ICCJ. Decizia nr. 4823/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4823/2012
Dosar nr. 451/35/2011
Şedinţa publică de la 16 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 451/35/CA/2011 la Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal reclamanta SC T.F. SA a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, anularea, ca nelegal, a ordinului ministrului culturii şi patrimoniului naţional din 1 iunie 2011 privind clasarea ca monument istoric a imobilului pavilionul 3, fostul Hotel V. din Băile Felix, comuna S. judeţul Bihor.
Prin sentinţa nr. 260/CA/2011 din data de 5 decembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată, reţinându-se, în esenţă, următoarele:
Litigiul a fost generat de modul defectuos în care Direcţia Judeţeană pentru Culte şi Patrimoniu Naţional Bihor şi Ministerul cultelor şi Patrimoniului Naţional au efectuat procedura de clasare a imobilului situat în Băile Felix, Fostul Hotel V. (Pavilionul 3).
Într-adevăr, din documentaţia depusă la dosarul cauzei nu rezultă că la întocmirea fişei analitice de inventariere reclamanta a fost contactată de către Direcţia Judeţeană de Cultură şi Culte sau de vreun specialist pentru a constata la faţa locului starea de conservare a imobilului. De asemenea, din adresa din 31 octombrie 2011 emisă de Primăria comunei S. rezultă că nu s-au solicitat informaţii referitoare la imobilele Pavilion 1 şi Pavilion 3 din Băile Felix.
Aceste deficienţe nu pot determina însă, în opinia instanţei de fond, anularea actului administrativ atacat, atâta vreme cât dosarul de clasare cuprinde toate informaţiile prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Ordinul nr. 2260/2008. Astfel, cercetarea pe teren a monumentului istoric s-a realizat de către specialistul D.J.C.P.N. Bihor P.M., care a întocmit fişa analitică de inventariere, fiind depuse fotografii ale imobilului şi schiţa planului de situaţie, apreciindu-se că, deşi starea generală de conservare a imobilului este foarte rea, imobilul este reprezentativ pentru arhitectura specifică a staţiunilor balneare. De asemenea, obţinerea de informaţii de la autoritatea administraţiei publice locale nu era necesară, având în vedere faptul că regimul juridic al proprietăţii, actual şi anterior, planul cadastral al imobilului şi reglementările urbanistice în care se înscrie imobilul au fost cunoscute de specialistul D.J.C.P.N. Bihor.
În ceea ce priveşte actele administrative ce trebuie întocmite şi cuprinse în dosarul de clasare, prima instanţă a apreciat, contrar poziţiei societăţii reclamante din răspunsul la întâmpinare, că cerinţele art. 14 pct. 4 din Ordinul nr. 2260/2008 sunt îndeplinite în litigiu. Astfel, s-a relevat că referatul de specialitate al serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor există la dosar, intitulat „Memoriu justificativ privind clasarea Pavilioanelor 1 şi 3 din Băile Felix” prin care se propune protejarea prin clasare a unor imobile, printre care şi Pavilionul 3.
De asemenea, s-a învederat că avizul Comisiei regionale a monumentelor istorice, cu precizarea propunerii de clasare în grupa A sau, după caz, în grupa B a monumentelor istorice [art. 14 pct. 4 lit. c) a fost depus la dosar, prin acesta propunându-se continuarea procedurii de clasare a Pavilioanelor 1 şi 3, ţinându-se cont de sentinţa nr. 255/CA din 23 martie 2010 a Tribunalului Bihor rămasă irevocabilă prin decizia nr. 669/R din 26 august 2010 a Curţii de Apel Braşov], precum şi de faptul că anterior s-a acordat avizul din 7 septembrie 2009 prin care s-a propus ca imobilul să fie păstrat măcar la nivelul carcasei prin planul urbanistic zonal aprobat.
Referitor la avizul secţiunii de evidenţă a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice [art. 14 pct. 4 lit. d), judecătorul fondului a arătat că acesta este înregistrat la data de 7 martie 2011, votul nominal al membrilor comisiei cu privire la propunerea comisiei consemnată în fişa de avizare fiind în sensul clasării fostului Hotel V. din Băile Felix în grupa B a monumentelor istorice.
