ICCJ. Decizia nr. 4866/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4866/2012
Dosar nr. 768/64/2011
Şedinţa publică de la 20 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii V.P., T.V.D., N.F.A., P.S.F. şi M.G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., în principal, constatarea inexistenţei (ca act administrativ normativ, în sensul art. 108 alin. (4) teza a II-a din Constituţie) a Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253 din 23 iunie 2011 şi, în subsidiar, anularea în întregime a acestuia, ca nelegal.
În motivarea acţiunii s-a arătat că, în fapt, reclamanţii au deţinut funcţia publică de comisari în cadrul Gărzii Financiare, secţia Judeţeană Braşov, calitate dobândită de fiecare dintre aceştia între anii 1991-1999.
Prin ordinul atacat, emis la data de 23 iunie 2011 în aplicarea H.G. nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.A.F. şi a H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, Preşedintele A.N.A.F. a aprobat noua structură organizatorică a Gărzii Financiare, respectiv a secţiilor judeţene ale acesteia, inclusiv reducerea numărului de posturi prin disponibilizarea unui număr de comisari (cea. 22% din totalul comisarilor încadraţi efectiv, respectiv 40% din numărul posturilor de comisari prevăzut în organigramă la acel moment).
În temeiul acestui ordin, conducătorii secţiilor judeţene ale Gărzii Financiare au emis în cursul lunii iulie 2011 (în cazul reclamanţilor la data de 22 iulie 2011), decizii individuale de eliberare a reclamanţilor din funcţia publică deţinută, nelegale prin raportare la actul administrativ în baza cărora au fost emise şi la lipsa de capacitate a organului emitent.
Reclamanţii au susţinut, în esenţă, că ordinul este inexistent întrucât nu a fost publicat în M. Of. şi că, pe de altă parte, contravine dispoziţiilor unor acte normative cu forţă superioară.
Reclamanţii au formulat o precizare de acţiune prin care au solicitat anularea în totalitate a Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011, ca fiind ilegal şi neputând constitui un temei normativ care să stea la baza emiterii de către şeful secţiei judeţene Braşov a deciziilor prin care reclamanţii au fost eliberaţi din funcţiile publice teritoriale de execuţie de comisar clasa I grad profesional superior în cadrul secţiei menţionate. In acest mod reclamanţii au înţeles să restrângă acţiunea la un singur capăt de cerere, respectiv anularea actului normativ.
Prin această precizare de acţiune s-a mai arătat că ilegalitatea şi chiar inexistenţa, ca act juridic, a acestui ordin sunt determinate de faptul negativ constând în aceea că, deşi are natura unui act normativ în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, trebuia publicat în M. Of. al României, Partea I, pentru a putea fi pus în aplicare.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 244/ F din 9 decembrie 2011, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi, în consecinţă, a dispus anularea Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr 2253 din 23 iunie 2011 şi a obligat pârâta faţă de reclamantul Moroşanu Gheorghe la plata sumei de 2480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Ordinul nr. 2253/2011 al Preşedintelui A.N.A.F., la art. 1, s-a aprobat structura organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare şi a secţiilor judeţene şi secţiei municipiului Bucureşti ale Gărzii Financiare, structura organizatorică a Comisariatului General fiind prevăzută în Anexa 1, iar cea a secţiilor judeţene şi a secţiei Municipiului Bucureşti, în anexele 2, 3,4 şi 5.
S-a constatat că, raportat la dispoziţiile art. 8 din H.G. nr. 109/2009, art. 4 din H.G. nr. 1324/2009 şi art. 4 alin. (5) pct. 24 din Ordinul nr. 1468/2010, stabilirea structurii organizatorice a Comisariatului General se realizează prin Hotărâre a Guvernului, în competenţa Preşedintelui A.N.A.F. nenumărându-se o astfel de atribuţie.
În prezent, o parte a structurii organizatorice a Gărzii Financiare este stabilită prin act normativ, iar o altă parte (cea a secţiilor) este stabilită printr-un ordin al Preşedintelui A.N.A.F. nepublicat în M. Of.
