ICCJ. Decizia nr. 4808/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4808/2012
Dosar nr. 760/36/2011
Şedinţa publică de la 15 noiembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.S. a chemat în judecată Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu handicap Constanţa şi Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii să dispună anularea deciziei din 8 martie 2011, apreciată ca fiind nelegală, precum şi a certificatului din 25 ianuarie 2011.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia eliberată pârâta a procedat în mod nelegal la reîncadrarea reclamantului în condiţiile în care motivele de sănătate ale acestuia nu s-au modificat.
Pârâtul Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa, iar pârâta C.E.P.A.H. Constanţa a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a tardivităţii şi excepţia lipsei de interes.
Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 363 din 31 octombrie 2011 a respins excepţia tardivităţii contestaţiei împotriva certificatului din 2011, excepţia tardivităţii modificării acţiunii şi excepţia lipsei de interes.
Totodată, a admis contestaţia reclamantului având ca obiect anulare act administrativ, dispunând anularea deciziei din 8 martie 2011 emisă de Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale şi a certificatului din 25 ianuarie 2011 emis de C.E.P.A.H. Constanţa.
De asemenea, a obligat pârâta C.E.P.A.H. Constanţa la plata către reclamant a sumei de 2.625 RON actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
Excepţia tardivităţii contestaţiei din 2011 este nefondată, întrucât certificatul din 25 ianuarie 2011 a fost comunicat la 28 ianuarie 2011 iar reclamantul a urmat procedura instituită de Legea nr. 448/2006 şi Legea nr. 554/2004, formulând contestaţia la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.
Referitor la tardivitatea modificării acţiunii s-a reţinut că cererea a fost formulată la primul termen de judecată conform art. 132 C. proc. civ.
În legătură cu excepţia de interes s-a apreciat că este neîntemeiată, întrucât chiar dacă s-a emis un nou certificat cu menţiunea „nerevizuibil” reclamantul justifică un interes în ceea ce priveşte acordarea despăgubirilor, care sunt dependente de anularea actului administrativ contestat.
Pe fond s-a reţinut că actele medicale nu stabilesc o îmbunătăţire a stării de sănătate, pârâta C.E.P.A.H. Constanţa recunoscând prin certificatul din 10 mai 2011 încadrarea reclamantului în gradul de handicap grav, cu indemnizaţie de însoţitor permanent.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
- în mod greşit, instanţa de fond a soluţionat cauza fără a se pronunţa, cu prioritate, asupra excepţiei lipsei procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 430/2008 pentru aprobarea metodologiei privind organizarea şi funcţionarea C.E.P.A.H., prevederi potrivit cărora atât certificatul cât şi decizia de încadrare în grad de handicap trebuie, mai întâi, atacate pe cale administrativă, în termen de 30 de zile de la comunicare;
- instanţa de fond nu a ţinut seama de criteriile din Ordinul comun nr. 762/1992/2007 în aprecierea încadrării în grad de handicap a reclamantului şi, totodată, a avut în vedere şi alte acte medicale decât cele prezentate de solicitant la momentul reevaluării complexe, ceea ce contravine prevederilor legale.
Împotriva aceleiaşi sentinţe a formulat recurs şi pârâtul Consiliul Judeţean Constanţa, C.E.P.A.H. Constanţa, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
- acţiunea formulată de reclamant împotriva C.E.P.A.H. Constanţa este îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă. Autoritatea care a aprobat certificatul de handicap este Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, în a cărei subordine se află C.E.P.A.H. Constanţa (recurenta);
- instanţa de fond nu a ţinut seama de actele medicale existente la data evaluării reclamantului şi care nu menţionează cecitatea (orbirea) beneficiarului, ci a luat în considerare acte medicale emise ulterior, în baza cărora reclamantul avea posibilitatea să ceară revizuirea certificatului său, cu valabilitate temporară (12 luni).
Motivele invocate de recurente se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Astfel, referitor la nerespectarea procedurii administrative prealabile, instanţa de control judiciar constată că acest motiv de recurs este nefondat, din probele dosarului rezultând că reclamantul a atacat certificatul de încadrare în grad de handicap, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap, conform art. 13 alin. (4) din O.G. nr. 14/2003, aceasta emiţând decizia de încadrare în grad de handicap din 8 martie 2011; această din urmă decizie a fost atacată în conformitate cu Legea nr. 554/2004, la instanţa de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Referitor la calitatea procesuală a C.E.P.A.H. Constanţa, aceasta a fost în mod corect stabilită de instanţă, faţă de capătul de cerere referitor la anularea certificatului de încadrare în grad de handicap din 25 ianuarie 2011, emis chiar de această comisie judeţeană.
Referitor la respectarea criteriilor de încadrare în grad de handicap prevăzut de Ordinul comun nr. 762/1992/2007, instanţa de fond a stabilit în mod corect că autorităţile administrative nu şi-au bazat deciziile pe o corectă apreciere a stării de sănătate a reclamantului, stabilind că acesta nu necesită însoţitor. Chiar dacă unele acte medicale au fost depuse ulterior emiterii deciziei de încadrare în grad de handicap, acestea trebuiau luate în considerare de instanţă, prezenta contestaţie fiind o cale de atac devolutivă şi existând suficiente probe în sensul că reclamantul suferea de orbire (cecitate).
În mod greşit însă, instanţa de fond a admis obligarea C.E.P.A.H. Constanţa la plata indemnizaţiei ce i s-ar fi cuvenit reclamantului în perioada de valabilitate a certificatului din 25 ianuarie 2011, această autoritate neavând ca atribuţie plata indemnizaţiilor către persoanele cu grad de handicap sau către însoţitorii acestora şi nici bugetul corespunzător, reclamantul urmând să se îndrepte, eventual, către instituţia care face aceste plăţi. Totodată, nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale deoarece nu s-a dovedit culpa C.E.P.A.H. Constanţa, din moment ce o serie de acte medicale au fost depuse de reclamant ulterior emiterii certificatului atacat.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată că recursul formulat de C.E.P.A.H. Constanţa este întemeiat şi urmează a fi admis în sensul modificării parţiale a sentinţei instanţei de fond, în sensul că va fi înlăturată obligarea acestei pârâte la plata sumei de 2.625 RON, actualizată cu indicele de inflaţie, iar recursul formulat de Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, împotriva sentinţei nr. 363/CA din 31 octombrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de C.E.P.A.H. Constanţa, împotriva sentinţei nr. 363/CA din 31 octombrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacate, în sensul că respinge capătul de cerere din acţiune de obligare a pârâtei C.E.P.A.H. Constanţa la plata sumei de 2.625 RON, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4796/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4813/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