În raport de cele mai sus menţionate, curtea de apel a apreciat că emiterea Ordinului ministrului culturii şi patrimoniului naţional din 1 iunie 2011 privind clasarea ca monument istoric a imobilului Pavilionul 3, fostul Hotel V. s-a realizat cu respectarea prevederilor Legii nr. 422/2001 şi ale Ordinului ministrului culturii şi cultelor nr. 2260/2008, precum şi ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, cu toate că întocmirea dosarului de clasare a fost deficitară.
În ceea ce priveşte expertiza tehnică solicitată de reclamantă, instanţa de fond a reţinut, pe de o parte, că potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) lit. f) din Ordinul nr. 2260/2008, depunerea la dosarul de clasare a expertizei tehnice este facultativă, iar, pe de altă parte, că din probele depuse la dosar rezultă starea generală foarte rea de conservare a imobilului, necontestată de altfel. Însă, aşa cum apreciază şi arhitectul specialist atestat al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional Emodi Tamas care a întocmit studiul istorico-arhitectural, starea rea de conservare nu justifică demolarea imobilului, o atare demolare echivalând cu dispariţia ultimelor vestigii de arhitectură hotelieră din Băile Felix şi chiar din judeţul Bihor.
Împotriva sentinţei nr. 260/CA din 5 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs în termen legal reclamanta SC T.F. SA prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii în contencios administrativ şi a anulării Ordinului ministrului culturii şi patrimoniului naţional nr. 2361/2011.
A învederat reclamanta, prin motivele cererii de recurs, că sentinţa astfel cum este motivată şi pronunţată este netemeinică deoarece instanţa nu a cercetat cu temeinicie respectarea condiţiilor de formă şi de fond în emiterea ordinului, act administrativ dat în executarea legii şi care, indubitabil, pentru a fi legal, trebuia să îndeplinească aceste condiţii precis determinate reglementate prin dispoziţiile legale puse în executare prin emiterea acestui ordin.
Fără o cercetare atentă, fără a obliga pârâta să depună toate actele invocate, judecătorul fondului a reţinut cu uşurinţă în soluţionare acte invocate sau inexistente, lipsă de la dosar şi mai mult, precis determinate prin lege. Mai mult, s-a arătat că instanţa face confuzii de neacceptat între două entităţi atribuind în favoarea uneia îndeplinirea unor atribuţii legale ce cad în competenţa celeilalte şi realizate de aceasta. Deşi instanţa face trimitere în motivare la avizul secţiunii de evidenţă a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, în realitate acest aviz pe care îl reţine nu este al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice ci este un referat de clasare a Direcţiei Patrimoniului Cultural din cadrul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional. Recurenta a precizat că „Avizul comisiei regionale a monumentelor istorice, cu precizarea propunerii de clasare în grupa A sau, după caz, în grupa B a monumentelor istorice”, document precis determinat prin dispoziţiile art. 11 pct. 4 lit. c) din Ordinul nr. 2260/2008 ca piesă componentă a dosarului de clasare, lipseşte cu desăvârşire de la dosar, atâta timp cât prin adresa de depunere la dosarul cauzei a documentelor ce au stat la baza ordinului contestat acesta nu a fost depus de către pârâtă.
În mod identic, a susţinut reclamanta, lipseşte de la dosarul cauzei, „avizul secţiunii de evidenţă a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice”, prevăzut de art. 14 pct. 4 lit. d) din Ordinul nr. 2260/2008, acesta neputând fi confundat cu referatul Direcţiei Patrimoniului Cultural. În mod similar, în baza a ce este consemnat în referatul Direcţiei Patrimoniu Cultural din 2011 instanţa reţine şi motivează că clasarea acestui imobil conform buletinului de vot a fost validată în plenul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice în şedinţa din 30 martie 2011, fără a se depune însă la dosar avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice din 30 martie 2011.
