ICCJ. Decizia nr. 4792/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4792/2012
Dosar nr. 8322/2/2011
Şedinţa publică de la 15 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta B.C.I. a chemat în judecată Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună anularea în tot a actului administrativ din 16 august 2010 emis de pârât, prin care i-a fost refuzată participarea la susţinerea examenului de definitivat în învăţământ în sesiunea august 2010; restabilirea situaţiei anterioare, obligarea pârâtului la emiterea unui act administrativ prin care să-i fie recunoscută diploma de studii eliberată de Universitatea „S.H.”, Facultatea de Muzică la data de 9 aprilie 2008.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în perioada 2003-2007 a urmat cursurile Facultăţii de Sociologie Psihologie din cadrul Universităţii „S.H.”, a promovat examenul de licenţă în sesiunea iulie 2007, fiindu-i eliberată diploma de licenţă.
A mai arătat că funcţionează ca profesor la Gimnaziul Carol I din Călăraşi, că în luna octombrie 2009 a depus dosarul pentru înscrierea la definitivat şi că în luna august 2010 s-a prezentat la Universitatea din Bucureşti pentru susţinerea examenului, însă nu i s-a permis accesul în sala de examen, comunicându-i-se că Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin nota din 16 august 2010 nu-i recunoaşte dreptul de a susţine acest examen.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, întrucât nota din 2010 nu are caracterul unui act administrativ ci comunică modul de interpretare a unui text de lege.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 713 din 3 februarie 2012 a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului şi a admis în parte acţiunea reclamantei în sensul anulării în parte a notei din 16 august 2010 şi a recunoaşterii dreptului acesteia de a susţine examenul de acordare a definitivării.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii este neîntemeiată, întrucât nota în litigiu este un act administrativ, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004. Neîntemeiată, reţine instanţa, este şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, în raport de atribuţiile ce îi revin acestuia conform art. 141 din Legea nr. 84/1995.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că acţiunea este întemeiată în parte, întrucât diploma nu a fost anulată, astfel încât, pentru a fi valabilă nu este necesară emiterea unui act administrativ prin care să fie recunoscută. Diploma de licenţă produce efecte juridice prin ea însăşi, nefiind reglementată legal condiţia emiterii unui act administrativ de recunoaştere a diplomei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive, respectiv argumente:
- instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a adresei din 16 august 2010, calificând această comunicare ca fiind un act administrativ, producător de efecte juridice. Această notă reprezintă o corespondenţă administrativă prin care ministerul, în calitate de autoritate publică centrală, a dat curs cererilor de comunicare a unui punct de vedere privind interpretarea unor reglementări legale;
- pe fondul cauzei, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală. Astfel, în speţă nu s-a pus problema valabilităţii diplomelor reclamanţilor, ci problema îndeplinirii condiţiilor impuse de lege pentru participarea la concurs. Ori, reclamanţii nu îndeplineau condiţiile de studii, fiind absolvenţi ai unor specializări şi forme de învăţământ care nu au fost organizate conform legii, respectiv conform art. 3 din Legea nr. 443/2002 privind înfiinţarea Universităţii S.H. din Bucureşti.
Din punct de vedere procedural, motivele de recurs invocate de recurentă se încadrează în prevederile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, instanţa de control constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, însă numai pentru următoarele motive:
Astfel, în mod nelegal instanţa de fond s-a pronunţat asupra adresei (notei) din 2010 ca fiind un act administrativ, producător de efecte juridice, iar nu o simplă opinie sau comunicare. Acest act nu a fost emis pentru punerea în executare a vreunei legi, ci reprezintă o comunicare a unui punct de vedere, la solicitarea universităţilor, iar raporturile juridice privitoare la susţinerea examenului de definitivat se creează exclusiv între inspectoratele şcolare judeţene şi candidaţi (respectiv reclamantă). De altfel, adresa respectivă nici nu individualizează subiectele de drept la care se referă, fiind decizia inspectoratului şcolar judeţean de a aproba sau respinge înscrierea la definitivat a unei persoane, în funcţie de criteriile legale.
Prin urmare, instanţa de fond ar fi trebuit să respingă acest capăt de cerere, privind anularea adresei din 16 august 2010 ca inadmisibil, nefiind întrunite condiţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la celelalte motive de recurs, acestea sunt neîntemeiate, reţinându-se în mod corect de către instanţa de fond, că reclamanta este posesoarea unei diplome de licenţă care nu a fost anulată pe căile prevăzute de lege, astfel că această diplomă îşi produce toate efectele juridice, inclusiv dreptul de a participa la examenele pentru care diploma de licenţă este cerută.
Pentru considerentele menţionate, în baza art. 312 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, modificându-se în parte sentinţa atacată, şi anume cu privire la anularea notei din 16 august 2010, capăt de cerere ce va fi respins ca inadmisibil, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, împotriva sentinţei civile nr. 713 din 3 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge ca inadmisibil capătul de cerere din acţiune privitor la anularea notei din 16 august 2010 emisă de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4788/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4794/2012. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