Curtea a arătat că este evident că printr-un act normativ s-a reglementat ca structura organizatorică a Gărzii Financiare (care include şi secţiile) să fie stabilită prin hotărâre a Guvernului. Nu s-a dat în competenţa Preşedintelui A.N.A.F. decât constituirea şi de alte servicii, birouri, compartimente, divizii.
Şi în situaţia în care s-ar aprecia că preşedintele A.N.A.F. poate aproba, prin ordin, structura organizatorică a secţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti, cu încălcarea art. 8 alin. (3) raportat la art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 109/2009, se impune ca un astfel de ordin să aibă forma unui act normativ întrucât nu se poate ca o parte a structurii organizatorice (a Comisariatului General) să fie stabilite prin act normativ (hotărâre a Guvernului), iar cealaltă parte (a secţiilor) să fie stabilită prin act individual.
Curtea a concluzionat că, prin prisma art. 3 alin. (2) din Legea nr. 52/2003 şi a art. 77 din Legea nr. 24/2000, un ordin al preşedintelui A.N.A.F. prin care se stabileşte structura organizatorică a secţiilor judeţene a Gărzii Financiare şi a secţiei municipiului Bucureşti, nu poate avea decât aplicabilitate generală, urmând acelaşi regim juridic ca cel al structurii organizatorice a Comisariatului General.
Pentru aceste motive, în privinţa aprobării structurii organizatorice a secţiilor judeţene şi secţiei municipiului Bucureşti se impunea publicarea ordinului atacat în M. Of. Partea I.
A mai concluzionat instanţa fondului că ordinul atacat este dat cu încălcarea dispoziţiilor legale, întrucât în atribuţiile preşedintelui A.N.A.F. nu intră aprobarea structurii organizatorice a Gărzii Financiare (compusă din Comisariatul General şi Secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti) şi, nici în concret, aprobarea structurii organizatorice a Comisariatului General şi a secţiilor judeţene ale Gărzii Financiare, nefiind identificate dispoziţii legale în acest sens, ci doar cele ale art. 8 din H.G. nr. 109/2009 şi ale art. 4 din H.G. nr. 1324/2009 care indică în concret ce se poate aproba prin ordin al preşedintelui A.N.A.F. „în cadrul structurii organizatorice ” a Comisariatului General şi a secţiilor judeţene şi a Secţiei Municipiului Bucureşti.
Pentru că totuşi exprimarea folosită de legiuitor în art. 4 alin. (3) al H.G. nr. 1324/2009 ar putea conduce la interpretarea în sensul că prin ordinul preşedintelui A.N.A.F. s-ar putea îmbunătăţi structura organizatorică a secţiilor pentru motivele anterior arătate, un astfel de act trebuie să fie unul normativ ce impune publicarea în M. Of. pentru a produce efecte juridice conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.
Pentru aceste considerente, art. 1 din ordinul atacat a fost apreciat ca lipsit de suport legal.
Instanţa de fond a mai arătat că art. 2 din ordin este fundamentat pe dispoziţiile art. 4 alin. (2), (3) din H.G. nr. 1324/2009, iar art. 3 pe dispoziţiile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 109/2009 şi art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 1324/2009, însă repartizarea numărului de posturi şi aprobarea statelor de funcţii sunt raportate la o nouă structură organizatorică aprobată cu încălcarea dispoziţiilor legale.
3. Calea de atac exercitata
Împotriva sentinţei nr. 244/ F din 9 decembrie 2011 a declarat recurs pârâta A.N.A.F., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, s-a susţinut că instanţa fondului a depăşit cadrul procesual, apreciind, în mod eronat de altfel, că Preşedintele A.N.A.F. nu poate aproba prin ordin structura organizatorică a secţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti, arătând, ulterior, inconsecvenţe în motivare, prin modul în care a interpretat şi aplicat dispoziţiile H.G. nr. 1324/2009 şi despre modalitatea reglementării structurii organizatorice a Gărzii Financiare, arătând că o parte a acesteia este publicată în M.O. iar cealaltă parte nu, atâta timp cât legiuitorul a înţeles să stabilească prin Hotărâre de Guvern structura Comisariatului general şi a lăsat la aprecierea Preşedintelui A.N.A.F. organizarea internă a secţiilor judeţene.