Recurenta a mai subliniat că deşi a învederat primei instanţe că fişa analitică de inventariere a imobilului nu a fost întocmită conform dispoziţiilor art. 5 din Ordinul nr. 2260/2008, în sensul că nici un reprezentant al Direcţiei Judeţene pentru Cultură ori specialist desemnat potrivit legii nu s-au prezentat la proprietarul imobilului pentru identificarea acestuia şi determinarea stării de conservare a acestuia aşa cum e reglementat imperativ prin lege, instanţa reţine nejustificat că acest lucru este nerelevant atâta timp cât acest document se află la dosar. Instanţa de fond, s-a mai relevat, a reţinut eronat că „avizul comisiei regionale a monumentelor istorice cu precizarea propunerii de clasare în grupa A sau după caz în grupa B a monumentelor istorice” există la dosar, în realitate acest aviz din data de 24 februarie 2011 nu cuprinde menţiunea de clasare în grupa A sau B aşa cum prevede art. 14 pct. 4 lit. c) din Ordinul nr. 2260/2008, ci prin acesta doar „se propune continuarea clasării”.
Reclamanta a mai arătat că pârâta prin actele depuse nu face dovada îndeplinirea procedurii de clasare pornind de la obligativitatea cercetării imobilului şi apoi a constituirii dosarului de clasare şi a cuprinderii în acesta a documentelor expres şi imperativ reglementate prin lege. Dealtfel, s-a evocat că instanţa însăşi deşi constată că procedura de clasare este deficitară a trecut cu uşurinţă peste conţinutul incomplet al dosarului şi a procedat în mod neîntemeiat la respingerea acţiunii în contencios administrativ. Ori, judecătorul fondului trebuia să aibă în vedere natura juridică a ordinului contestat, acela de act administrativ unilateral cu caracter individual, emis de o autoritate publică, în vederea executării legii, situaţie în care, în cazul de faţă, putea, prin exercitarea rolului activ, să constate neîndeplinirea procedurii legale premergătoare emiterii ordinului cu consecinţa firească a încălcării prevederilor legale şi anularea ordinului emis în aceste condiţii.
Prin întâmpinarea formulată în litigiu intimatul Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr. 260/CA din 5 decembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin Ordinul nr. 2361/2011 al ministrului culturii şi patrimoniului naţional, emis în temeiul prevederilor art. 13 alin. (1) pct. 2 lit. e) şi alin. (3) şi art. 33 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Normele metodologice de clasare şi inventariere a monumentelor istorice aprobate prin Ordinul nr. 2260/2008 al ministrului culturii şi cultelor, cu modificările şi completările ulterioare, imobilul Fostul Hotel V. din Băile Felix, comuna S. judeţul Bihor (având coordonatele punctelor de contur ale zonei de protecţie fixate prin anexa la ordin) a fost clasat ca monument istoric, grupa valorică „B”, cod în Lista Monumentelor Istorice.
Reclamanta SC T.F. SA Băile Felix, în calitate de proprietară a imobilului Fostul Hotel V. ce a format obiectul clasării ca monument istoric, a solicitat prin acţiunea în contencios administrativ cu care a sesizat Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, anularea ordinului de clasare, susţinând că acesta a fost emis cu nerespectarea prevederilor Ordinului nr. 2260/2008 al ministrului culturii şi cultelor, şi fără cunoaşterea reală a stării imobilului clasificat ca monument istoric, imobil care din punct de vedere tehnic nu mai poate fi reabilitat.
În concret, reclamanta a învederat că nu au fost respectate dispoziţiile art. 4 din Ordinul nr. 2260/2008 al ministrului culturii şi cultelor referitoare la etapele pe care specialistul atestat urmează a le parcurge în vederea realizării fişei analitice de inventariere, prevăzută de art. 14 pct. 1 lit. a) din ordinul sus menţionat, şi de asemenea că nu sunt întrunite pe deplin condiţiile indicate de art. 14 pct. 4 lit. b), lit. c) şi lit. d) din Ordinul nr. 2260 (în sensul că memoriul justificativ nu poate fi asimilat referatului de specialitate al serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor, şi că lipseşte de la dosarul cauzei atât avizul comisiei regionale a monumentelor istorice, cu precizarea propunerii de clasare în grupa A sau, după caz, în grupa B a monumentelor istorice, cât şi avizul secţiunii de evidenţă a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice).
