ICCJ. Decizia nr. 4882/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4882/2012
Dosar nr. 907/45/2011
Şedinţa publică de la 20 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii deduse judecaţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.M.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. şi A.N.V., anularea Ordinului nr. 7115 din 02 august 2011 emis de Preşedintele A.N.V.; reintegrarea sa în postul deţinut anterior; plata drepturilor salariale cuvenite de la data desfiinţării postului deţinut anterior şi până la data reintegrării; plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 7115 emis de Preşedintele A.N.V. la data 02 august 2011 s-a dispus eliberarea sa din funcţia publică deţinută ca urmare a reorganizării A.N.V. Reorganizarea postului a fost realizată prin Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 şi Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2407/2011.
Reclamantul a criticat ordinul contestat, arătând că acesta a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 188/1999.
La data de 20 februarie 2012 reclamantul a depus o cerere completatoare a acţiunii solicitând introducerea în cauză şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. De asemenea arătat că solicită în plus faţă de cele arătate în cuprinsul cererii iniţiale şi nulitatea Ordinelor Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 şi nr. 2407/2011 şi constatarea nulităţii parţiale examenului organizat de A.N.A.F. în ce-l priveşte.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 120 din 2 aprilie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului C.M.E.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a apreciat că criticile reclamantului făcute în sensul că destituirea sa s-a făcut în temeiul unei proceduri inexistente şi care nu-i poate fi opusă nu poate fi primită. Procedura de examinare, ca singur criteriu de departajare, a fost prevăzuta în Regulamentele anexe ale Ordinului preşedintelui A.N.A.F. nr. 2407 din 04 iulie 2011, ordin care nu a fost revocat sau anulat de vreo instanţă judecătorească.
A arătat că, chiar dacă Ordinele nr. 2406/2011 şi nr. 2407/2011 sunt producătoare de efecte juridice, ele nu generează drepturi sau interese ce depăşesc cadrul instituţional de organizare şi funcţionare a persoanei juridice şi nici relaţia instituţională pe care acesta o are cu personalul încadrat în structurile sale centrale şi teritoriale; în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 11 alin. (2) lit. b), teza a doua din Legea nr. 24/2000, care permit scoaterea de sub regimul obligativităţii publicării în M. Of. a actelor administrative cu caracter individual, ce privesc în mod exclusiv organizarea şi funcţionarea internă a A.N.V., entitate administrativă ce trebuie tratată că un tot, dat fiind statutul său juridic şi faptul că este parte a raporturilor de serviciu sau contractuale perfectate cu fiecare din persoanele fizice ce au fost încadrate în structurile sale funcţionale.
În atare condiţii, din moment ce procesul restructurării a presupus desfiinţarea a peste 1.400 posturi din structura A.N.V., Curtea a apreciat că dispoziţiile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 şi, într-o mai mică măsură, prevederile H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici obligau autoritatea pârâtă să procedeze la organizarea unui examen profesional, în cadrul unei proceduri transparente de selecţie a personalului pe care putea să-l păstreze, în limita numărului de posturi aprobate, funcţie de rezultatele obţinute de acesta la testarea profesională, fiind dreptul suveran al persoanei juridice de a stabili obiectivele şi modalităţile concrete ale selecţiei, fixând standarde de performanţă pe care cei implicaţi în procedura testării trebuiau să le îndeplinească, pentru a fi păstraţi în funcţiile aprobate, realitatea şi necesitatea acestei reorganizări nefiind puse la îndoială de reclamant.
A mai reţinut instanţa fondului că, anterior ordinului contestat, reclamantul şi-a exprimat opţiunea cu privire la unul din posturile vacante şi, deoarece au fost mai mulţi funcţionari în aceasta situaţie, în mod legal pârâta a procedat la organizarea unui examen potrivit prevederilor art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
Ulterior emiterii deciziei nu mai exista nici un post vacant, toate fiind ocupate prin concursul la care a participat inclusiv şi reclamantul, dar pe care acesta nu a reuşit să-l promoveze.
Criteriile invocate de reclamant pentru numirea în noile funcţii publice au fost avute în vedere în momentul în care a fost analizată opţiunea exprimată pentru ocuparea funcţiei publice teritoriale de execuţie de Inspector vamal grad profesional asistent la Biroul vamal Sculeni din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şl Operaţiuni Vamale Iaşi, neparticipând la examen decât cei care îndeplineau aceste criterii.
