ICCJ. Decizia nr. 4788/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4788/2012
Dosar nr. 4544/2/2010*
Şedinţa publică de la 15 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.M.V. a chemat în judecată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea adresei de răspuns din 9 februarie 2009 emisă de pârâtă; stabilirea datei de la care Biroul Notarului Public A.M.V. urmează să utilizeze certificatul de înregistrare fiscală şi constatarea legalităţii utilizării, în continuare, a codului de înregistrare fiscală.
Prin sentinţa civilă nr. 2539 din 12 iunie 2009 instanţa a respins acţiunea reclamantei pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.
Recursul declarat împotriva acestei sentinţe a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 1743 din 29 martie 2010, a fost casată sentinţa recurată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu prilejul rejudecării, în sentinţa din 18 noiembrie 2011, pârâta a invocat excepţia lipsei de obiect a acţiunii, pe considerentul că certificatul de înregistrare fiscală a fost anulat.
Prin sentinţa civilă nr. 6866 din 18 noiembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei A.M.V. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că atâta vreme cât în cauză nu se contestă un act administrativ fiscal emis de pârâtă sau refuzul acestei autorităţi de a emite un astfel de act excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei autorităţi este întemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta A.M.V., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
- în mod greşit, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu ignorarea faptului că certificatul de înregistrare fiscală (actul administrativ atacat) a fost emis de această autoritate. Instanţa de fond a făcut o confuzie între actul menţionat şi codul de înregistrare fiscală care, într-adevăr, este atribuit de administraţia financiară locală;
- în mod greşit instanţa a calificat cel de-al doilea capăt de acţiune ca fiind accesoriu. Instanţa de fond a creat o naraţiune care nu corespunde nici realităţii, nici celor solicitate prin acţiune. În acest fel, a schimbat petitul acţiunii. Solicitarea de a se stabili data de la care intră în vigoare certificatul de înregistrare fiscală nu numai că nu depinde de soluţionarea primului capăt de acţiune, dar nici nu poate fi data presupusă de cele stabilite în soluţionarea primului capăt de acţiune, deoarece la data încetării asocierii sale cu doamna notar public K.M., certificatul de înregistrare fiscală era litigios;
- hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu încălcarea dreptului său la apărare, deoarece nu i s-a dat posibilitatea să răspundă la excepţiile de procedură invocate de pârâtă.
Recurenta şi-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi criticile formulate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, instanţa de fond a stabilit în mod corect obiectul acţiunii, respectiv natura actului suspus judecăţii, în deplină concordanţă cu acţiunea reclamantei, în care sunt enumerate următoarele capete de cerere: anularea adresei de răspuns din 9 februarie 2009 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti; stabilirea datei de la care Biroul Notarului Public A.M.V. urmează a utiliza certificatul de înregistrare fiscală şi constatarea legalităţii utilizării, în continuare, a codului de înregistrare fiscală.
Faţă de aceste capete de cerere, din care rezultă că reclamanta este nemulţumită de modul de rezolvare a cererii sale (cerere care cuprinde solicitări de clarificare cu privire la certificat de înregistrare fiscală şi codul de înregistrare fiscală) de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, instanţa de fond a stabilit în mod corect că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu are calitate procesuală pasivă.
Prin această cerere nu s-a solicitat Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti anularea totală sau parţială a certificatului de înregistrare fiscală, astfel că nu se poate stabili calitatea procesuală pasivă în cauză în funcţie de emitentul acestui act administrativ (Agenţia Naţională de Administrare Fiscală).
Referitor la pretinsa nerespectare a dreptului la apărare al reclamantei se constată că pentru termenul din 18 noiembrie 2011, când s-a judecat cauza, reclamanta însăşi a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel că nu se poate susţine că au fost încălcate garanţiile privind dreptul la un proces echitabil.
În baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.M.V. împotriva sentinţei civile nr. 6866 din 18 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4715/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4792/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
