ICCJ. Decizia nr. 4834/2012. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4834/2012
Dosar nr. 271/39/2011
Şedinţa publică de la 16 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 271/39/2011 la Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal reclamanta SC P.C.U. SRL, judeţul Botoşani, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani, anularea deciziei din 21 iunie 2010 şi a deciziei de impunere din 11 mai 2010, ca nelegale.
În motivarea acţiunii reclamanta a precizat că prin decizia din 11 mai 2010, pârâta a impus-o la plata suplimentară a sumei de 1.105.012 RON (reprezentând: 280.268 RON impozit pe profit, 54.493 RON majorări la impozit pe profit; 654.499 RON TVA şi 115.752 RON majorări întârziere în plata taxei pe valoarea adăugată, în conformitate cu raportul de inspecţie fiscală din 10 mai 2010) şi că contestaţia formulată împotriva acestei decizii a fost respinsă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Botoşani prin decizia din 21 iunie 2010.
Ambele decizii contestate, a precizat reclamanta, precum şi raportul de inspecţie fiscală ce a stat la baza lor sunt nelegale, deoarece: ea nu a încasat efectiv contravaloarea serviciilor de transport persoane ce trebuia decontată de Ministerul Transporturilor Bucureşti, astfel că impozitul pe venit nu a fost calculat corect şi, prin urmare, nici majorările de întârziere în plata acestuia; nici taxa pe valoarea adăugată nu a fost corect calculată de la data înregistrării în cont a sumei generatoare de TVA, ci ea trebuie calculată de la data decontării efective a sumei, lucru ce nu s-a realizat.
În cauză, reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize judiciare tehnico-contabile.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, susţinând că actele administrative atacate au fost emise cu respectarea legii, conform considerentelor expuse în decizia din 21 iunie 2010 de respingere a contestaţiei reclamantei împotriva deciziei nr. 212/2010 şi a celor expuse în raportul de inspecţie fiscală ce a stat la baza acesteia.
Prin sentinţa nr. 362 din data de 7 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta SC P.C.U. SRL, cu sediul în F., judeţul Botoşani, împotriva pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţeană Botoşani, cu sediul în Botoşani, Piaţa R., a fost anulată în parte atât decizia din 21 iunie 2010 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Botoşani cât şi decizia de impunere din 11 mai 2010 2010 (emisă de aceeaşi pârâtă în baza raportului de inspecţie fiscală din 10 mai 2010), în sensul că a fost menţinută, ultima, numai pentru suma de 280.268 RON impozit pe profit şi 33.888 RON majorări la plata impozitului pe profit (în loc de 54.493 RON majorări), şi a fost exonerată reclamanta de la plata sumei de 654.499 RON TVA şi 115.752 RON majorări TVA.
Instanţa de fond a arătat, prin considerentele hotărârii pronunţate, următoarele:
Prin decizia din 2010 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Botoşani, emisă în conformitate cu raportul de inspecţie fiscală din 10 mai 2010 reclamanta a fost impusă suplimentar la plata unei sume de 1.105.012 RON reprezentând: 280.268 RON impozit pe profit, 54.493 RON majorări de întârzieri la acesta; 654.499 RON TVA şi 115.752 RON majorări de întârziere în plata TVA.
S-a reţinut în cuprinsul actelor administrativ fiscale emise, că obligaţiile fiscale provin din înregistrări de servicii de transport prestări către Ministerul Transporturilor în baza cupoanelor gratuite conform Legii nr. 14/2000 şi Legii nr. 44/1994 în sumă de 4.133.587 RON, sumă care nu a fost încasată la societatea reclamantă.
