitate.
Or, conform probelor administrate în cauză pe terenul în legătură cu care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate, C.D. deţine părţi integrante ale staţiei de transformare, afectate serviciului public de distribuire a energiei electrice, fiind instalaţii de utilitate publică.
Prin rapoartele de expertiză în cauză, inclusiv prin raportul de expertiză întocmit de expertul-parte al T., în raport de calitatea societăţii de concesionar, în mod corect, s-a reţinut că "imobilul edificat pe terenul în litigiu este afectat folosinţei comune a reclamantei şi a pârâţilor SC T. SA, SC T. SA - Sucursala de Transport Craiova, dar şi a entităţii operative Dispecerul Energetic Teritorial Craiova, încă de la edificarea acestuia în anul 1983, situaţie care a rămas neschimbată până la data judecării cauzei, independent de schimbările organizatorice intervenite în această perioadă.".
În clădirea situată pe terenul pentru care Ministerul Economiei a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate, există o serie de încăperi tehnologice, aparţinând C.D., anexă - părţi integrante - a staţiei electrice de transformare.
Înalta Curte constată astfel că, în condiţiile în care clădirea aflată pe teren este în mare parte afectată obiectului de activitate al intimatei-reclamante rezultă nu era indispensabilă obiectului de activitate al recurentului-pârât în favoarea căreia s-a emis actul administrativ de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului pe care este ridicată clădirea folosită în comun de intimata-reclamantă şi recurenta-pârâtă.
La aceasta se adaugă faptul că procesul-verbal de vecinătate întocmit în legătură cu terenul pentru care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu cuprinde acordul C.D., în calitate de proprietar învecinat, aspect reţinut în mod corect de prima instanţă, contrar susţinerilor recurentei.
În raport de cele expuse, Curtea a constatat că soluţia instanţei de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate este legală şi temeinică, criticile formulate de pârâte fiind neîntemeiate.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată în mod corect prima instanţă a reţinut în acord cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. culpa procesuală a recurentelor-pârâte, cheltuielile fiind justificate în raport de complexitatea dosarului, termenele de judecată şi munca depusă de avocaţi, respectiv efortul concret depus de avocatul părţii care a câştigat.
În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care fiind învestită cu soluţionarea pretenţiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
De altfel, prima instanţă a reţinut, că nu este cazul să ajusteze onorariul avocaţial şi să facă aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., apreciind efortul depus de avocaţii C.D. în raport de gradul de complexitate a cauzei.
Prima instanţă a admis acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu şi cu Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj pentru opozabilitate sub acest aspect hotărârea fondului nefiind recurată.
Se constată că Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj nu a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată alături de ceilalţi pârâţi chemaţi în judecată în această calitate.
II. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 vor fi respinse recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de C.N.T.E.E. T. SA şi Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, împotriva Sentinţei civile nr. 292 din 30 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, precum şi a încheierii din 18 octombrie 2010 a aceleiaşi instanţe, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 469/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 472/2012. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