Prin urmare, a considerat reclamanta că neîndeplinirea procedurii şi neobţinerea avizelor imperativ stabilite de lege conduc implicit la nelegalitatea ordinului atacat, adoptat fără respectarea şi cu încălcarea condiţiilor de fond imperativ reglementate de legea specială.
Examinând sentinţa atacată, motivele de recurs invocate în cauză şi cele arătate prin întâmpinarea depusă de intimatul Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa de fond, prin interpretarea şi aplicarea corectă a legii la împrejurările de fapt ale litigiului, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei SC T.F. SA, având ca obiect anularea Ordinului nr. 2361/2011 emis de ministrul culturii şi patrimoniului naţional prin care a fost clasat ca monument istoric imobilul Fostul Hotel V. din Băile Felix.
Inventarierea şi clasarea monumentelor istorice se realizează, astfel cum dispune expres art. 12 alin. (4) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit dispoziţiilor din legea menţionată şi în conformitate cu normele metodologice de inventariere şi clasare a monumentelor istorice aprobate prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
Rezultă, din conţinutul art. 13 şi art. 33 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 422/2001, că procedura de clasare se declanşează de către serviciile deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, care întocmesc şi dosarul de clasare sau de declasare (de regulă, prin experţi autorizaţi sau specialişti atestaţi înscrişi în registrele Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional), că dosarul în discuţie se înaintează compartimentului de specialitate din minister care îl analizează şi în prezintă, după caz, Comisiei Naţionale de Arheologie şi/sau Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice spre analiză şi propuneri, că secretarul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice elaborează (în temeiul actului prin care comisia menţionată propune clasarea sau declasarea) proiectul de ordin de clasare sau de declasare pe care îl înaintează ministrului culturii şi patrimoniului naţional spre aprobare şi că bunul imobil se clasează prin ordin al ministrului culturii şi patrimoniului naţional, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dosarul de clasare cuprinde, potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Normele metodologice de clasare şi inventariere a monumentelor istorice, aprobate prin Ordinul nr. 2260/2008 al ministrului culturii şi cultelor, în forma în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat de reclamantă, „1. documentaţia tehnică: a) fişa analitică de inventariere întocmită de serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii, cultelor şi Patrimoniului şi Patrimoniului Naţional, în a cărui rază teritorială se află imobilul; b) planuri de situaţie; c) releveul actual al imobilului; d) fotografii ale imobilului, ale împrejurimilor şi ale sitului, după caz; e) date referitoare la folosinţa imobilului; expertiza tehnică (depunerea la dosarul de clasare a expertizei tehnice este facultativă); 2. documentaţia istorică: studiul istorico-arhitectural întocmit de un specialist atestat de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional în domeniul monumentelor istorice; 3. documentaţia privind situaţia juridică: a) copii legalizate de pe actele care atestă dreptul de proprietate sau alte drepturi reale asupra imobilului ori acte emise de autorităţile administraţiei publice locale competente teritorial certificând situaţia proprietăţii asupra imobilului, conform evidenţelor compartimentului de impozite şi taxe locale proprii sau aflate în subordinea acestora; b) copii ale planului cadastral şi ale cărţii funciare; 4. actele administrative: a) cerere, în cazurile prevăzute de art. 13 pct. 2; b) referatul de specialitate al serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional; c) avizul comisiei regionale a monumentelor istorice, cu precizarea propunerii de clasare în grupa A sau, după caz, în grupa B a monumentelor istorice; d) avizul Secţiunii de evidenţă a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.”.