S-a mai arătat că prin H.G. nr. 566/2011 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare s-a redus numărul de posturi al acestei instituţii de la 1805 la 1092, astfel că prin Ordinul contestat Preşedintele A.N.A.F. a stabilit structura organizatorică şi numărul de posturi, ţinând cont de necesităţile fiecărei structuri din cadrul instituţiei şi de raţionamente de ordin economic, potrivit atribuţiilor conferite de art. 8 alin. (5) şi art. 12 alin. (3) din H.G. nr. 109/2009.
Recurenta a învederat că nu sunt corecte concluziile primei instanţe potrivit cărora structura organizatorică a secţiilor judeţene nu este prevăzută prin actul normativ de organizare şi funcţionare a Gărzii Financiare, deoarece în anexa nr. 1 a H.G. nr. 1324/2009, modificată şi completată prin H.G. nr. 566/2011 este prevăzută doar structura Comisariatului general, structura organizatorică a secţiilor judeţene şi încadrarea acestora cu funcţionari publici fiind atribuţiile exclusive ale Preşedintelui A.N.A.F., care nu poate modifica numărul secţiilor, în sensul diminuării sau majorării acestora, conform art. 2 alin. (5) din H.G. nr. 1324/2009 atribuţiile acestuia fiind limitate numai la organizarea secţiilor judeţene.
A precizat recurenta că reglementarea normativă a structurii Gărzii Financiare este de interes general, fiind aprobată prin H.G. nr. 1324/2009, însă organizarea şi statul de funcţii aprobate prin Ordinul atacat nu poate fi calificată ca fiind de interes general şi că respectivul ordin are caracter de act administrativ individual, neexistând obligaţia publicării acestuia în M. Of.
Recurenta a concluzionat că Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 nu este un act administrativ cu caracter normativ, deoarece nu are aplicabilitate generală, nu se adresează erga omnes, ci este emis în baza şi în aplicarea unui act normativ, se adresează unor subiecţi determinaţi, respectiv funcţionarilor publici din aparatul Gărzii Financiare, fiind un act administrativ cu caracter individual, pentru care nu exista obligaţia publicării în M.O. al României conform art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000.
A mai criticat recurenta obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu are culpă procesuală, iar partea adversă nu a câştigat irevocabil procesul, cuantumul fiind, pe de altă parte, neobişnuit de mare. 4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul fondat, şi în va admite, pentru următoarele considerente.
Hotărârea nr. 109 din 18 februarie 2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.A.F. arată că:
Art. 6 alin. (1) - A.N.A.F. are structura organizatorică, formată din direcţii generale, direcţii şi alte structuri, prevăzută în anexa nr. 1. în cadrul acesteia, inclusiv în directa subordine a preşedintelui, se pot organiza, prin Ordin al preşedintelui A.N.A.F., servicii, birouri, compartimente şi colective temporare şi se pot stabili numărul posturilor pe fiecare structură, numărul posturilor de conducere şi numărul posturilor de execuţie, în condiţiile legii
Art. 8 alin. (4) - În cadrul structurii organizatorice a Comisariatului General al Gărzii Financiare şi, respectiv, a secţiilor judeţene şi Secţiei Municipiului Bucureşti se pot constitui servicii, birouri, compartimente, respectiv divizii, iar numărul posturilor de conducere se aprobă prin Ordin al Preşedintelui A.N.A.F., la propunerea Comisarului General, cu respectarea reglementărilor legale în vigoare.
Alin. (5) Numărul maxim de posturi pentru Garda Financiară este de 1.805. Repartizarea numărului de posturi pe secţiile judeţene şi secţia municipiului Bucureşti ale Gărzii Financiare se face prin Ordin al preşedintelui A.N.A.F., la propunerea Comisarului General.
Art. 12 alin. (3) în exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele A.N.A.F. emite Ordine, în condiţiile legii, precum şi alte Dispoziţii necesare îndeplinirii atribuţiilor funcţiei.