Critica reclamantului că A.N.V. trebuia să efectueze numirea pe noua funcţie (fără a mai fi necesară parcurgerea vreunei proceduri - ex Examen), a fost apreciată ca neîntemeiată şi contrară dispoziţiilor legate incidente, respectiv art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, în condiţiile în care paisprezece funcţionari publici au optat pentru unsprezece posturi.
A mai arătat prima instanţă că procedura de selecţionare si departajare a personalului încadrat in structuri supuse reorganizării, a ignorat complet prevederile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 republicata, întrucât în cauză erau incidente prevederile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, nefiind un singur funcţionar public în această situaţie. Criteriile prevăzute la art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 trebuie îndeplinite de toţi funcţionarii publici care participă la examen, în funcţie de postul pentru care optează, acestea nefiind criterii de selecţie.
Curtea a concluzionat că, după ce a luat la cunoştinţă de necesitatea reorganizării instituţiei din care face parte, reclamantul a participat la examenul organizat pe care nu a reuşit să-l promoveze, nu a contestat potrivit Regulamentului rezultatul obţinut, şi nu se mai poate prevala de eventule neregularităţii ale concursului, cum ar fi nepublicarea în termen a datelor de desfăşurarea a acestuia, sau că nu s-a respectat bibliografia în cazul probei scrise, pentru aceste neregularităţi existând o altă procedură de contestare pe care acesta nu a urmat-o. Prin urmare nu există nici un motiv pentru a se constata nulitatea acestui concurs.
Astfel, având în vedere rezultatele finale ale examenului de testare profesională, la care reclamantul a obţinut doar 175 de puncte, fiind declarat „respins", Vicepreşedintele A.N.A.F. care conduce Autoritatea Naţională a Vămilor a emis în mod legal Ordinul nr. 7115 din 02 august 2011, prin care începând cu data de 08 august 2011 reclamantului i-a încetat raportul de serviciu prin eliberarea din funcţia publică deţinută.
3. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.M.E., solicitând casarea şi, în subsidiar, modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ.
Sub aspectul primului motiv de recurs, s-a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond nu a motivat corespunzător hotărârea atacată, şi nu a expus în mod complet, clar, pertinent, premisele de fapt şi de drept care au dus instanţa la soluţia cuprinsă în dispozitiv, nu a realizat o analiză exhaustivă a temeiurilor juridice invocate de către reclamant şi a probelor administrate în cauză, aşa cum se impunea, subliniind aspecte de nelegalitate sugerate de probatoriul administrat şi care nu au fost valorificate de către prima instanţă.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul a criticat menţionarea, în considerente, a soluţionării excepţiei procedurii prealabile şi a mai arătat că instanţa a analizat criticile pe care reclamantul nu le-a formulat.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a argumentat, în esenţă, că în mod greşit a apreciat prima instanţă că Ordinele nr. 2406/2011 şi nr. 2407/2011 nu sunt acte administrative cu caracter normativ şi că nu ar fi obligatorie publicarea acestora în M. Of., acestea fiind afectate de sancţiunea inexistenţei şi, în consecinţă, orice act emis în baza lor este nul.
4. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, precum şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este nefondat, şi îl va respinge, pentru considerentele în continuare arătate.
Înalta Curte constată că prin Ordinul nr. 7115 din 02 august 2011 emis de Preşedintele A.N.V., s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului prin eliberarea din funcţia publică teritorială de execuţie de inspector vamal grad profesional principal, gradaţia 4, clasa de salarizare 47 la Biroul Vamal Sculeni din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, în temeiul art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) din Legea nr. 188/1999, republicată (r2), cu modificările şi completările ulterioare.
Ordinul nr. 7115 din 02 august 2011 a fost emis în temeiul H.G. nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.V., cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Ordinului nr. 2406/2011 şi Ordinului nr. 2407/2011 emise de preşedintele A.N.A.F., având în vedere opţiunea intimatului - reclamant pentru ocuparea funcţiei publice de execuţie de inspector vamal, grad profesional principal la Biroul Vamal Sculeni din cadrul D.R.A.O.V. Iaşi şi rezultatele finale al examenului de testare profesională desfăşurat în perioada 18 - 29 iulie 2011 pentru ocuparea funcţiilor publice vacante din cadrul A.N.V.