La baza emiterii Ordinului nr. 2260/2008 al ministrului culturii şi cultelor a stat, printre altele, ca act component al documentaţiei tehnice, şi fişa analitică de inventariere a bunului imobil întocmită în luna februarie 2011 de către P.M., consilier superior în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Bihor, care cuprinde toate informaţiile relevante prevăzute de art. 5 din Normele metodologice de clasare şi inventariere a monumentelor istorice, aprobate prin Ordinul nr. 2260/2008 al ministrului culturii şi cultelor, cu modificările şi completările ulterioare.
Cercetarea pe teren a monumentului istoric s-a realizat în mod indiscutabil, de către specialistul D.J.C.P.N. Bihor, anterior întocmirii fişei analitice de inventariere, în fişa menţionată fiind prezentate elemente detaliate privitoare la zonă, la categoria de arhitectură, la descrierea obiectivului şi la prezentarea stării generale de conservare a acestuia imobilului supus clasării (catalogată ca fiind foarte rea), care nu puteau fi obţinute, în mod normal, decât în urma unei evaluări concrete a imobilului supus procedurii de clasare. Fişa analitică de inventariere cuprinde şi informaţiile privitoare la regimul juridic al proprietăţii, la planul cadastral şi la reglementările urbanistice în care se înscrie imobilul, iar în condiţiile în care constatările specialistului sub acest aspect sunt conforme cu realitatea îndeplinirea formală a cerinţei obţinerii acestor informaţii, în scris, de la autoritatea administraţiei publice locale, nu era necesară.
De asemenea, este îndeplinită în litigiu şi condiţia prevăzută de art. 14 alin. (1) pct. 4 lit. c) din Normele metodologice de clasare şi inventariere a monumentelor istorice aprobate prin Ordinul nr. 2260/2008 al ministrului culturii şi cultelor, cu modificările şi completările ulterioare, existând la dosarul de fond avizul pentru clasarea imobilului Fostul Hotel V. din Băile Felix ca monument istoric, dat în şedinţa Comisiei zonale (Cluj, Bihor, Sălaj) a monumentelor istorice din data de 8 octombrie 2009, dar şi avizul pentru continuarea procedurii de clasare ca monument istoric a imobilului mai sus menţionat, dat în şedinţa Comisiei zonale (Cluj, Bihor, Sălaj) a monumentelor istorice din data de 24 februarie 2011.
În plus, documentaţia care a stat la baza emiterii Ordinului nr. 2361/2011 emis de ministrul culturii şi patrimoniului naţional cuprinde şi înscrisul indicat de art. 14 alin. (1) pct. 4 lit. d) din Normele metodologice de clasare şi inventariere a monumentelor istorice aprobate Ordinul nr. 2260/2008 al ministrului culturii şi cultelor, anume avizul din data de 14 martie 2011 a secţiunii de evidenţă a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, prin care s-a propus clasarea în grupa B a monumentelor istorice a obiectivului Fostul Hotel V. din Băile Felix.
Neregularitatea invocată de recurenta reclamantă, în sensul că avizul dat în şedinţa Comisiei zonale (Cluj, Bihor, Sălaj) a monumentelor istorice din data de 24 februarie 2011 nu face referire la includerea imobilului supus clasării în grupa A sau, după caz, B a monumentelor istorice, nu este de natură să conducă la nelegalitatea procedurii de clasare iniţiată în litigiu, întrucât evidenta încadrare a Fostului Hotel V. din Băile Felix în grupa B a monumentelor istorice rezultă atât din menţiunile din fişa analitică de inventariere întocmită anterior emiterii avizului de către specialistul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Bihor, cât şi din menţiunile exprese în acest sens conţinute de avizul din data de 14 martie 2011 a Secţiunii de evidenţă a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
În raport de cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză şi că este legală şi temeinică hotărârea atacată, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de SC T.F. SA împotriva sentinţei nr. 260/CA/2011 din data de 5 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC T.F. SA. Bihor împotriva sentinţei nr. 260/CA/2011 din 5 decembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4813/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4829/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