Hotărârea nr. 566 din 1 iunie 2011 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 1.324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare prevede:
(3) Numărul maxim de posturi pentru Garda Financiară este de 1.092.
(5) Repartizarea numărului de posturi pentru Comisariatul General, secţiile judeţene şi secţia Municipiului Bucureşti se face prin Ordin al preşedintelui A.N.A.F., la propunerea comisarului general."
Situaţia de fapt a fost corect reţinută de judecătorul fondului, în sensul că H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare a fost modificată şi completată prin H.G. nr. 556/2011, reducându-se numărul de posturi al acestei instituţii de la 1805 la 1092 de posturi.
În temeiul H.G. nr. 556/2011 s-a emis Ordinul Președintelui A.N.A.F. 2253 din 23 iunie 2011 prin care s-a stabilit structura organizatorică a Comisariatului General şi a Secţiilor judeţene ale Gărzii Financiare, repartizarea numărului maxim de posturi pentru Garda Financiară, statele de funcţii pentru structurile interne ale acesteia, ţinându-se cont de art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.A.F., care permite Preşedintelui acestei instituţii să organizeze servicii, birouri, compartimente şi colective temporare, să stabilească numărul posturilor de conducere şi execuţie pe fiecare structură, precum şi de dispoziţiile art. 8 alin. (4) care prevede că numărul posturilor din cadrul serviciilor, birourilor şi compartimentelor Comisariatului General al Gărzii Financiare sau a subdiviziunilor de la nivelul secţiilor judeţene se aprobă prin Ordinul Președintelui A.N.A.F.
Din textele de lege enunţate anterior rezultă că structura generală a Gărzii Financiare şi a Direcţiilor subordonate se aprobă prin Hotărâre de Guvern, în speţă H.G. nr. 1324/2009,modificată prin H.G. nr. 556/2011, în timp ce structura organizatorică a fiecărei direcţii în cadrul Gărzii Financiare şi statul de funcţii al acestora se aprobă prin acte interne, care nu prezintă un interes general, în speţă prin Ordin al Preşedintelui A.N.A.F.
Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 a cărui anulare formează obiectul prezentei cauze reglementează numai structura Comisariatului General al Gărzii Financiare, a Secţiilor Judeţene şi a municipiului Bucureşti, numărul de posturi şi statele de funcţii, însă nu poate modifica structura organizatorică generală prevăzută în H.G. nr. 1324/2009, respectiv numărul diviziilor, secţiilor, serviciilor.
Înalta Curte constată că raţionamentul judecătorului fondului la pronunţarea soluţiei recurate s-a bazat, pe de o parte, pe ideea că Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 nu a fost publicat în M. Of. al României deşi, fiind act administrativ cu caracter normativ, exista această obligaţie potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 şi art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 110/2009, aspect de natură a atrage sancţiunea inexistenţei respectivului act administrativ şi implicit nulitatea actelor administrative emise în baza lui, iar, pe de altă parte, că ordinul este dat cu încălcarea dispoziţiilor legale, întrucât în atribuţiile preşedintelui A.N.A.F. nu intră aprobarea structurii organizatorice a Gărzii Financiare.
Iar chiar dacă art. 4 alin. (3) al H.G. nr. 1324/2009 ar putea fi interpretat în sensul că prin ordinul preşedintelui A.N.A.F. s-ar putea îmbunătăţi structura organizatorică a secţiilor, a mai arătat prima instanţă, un astfel de act trebuie să fie unul normativ ce impune publicarea în M. Of. pentru a produce efecte juridice conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.
întrucât, pentru considerentele anterior arătate, se constată că Preşedintele A.N.A.F. a emis ordinul contestat în exercitarea competenţelor sale legale, aşa cum sunt ele conturate de cadrul legal incident, rezultă că esenţială pentru soluţionarea prezentei cauze este calificarea Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 ca fiind act administrativ normativ sau act administrativ individual, în raport de conţinutul acestuia şi efectele produse în ordinea juridică.
Actul administrativ normativ este acel act administrativ prin care se formulează reguli de drept generale şi impersonale, se stabilesc situaţii juridice cu acelaşi caracter, aplicabile unui număr nedeterminat de subiecte de drept.