Prima instanţă a apreciat că ordinul contestat a fost legal şi temeinic emis, respingând acţiunea reclamantului.
1. Referitor la motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 7 C. proc. civ.
Argumentele recurentului privind incidenţa acestor motive de recurs au aceeaşi finalitate şi critică, de fapt, exclusiv vicii ce ţin de motivarea, sau lipsa motivării, mai concret, a sentinţei recurate, astfel încât cele două se vor examina din perspectiva incidenţei art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Textul legal menţionat se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, conform jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi, în mod real, problemele esenţiale care i-au fost supuse şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare.
Art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.
Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.
În speţa de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanţa de fond a expus în mod corespunzător, atât sub aspectul situaţiei de fapt reţinute, cât şi a dispoziţiilor legale incidente, argumentele care au condus la formarea convingerii sale, argumente care sunt susţinute de materialul probator prezentat în cauză şi la care face referire recurentul.
Faptul că nu au fost reţinute aspecte apreciate ca importante de către recurent sau nu au fost descrise în detaliu toate elementele care au determinat raţionamentul primei instanţe nu echivalează cu nemotivarea hotărârii.
Menţiunile referitoare la soluţionarea excepţiei neefectuării procedurii prealabile reprezintă o simplă eroare materială şi nu au legătură cu procedura menţionată cu două paragrafe mai jos, şi anume procedura de examinare prevăzută în Regulamentele anexe ale Ordinului preşedintelui A.N.A.F. nr. 2407 din 04 iulie 2011, apreciată ca legală, în concordanţă cu dispozitivul hotărârii atacate.
Se mai constată că, în cadrul acestui motiv de recurs, argumentele reclamantului critică, în fapt, modul în care instanţa de fond a apreciat şi aplicat dispoziţiile legale incidente, raportat la situaţia de fapt, ceea ce excede ipotezei avute în vedere de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
2. Motivul de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte constată neîntemeiate criticile recurentului privind sancţiunea inexistenţei Ordinului nr. 2406/ 2011 şi Ordinului nr. 2407/2011 care nu au fost publicate în M. Of. pentru motivul că ar fi acte administrative cu caracter normativ.
Ordinul nr. 2406/2010 pentru aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central şi teritorial al A.N.V., organigrama, cu alte cuvinte, cât şi Ordinul nr. 2407/2011 pentru aprobarea statului de funcţii al A.N.V. şi structurilor subordonate reprezintă acte administrative cu caracter individual, fiind date pentru punerea în aplicare a măsurilor de organizare din H.G. nr. 110/2009, aşa cum a fost modificată şi completată prin H.G. nr. 565/2011.
Astfel fiind, nu a existat obligaţia legală de publicare a celor două ordine în M. Of. al României, Partea I, aşa cum, fără temei, a susţinut recurentul-reclamant.
Înalta Curte constată că operaţiunea de reducere a posturilor la D.R.A.O.V. Iaşi şi de organizare a concursului pentru ocuparea postului pentru care a optat intimatul-reclamant, a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile.
Astfel, prin H.G. nr. 505/2011, de modificare şi completare a H.G. nr. 110/2009, numărul de posturi în cadrul A.N.V. a fost redus de la 4586 la 3159, ceea ce probează că reorganizarea a fost reală, iar reducerea numărului de posturi a fost efectivă.
În ceea ce priveşte necesitatea organizării examenului, rezultă că pentru postul vizat de opţiunea intimatului reclamant au existat şi alte opţiuni manifestate, devenind incidente prevederile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, care reglementează posibilitatea organizării unui examen de departajare la care intimatul reclamant s-a poziţionat pe un loc inferior celui declarat câştigător.
Prin urmare, având în vedere rezultatele finale ale examenului de testare profesională, în mod corect Preşedintele A.N.V. a emis Ordinul nr. 7115 din 02 august 2011, prin care, începând cu data de 08 august 2011, reclamantului i-au încetat raporturile de muncă prin eliberarea din funcţia publică.
În concluzie, neexistând motive de reformare a hotărârii instanţei de fond, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.M.E. împotriva Sentinţei nr. 120/2012 din 2 aprilie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4866/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 521/2012. Contencios → |
|---|