Astfel, organele administrativ fiscale au reţinut că prin neînregistrarea în contabilitate a acestor venituri, reclamanta a diminuat obligaţia sa de plată a impozitului pe profit cu suma de 280.268 RON, încălcând prevederile art. 41 alin. (1) pct. 2 lit. b) din Legea nr. 82/1991, că aceasta nu a evidenţiat în contabilitate nici TVA-ul colectat aferent veniturilor neînregistrate în momentul prestărilor efectuate a serviciilor [obligaţia sa de plată a TVA fiind diminuată cu suma de 654.499 RON prin încălcarea prevederilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 571/2003] şi că la aceste categorii de plăţi reclamanta datorează majorări de întârziere conform art. 119 şi art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.
Expertiza judiciară tehnico-contabilă efectuată în cauză la cererea reclamantei conform dispoziţiilor art. 201 C. proc. civ., a relevat că: - pentru impozitul pe profit în sumă de 280.268 RON, inspecţia fiscală nu a calculat corect majorările de întârziere la plată, în sensul că nu a avut în vedere fiecare scadenţă parţială (concluziile expertului fiind că majorările datorate sunt în sumă de 33.888 RON în loc de 54.493 RON); - pentru suma de 654.499 RON TVA expertul a stabilit că această sumă, aferentă bazei de impozitare ce provine din subvenţii, este exigibilă abia în momentul încasării acestora (ca atare, s-a concluzionat că suma este prematur stabilită şi ca atare nu poate produce nici majorări de întârziere în plată, în lipsa datei certe a exigibilităţii sumei de bază).
Împotriva sentinţei nr. 362 din data de 7 noiembrie 2011 a declarat recurs în termen legal pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Botoşani, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul menţinerii obligaţiei de plată şi în ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată în sumă de 654.299 RON şi majorări de întârziere aferente în sumă de 115.752 RON, aceasta fiind corect stabilită prin raportul de inspecţie fiscală din 10 mai 2010 şi prin decizia de impunere.
A considerat pârâta sentinţa pronunţată de către Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ca fiind nelegală şi netemeinică, pentru următoarele argumente:
Prin neînregistrarea veniturilor în momentul realizării prestărilor de servicii societatea reclamantă a diminuat obligaţia de plată privind impozitul pe profit cu suma de 280.268 RON, încălcând astfel prevederile art. 41 alin. (1) pct. 2 lit. b) din Legea contabilităţii nr. 82/1991.
De asemenea, prin neevidenţierea în contabilitate a taxei pe valoarea adăugată colectată anterior veniturilor neînregistrate în momentul prestării efective a serviciilor de transport, societatea a diminuat obligaţia de plată privind TVA cu suma de 654.459 RON încălcând astfel prevederile art. 155 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind C. proc. fisc.
Pentru neachitarea la termen a obligaţiilor fiscale suplimentare constatate organele de inspecţie fiscală au calculat în sarcina intimatei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit în sumă de 54.493 RON şi majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată în sumă de 115.752 RON, conform prevederilor art. 119 şi art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.
În mod cu totul eronat judecătorul fondului a apreciat că reclamanta poate fi exonerată de la plata taxei pe valoarea adăugată în sumă de 654.499 RON şi a majorărilor de întârziere aferente în sumă de 115.752 RON, menţinând obligaţia de plată a impozitului pe profit în sumă de 280.268 RON şi a majorărilor de întârziere aferente în sumă de 33.888 RON, în situaţia în care aceste impozite sunt aferente aceleiaşi baze de impozabile şi aceleiaşi perioade.
Atât impozitul pe profit cât şi taxa pe valoarea adăugată, s-a arătat, sunt aferente aceleiaşi baze impozabile (contravaloarea cupoanelor statistice), iar atâta timp cât instanţa îi recunoaşte ca obligaţie de plată suma de 280.268 RON impozitul pe profit cu majorările aferente, fără putinţă de tăgadă aceasta datorează şi taxa pe valoarea adăugată stabilită de organele de inspecţie fiscală în sumă de 654.499 RON.
Potrivit legilor fiscale profitul impozabil şi implicit impozitul pe profit se calculează şi se datorează la bugetul de stat luând în considerare totalitatea veniturilor impozabile ale contribuabilului indiferent de faptul că acestea au fost încasate sau nu, iar taxa pe valoarea adăugată se calculează şi se datorează la bugetul de stat luând în considerare data prestării efective a serviciilor de transport, indiferent dacă aceste servicii au fost încasate sau nu.
