ICCJ. Decizia nr. 472/2012. Contencios. Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 472/2012
Dosar nr. 6974/2/2009
Şedinţa publică de la 18 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională A Valorilor Mobiliare, anularea Deciziei nr. 499 din 31 martie 2009, prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată în calitate de ofertant în cadrul ofertei publice obligatorii de preluare obligatorie a SC C. SA Bacău împotriva Deciziei CNVM nr. 171 din 05 februarie 2009 emisă la data de 05 februarie 2009, precum şi a acestei din urmă decizii, cu obligarea autorităţii emitente la aplicarea prevederilor art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 şi art. 68 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 16 decembrie 2008 a achiziţionat de pe piaţa de capital, în nume propriu (şi nu concertat), un număr de 22.394 acţiuni ale emitentului SC C. SA Bacău, la preţul de 3,11 RON/acţiune, ajungând astfel să deţină la această societate un număr de 74.366 de acţiuni nominative, dematerializate, reprezentând un procent de 44,40% din capitalul social.
Deţinând mai mult de 33% din drepturile de vot asupra societăţii comerciale C., reclamantul a învederat că a procedat la lansarea Ofertei Publice de Preluare Obligatorie a Acţiunilor C. SA în termenul prevăzut de lege, obiectul ofertei fiind achiziţionarea unui număr de 93.153 de acţiuni emise de C. SA Bacău aflate în circulaţie şi care nu se află în posesia sa, reprezentând un procent de 55,66%, la preţul "cel puţin egal cu cel mai mare preţ plătit de ofertant în perioada de 12 luni anterioară ofertei".
Reclamantul a arătat că, întrucât prin decizia contestată i se impune un preţ în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie, care va fi stabilit în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (4) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, de către un evaluator independent înregistrat la CNVM, care să ia în considerare ultima situaţie financiară a C. SA, a apreciat că în mod eronat şi abuziv s-a considerat că ofertei sale nu îi sunt aplicabile prevederile art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, conform căruia "Preţul oferit va fi cel puţin egal cu cel mai mare preţ plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară ofertei", cât şi prevederile art. 68. alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006.
În concluzie, reclamantul a considerat că pârâta era obligată să respecte prevederile legale aplicând regula instituită de legiuitor, întrucât a achiziţionat în mod corect, transparent şi în conformitate cu prevederile legale acţiunile din 16 decembrie 2008, (fără a influenţa, manipula sau distorsiona preţul corect din acţiune).
Prin apărările formulate în cauză, în ceea ce priveşte preţul din oferta de preluare, pârâta a invocat prevederile art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, conform cărora preţul oferit va fi cel puţin egal cu cel mai mare preţ plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară ofertei, iar potrivit alin. (2) din acelaşi text de lege, dacă regula prevăzută la alin. (1) nu poate fi aplicată, preţul oferit va fi determinat în conformitate cu reglementările CNVM, respectiv conform dispoziţiilor art. 68 din Regulamentul nr. 1/2006.
A arătat astfel că, în scopul asigurării unui preţ corect şi echitabil în cadrul ofertei publice de preluare obligatorii, a dispus, în mod temeinic şi legal, ca acesta să fie determinat în conformitate cu dispoziţiile art. 68 alin. (4) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 de către un evaluator independent.
Prin Sentinţa nr. 2427 din 19 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamant, a dispus anularea Deciziei nr. 171/2009 emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să facă aplicarea art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 şi art. 68 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, respingând celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Decizia nr. 171 din 05 februarie 2009, pârâta a stabilit că "preţul în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie a SC C. SA Bacău iniţiată de către S.C. va fi stabilit în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (4) din cadrul Regulamentului CNVM nr. 1/2006, de către un evaluator independent înregistrat la CNVM", iar temeiurile de drept ale adoptării acestei decizii au fost reprezentate de prevederile art. 173 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 297/2004 a pieţei de capital, precum şi art. 68 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 204 din Legea nr. 297/2004 a pieţei de capital, prima instanţă a reţinut caracterul subsidiar al soluţiei legislative cuprinse în alin. (2), interpretare care rezidă din formularea "Dacă prevederea de la alin. (1) nu poate fi aplicată din (...) din", prin urmare, a reţinut că preţul oferit va fi determinat potrivit reglementărilor CNVM doar în ipoteza în care nu poate fi aplicată reglementarea privind preţul oferit ca "cel puţin egal cu cel mai mare preţ plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară ofertei".