Actul administrativ normativ, din punct de vedere material, al cuprinsului său, organizează aplicarea legilor şi se aseamănă cu acestea, pentru că edictează reguli, norme, dispoziţii generale şi obligatorii pentru un număr nelimitat de subiecte.
Actul administrativ individual este un act administrativ, care priveşte aplicarea în concret a legilor şi se adresează unui subiect de drept determinat sau unei categorii anume a subiectelor de drept.
Aşadar, cele două tipuri/categorii de acte administrative trebuie diferenţiate atât în funcţie de obiectul lor cât şi în raport de criteriul determinabilităţii persoanelor cărora li se aplică, criterii faţă de care, înalta Curte constată că, Ordinul nr. 2253/2011 privind structura organizatorică a Gărzii Financiare este act administrativ individual,, întrucât acesta nu prevede reglementări de principiu şi nu are o aplicabilitate generală, nu se adresează şi nu produce efecte erga omnes, ci urmăreşte stabilizarea unei situaţii juridice precise în favoarea unui număr restrâns şi bine definit de subiecte de drept, respectiv pentru funcţionarii publici din cadrul Gărzii Financiare.
Astfel, în mod greşit prima instanţa a reţinut că Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 este act administrativ cu caracter normativ, fără a observa că acesta produce efecte numai în raport cu persoanele care au făcut parte din cadrul structurii Gărzii Financiare, respectiv ale căror funcţii au fost supuse reorganizării prin reducerea numărului de posturi, ca atare el se adresează unui număr determinat de subiecte de drept, neputându-se reţine aplicabilitatea erga omnes a acestuia, rolul său fiind acela de a aplica H.G. nr. 566/2011, privind modificarea şi completarea H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, stabilind structura concretă şi statul de funcţii al acestei autorităţi, inclusiv pentru Direcţiile corespunzătoare din teritoriu.
De altfel, niciunul din actele prin care s-a stabilit sau modificat structura organizatorică a secţiilor judeţene ale Gărzii Financiare şi a municipiului Bucureşti nu s-a publicat în M. Of.: Decizia nr. 15 din 29 ianuarie 2007 prin care s-a aprobat numărul total din 885 posturi pentru Comisariatele regionale şi al municipiului Bucureşti, dată în aplicarea H.G. nr. 1538/2003 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, Decizia nr. 26 din 15 martie 2007 prin care s-a aprobat structura organizatorică a acestora, Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 1425 din 17 august 2009 prin care s-au aprobat statele de funcţii pentru Comisariatul general, secţiile judeţene şi a municipiului Bucureşti şi Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 16 din 5 ianuarie 2010 prin care s-a aprobat repartizarea numărului de posturi pe fiecare secţie judeţeană şi Secţia municipiului Bucureşti şi Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 1668 din 26 martie 2010 prin care s-a aprobat repartizarea numărului total de posturi pe fiecare secţie judeţeană şi a municipiului Bucureşti, cu încadrarea în numărul maxim de 1605 posturi.
Odată stabilit faptul că Ordinul mai sus indicat este un act administrativ individual, devin aplicabile, în cauză, dispoziţiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, potrivit cărora: „(2) Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României: b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual, emise de autorităţile administrative autonome şi de organele administraţiei publice centrale de specialitate. ” , precum şi dispoziţiile art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/ aprobării, potrivit cărora: „Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României, Partea I, ordinele, instrucţiunile şi alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual ” .
Prin urmare, în mod greşit a reţinut instanţa de fond că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 şi art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 110/2009, cerinţa publicării fiind prevăzută de lege în raport de un act administrativ cu caracter normativ, iar nu individual, cum este cazul Ordinului invocat în speţă, emis în condiţiile art. 6 alin. (1) şi art. 8 alin. (4) şi (5) şi art. 12 din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.A.F., precum şi a H.G. nr. 566/2011 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare.
Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., recursul va fi admis, cu consecinţa modificării hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat A.N.A.F. împotriva sentinţei civile nr. 244/ F din 9 decembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4864/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4882/2012. Contencios → |
|---|