Societatea reclamantă avea obligaţia ca la momentul efectuării prestărilor de servicii transport auto pentru pensionari şi veterani de război pe bază de cupoane statistice să consemneze această operaţiune economico-financiară într-un document, respectiv factură, în baza căreia să încaseze de la Ministerul Transporturilor contravaloarea cupoanelor statistice, să înregistreze ca venituri sumele ce urmau a fi încasate, venituri care să fie luate în calcul la stabilirea profitului impozabil realizat de societate în perioada respectivă.
Societatea avea obligaţia de a factura, înregistra la venituri şi calcula impozitul pe profit la momentul efectuării prestărilor de servicii, iar impozitul pe profit trebuia declarat şi plătit „până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul”, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările şi completările ulterioare.
În ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată, recurenta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Botoşani a arătat că reţinerea instanţei de fond în sensul că suma de 654.499 RON „este exigibilă abia în momentul încasării acesteia” (respectiv a decontării de către Ministerul Transporturilor a contravalorii cupoanelor statistice) şi că suma este prematur stabilită (neputând produce prin urmare nici majorări de întârziere) în lipsa datei certe a exigibilităţii sumei de bază este total eronată şi contrazice dispozitivul hotărârii unde exonerează la plata sumelor cu titlu de TVA şi majorări de întârziere.
Taxa pe valoarea adăugată se supune cerinţelor legale prevăzute de art. 1341 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările şi completările ulterioare, iar emiterea facturilor în baza căreia se colectează această taxă aferentă prestării serviciilor este reglementată de art. 155 alin. (1) C. fisc.
Ori, organele de inspecţie fiscală au constatat că reclamanta nu a emis facturile fiscale nici la data prestării efective a serviciilor de transport şi nici până cel târziu în a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naştere faptul generator al taxei, ci societatea a emis factura fiscală aferentă serviciilor de transport efectuate în luna martie 2010.
Neîntocmirea facturii fiscale în termenele prevăzute de actele normative în vigoare nu absolvă reclamanta de obligaţia de a achita taxa pe valoarea adăugată aferentă prestării efective a serviciilor de transport. Pe de altă parte, taxa pe valoarea adăugată se calculează şi se datorează la bugetul de stat luând în considerare data prestării efective a serviciilor de transport, indiferent de faptul că aceste servicii au fost încasate sau nu.
A subliniat pârâta recurentă că împrejurarea că societatea reclamantă a procedat greşit rezultă şi din nota explicativă dată de reprezentantul legal al societăţii în faţa organelor de control la întrebarea nr. 4 „Precizaţi punctul de vedere al dumneavoastră privind diferenţele constatate în timpul controlului”, acesta răspunzând că „din discuţia avută cu ceilalţi agenţi economici cu acelaşi profil de activitate am tras concluzia eronată că veniturile ar trebui înregistrate în momentul încasării. În urma reconsiderării aspectului am dispus prin personalul angajat ca în luna martie 2010 să fie înregistrate toate veniturile aferente transportului pentru veterani şi pensionari în baza cupoanelor statistice”.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei intimata SC P.C.U. SRL Flămânzi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătându-se că motivele de recurs invocate de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Botoşani nu sunt întemeiate.
Recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Botoşani este nefondat şi urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În mod întemeiat instanţa de fond, interpretând şi aplicând corect normele de drept la împrejurările de fapt ale cauzei, a dispus prin sentinţa atacată admiterea în parte a acţiunii formulate de reclamanta SC P.C.U. SRL, anularea în parte a deciziei din data de 21 iunie 2010 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Botoşani, precum şi anularea în parte a Deciziei de impunere din data de 11 mai 2010 (dată în baza raportului de inspecţie fiscală din 10 mai 2010) emisă de acelaşi organ fiscal, pentru suma de 654.499 RON reprezentând taxă pe valoarea adăugată şi suma de 115.752 RON reprezentând majorări de întârziere la plata taxei pe valoarea adăugată.