Totodată, a reţinut lipsa oricărei motivări, a oricărei justificări a autorităţii pârâte, în cuprinsul deciziei atacate, cu privire la elementele care au condus la concluzia aplicabilităţii situaţiei de excepţie prevăzute de art. 68 alin. (3) din Regulamentul nr. 1/2006, nefiind indicat nici măcar care dintre cele două situaţii de excepţie ar fi incidentă în cauză. În decizie se menţionează că la adoptarea acesteia au stat, pe de o parte, constatarea de către CNVM a unui "activ net la data de 30 iunie 2008 de 62,64 RON/acţiune, respectiv 60,28 RON/acţiune, conform situaţiei financiar-contabile la data de 31 decembrie 2007", iar pe de altă parte nevoia "asigurării unui preţ corect şi echitabil al ofertei publice de preluare obligatorii".
Concluzionând, prima instanţă a reţinut că, în condiţiile în care nu este întrunită ipoteza normei legale cuprinsă în art. 68 alin. (3) nici teza I, nici a II-a din Regulament, pârâta a emis decizia contestată cu nesocotirea prevederilor legale, adică ale art. 204 din Legea nr. 297/2004 a pieţei de capital.
Referitor la capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 499 din 31 martie 2009 emisă de pârâtă, adoptată în soluţionarea plângerii prealabile a reclamantului împotriva deciziei contestate în prezenta cauză, prima instanţă a apreciat că este inadmisibil, având în vedere că această decizie nu are caracterul unui act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci constituie doar un răspuns la plângerea prealabilă adresată de reclamant, chiar dacă pârâta a ţinut să o încadreze, prin denumirea dată, într-una din categoriile de acte individuale pe care le poate emite potrivit art. 7 alin. (4), anume decizii, ordonanţe, atestate sau avize, când putea să comunice răspunsul la plângerea prealabilă printr-o simplă adresă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
Instanţa de fond, deşi a reţinut în mod corect temeiurile de drept ale deciziei contestate, respectiv prevederile art. 173 alin. (1) şi art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, precum şi art. 68 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, a realizat o interpretare greşită a dispoziţiilor legale menţionate.
Astfel, potrivit prevederilor art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, preţul oferit va fi cel puţin egal cu cel mai mare preţ plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acţionează concertat în perioada de 12 luni anterioară ofertei. Alin. (2) al acestui articol instituie regula potrivit căreia "Dacă prevederea de la alin. (1) nu poate fi aplicată, preţul oferit va fi determinat în conformitate cu reglementările CNVM, cu luarea în considerare cel puţin a următoarelor criterii:
a) preţul mediu ponderat de tranzacţionare, aferent ultimelor 12 luni anterioare derulării ofertei;
b) valoarea activului net al societăţii, conform ultimei situaţii financiare auditate;
c) valoarea acţiunilor rezultate dintr-o expertiză, efectuată de un evaluator independent, în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare".
Faţă de reglementarea citată, instanţa de fond a reţinut în mod greşit caracterul subsidiar al soluţiei legislative cuprinsă în alin. (2) şi a coroborat acest text de lege cu prevederile art. 68 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare.
O altă critică adusă sentinţei pronunţate de instanţa de fond constă în faptul că, în mod greşit, s-a reţinut lipsa motivării actului administrativ atacat, respectiv Decizia Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare nr. 171 din 5 februarie 2009. Această afirmaţie este lipsită de temei legal, deoarece în preambulul deciziei menţionate sunt indicate atât elementele de drept, cât şi elementele de fapt care au stat la baza emiterii sale. În plus, chiar instanţa de fond precizează că este incidentă în cauză teza a II-a a art. 68 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, respectiv "operaţiunile precizate la art. 57 alin. (3) prin care s-au achiziţionat acţiuni, sunt de natură să influenţeze corectitudinea modului de stabilire a preţului".