Se reţine, sub aspectul motivului de recurs vizând greşita stabilire, de către judecătorul fondului, a momentului exigibilităţii taxei pe valoarea adăugată, că potrivit prevederilor art. 134 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările şi completările ulterioare, exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptăţită, în baza legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată, şi că, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ, baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la lit. b) şi lit. c) este constituită din tot ceea ce constituie contrapartida obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor operaţiuni.
Prin pct. 18 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. proc. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, s-a stabilit că „ Potrivit art. 137 alin. (1) lit. a) C. fisc., subvenţiile primite de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul comunitar sau de la bugetul asigurărilor sociale de stat, legate direct de preţul bunurilor livrate şi/sau al serviciilor prestate, se includ în baza de impozitare. Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată pentru aceste subvenţii intervine la data încasării lor de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul comunitar sau de la bugetul asigurărilor sociale de stat. Se consideră că subvenţia este legată direct de preţ dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) subvenţia este concret determinabilă în preţul bunurilor şi/sau al serviciilor, respectiv este stabilită pe unitatea de măsură a bunurilor livrate şi/sau a serviciilor prestate, în sume absolute sau procentual; b) cumpărătorii trebuie să beneficieze de subvenţia acordată furnizorului/prestatorului, în sensul că preţul bunurilor/serviciilor achiziţionate de aceştia trebuie să fie mai mic decât preţul la care aceleaşi produse/servicii s-ar vinde/presta în absenţa subvenţiei.”.
Nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, potrivit punctului 18 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. proc. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, subvenţiile sau alocaţiile primite de la bugetul de stat, de la bugetele locale, de la bugetul comunitar sau de la bugetul asigurărilor sociale de stat, care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la punctul 18 alin. (1), respectiv subvenţiile acordate pentru acoperirea unor cheltuieli sau alte situaţii similare.
Rezultă, prin urmare, că subvenţiile primite de reclamanta SC P.C.U. SRL, operator de transport, de la bugetul de stat prin Ministerul Transporturilor (potrivit prevederilor Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, şi a dispoziţiilor Legii nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern), îndeplinesc condiţiile prevăzute de pct. 18 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc. pentru a fi incluse în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată (fiind legate direct de preţul prestaţiilor), momentul exigibilităţii taxei pe valoarea adăugată pentru aceste subvenţii intervenind însă, astfel cum judicios s-a concluzionat şi prin raportul de expertiză contabilă administrat în litigiu, la data încasării subvenţiilor şi nu la data prestării efective a serviciilor de transport (indiferent dacă plata acestor servicii a fost încasată sau nu).
Cât priveşte motivul de recurs referitor la greşita exonerare a reclamantei de la plata taxei pe valoarea adăugată şi a penalităţilor de întârziere aferente, în condiţiile în care instanţa de fond a menţinut obligaţia de plată a impozitului pe profit şi a majorărilor aferente acestuia, se constată că nici acesta nu este întemeiat, taxa pe valoarea adăugată şi impozitul pe venit având un regim juridic diferit, atât sub aspectul cuprinderii bazei de impunere cât şi sub aspectul procedurilor de stabilire şi de percepere.
În raport de cele mai sus arătate, cum motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate iar hotărârea atacată, prin care s-a anulat în parte, pentru suma de 654.499 RON reprezentând taxa pe valoarea adăugată şi 115.752 RON reprezentând majorări de întârziere aferente, actele administrativ fiscale contestate de reclamantă, este legală şi temeinică, urmează a se dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu modificările şi completările ulterioare, respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Botoşani împotriva sentinţei nr. 362 din data de 7 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţeană Botoşani împotriva sentinţei nr. 362 din 7 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4829/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4837/2012. Contencios → |
|---|