Totodată, recurenta critică sentinţa atacată în raport de faptul că Directiva 2004/25/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 prevede, printre principiile obligatorii, necesitatea ca statele membre să ia măsurile necesare pentru protecţia deţinătorilor de valori mobiliare, în special a celor care deţin participaţii minoritare, atunci când s-a preluat controlul societăţilor lor.
În drept recurenta şi-a încadrat, din punct de vedere procedural, criticile formulate, în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi criticile aduse sentinţei recurate conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din punctul de vedere al aplicării normelor de drept incidente, instanţa de fond a stabilit în mod corect caracterul subsidiar al prevederilor cuprinse la alin. (2) al art. 204 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital. Astfel, potrivit art. 204 menţionat:
"(1) Preţul oferit va fi cel puţin egal cu cel mai mare preţ plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară ofertei.
(2) Dacă prevederea de la alin. (1) nu poate fi aplicată, preţul oferit va fi determinat în conformitate cu reglementările CNVM, cu luarea în considerare cel puţin a următoarelor criterii:
a) preţul mediu ponderat de tranzacţionare, aferent ultimelor 12 luni anterioare derulării ofertei;
b) valoarea activului net al societăţii, conform ultimei situaţii financiare auditate;
c) valoarea acţiunilor rezultate dintr-o expertiză, efectuată de un evaluator independent, în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare".
La rândul său, art. 68 alin. (3) din Regulamentul nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare explicitează sintagma "(...) nu poate fi aplicată", astfel: "(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care ofertantul sau persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat nu au achiziţionat acţiuni ale societăţii subiect al ofertei publice de preluare obligatorii în perioada de 12 luni anterioară datei de depunere la CNVM a documentaţiei de ofertă sau dacă CNVM, din oficiu sau ca urmare a unei sesizări în acest sens, apreciază că operaţiunile precizate la art. 57 alin. (3), prin care s-au achiziţionat acţiuni, sunt de natură să influenţeze corectitudinea modului de stabilire a preţului".
Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a identificat dispoziţiile normative aplicabile şi a respectat regulile interpretării gramaticale şi sistematice, stabilind caracterul subsidiar al aplicării alin. (2) al art. 204 din Legea nr. 297/2004.
Referitor la cerinţa motivării actului administrativ, neîndeplinirea acestei obligaţii a fost, în mod corect, reţinută de instanţa de fond, Înalta Curte apreciind că nu poate fi considerat îndeplinit acest element în situaţia în care emitentul se limitează la însuşirea unor norme de drept aplicabile, fără a argumenta, fie şi pe parcursul litigiului, incidenţa respectivelor norme la situaţia de fapt dată. Astfel, recurenta intimată, a invocat prevederile art. 57 alin. (3) din Regulamentul 1/2006 fără a preciza care din cele două ipoteze prevăzute de text se aplică speţei şi din ce motiv consideră, în ultimă instanţă, că "cel mai mare preţ plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară ofertei" (art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004) este de natură să influenţeze corectitudinea modului de stabilire a preţului în speţa dată.
Chiar şi în această situaţie, a insuficientei motivări a actului administrativ, Înalta Curte, analizând susţinerile recurentei referitoare la preţul cuprins în oferta publică de preluare obligatorie, constată că nu există diferenţe semnificative între acest preţ şi preţurile medii ponderate de tranzacţionare existente în perioada 26 ianuarie 2008 - 25 ianuarie 2009 (respectiv 3,11 RON/acţiune - preţ ofertă; 3,5625 RON/acţiune - preţ mediu ponderat; 4,785 RON/acţiune - preţ mediu ponderat), iar în lipsa altor argumente de ordin economic nu se justifică indicarea de către recurentă a valorii activului net pe acţiune la data de 30 iunie 2008, de 62,64 RON/acţiune, ca fiind un preţ de referinţă.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, iar recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare împotriva Sentinţei nr. 2427 din 19 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 4713/2012. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 480/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
