ICCJ. Decizia nr. 4890/2012. Contencios. Contestaţie la executare. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4890/2012
Dosar nr. 3748/1/2012
Şedinţa publică de la 20 noiembrie 2012
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1664 din 22 martie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de către recurentul-reclamant D.A. împotriva sentinţei civile nr. 654 din 4 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, şi, în consecinţă, a modificat în parte sentinţa recurată, în sensul că a admis acţiunea reclamantului, a anulat ordinul din 31 martie 2009 emis de A.N.P.C. şi ordinul din 8 aprilie 2009 emis de aceeaşi autoritate şi a dispus reîncadrarea reclamantului într-o funcţie echivalentă celei desfiinţate, cu obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri, constând în diferenţa de salariu dintre salariul obţinut pentru funcţia de inspector-şef adjunct al O.J.P.C. Călăraşi şi funcţia actuală de comisar, indexate şi actualizate, de la data emiterii ordinului din 31 martie 2009 şi până la reîncadrarea efectivă, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că prin ordinul emis la data de 31 martie 2009, Preşedintele intimatei A.N.P.C. a dispus ca începând cu data de 1 aprilie 2009 să înceteze raportul de serviciu al reclamantului-recurent, prin eliberarea din funcţia publică de Inspector şef adjunct, din motive neimputabile funcţionarului public.
În cuprinsul acestui ordin s-a arătat că măsura dispusă este consecinţa reorganizării A.N.P.C. şi a faptului că funcţia publică de inspector şef adjunct a fost desfiinţată, menţionându-se acordarea în favoarea recurentului, în conformitate cu prevederile art. 99 din Legea nr. 188/1999, republicată a unui preaviz de 30 de zile calendaristice în perioada 1 aprilie - 30 aprilie 2009, respectiv după data intrării în vigoare a ordinului şi ulterior producerii efectelor acestuia.
Ca temei legal al măsurii dispuse au fost indicate, generic, prevederile O.U.G. nr. 2/2001, ale H.G. nr. 284/2009 şi ale art. 99 din Legea nr. 188/1999, republicată.
Urmare eliberării din funcţia publică şi faţă de notificarea trimisă recurentului –reclamant la aceeaşi dată, acesta din urmă a optat pentru una din funcţiile publice oferite. Astfel, prin ordinul din 8 aprilie 2009, emis de aceeaşi autoritate intimată, începând cu 8 aprilie 2009, recurentul-reclamant a fost numit pe funcţia publică de execuţie de comisar I superior, treapta 1 de salarizare în cadrul C.J.P.C. Călăraşi.
Înalta Curte a apreciat ordinul de eliberare din funcţia publică deţinută ca nelegal, faţă de faptul că între funcţia deţinută de recurent, (inspector şef adjunct) anterior restructurării dispuse prin H.G. nr. 284/2009, cu cele aferente funcţiei publice de comisar şef adjunct, ca poziţie corespondentă rezultată în urma modificării legislative survenite, nu există diferenţieri de substanţă, fiind, astfel, încălcate prevederile art. 100 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 188/1999.
A mai arătat că în cazul ordinului atacat, motivarea în drept este insuficientă şi parţial imprecisă în vreme ce motivarea în fapt lipseşte, simpla referire la reorganizarea intervenită nefiind de natură, în raport de circumstanţele prezentei cauze, a satisface cerinţa unei reale şi efective motivări.
Prin cererea înregistrată la data de 17 mai 2012, recurentul D.A. a formulat contestaţie la executare, prin care a solicitat lămuriri cu privire la înţelesul şi aplicarea titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 1664/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 399 alin. (1) raportat la art. 400 alin. (2), art. 401 alin. (1¹) şi la art. 402 alin. (3) C. proc. civ.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat, în esenţă, că intimaţii A.N.P.C. şi C.J.P.C. Călăraşi nu au înţeles să pună, de fapt, în executare decizia nr. 1664/2011, justificat de faptul că în dispozitivul deciziei nr. 1664/2011 nu există elemente privitoare la locul reîncadrării şi funcţia concretă pe care ar urma să fie încadrat contestatorul.
În aceste condiţii se impune lămurirea înţelesului şi aplicării titlului reprezentat de decizia nr. 1664/2011, în sensul de a menţiona exact locul de muncă, respectiv C.J.P.C. Călăraşi şi de a dispune reîncadrarea contestatorului la C.J.P.C. Călăraşi în funcţia echivalentă celei din care a fost eliberat, respectiv cea de comisar şef.
Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare, Înalta Curte o constată întemeiată şi o va admite, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ., „ Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege. ”
Formularea dispoziţiilor sus-citate este de natură a îndreptăţi concluzia că, în situaţia în care s-a solicitat lămurirea cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu în procedura prevăzută de art. 281¹, este exclusă exercitarea căii contestaţiei la executare, privind acelaşi titlu şi având aceeaşi finalitate.
Or, se constată că prin cererea înregistrată la data de 1 aprilie 2011, A.N.P.C. a formulat cerere de lămurire a înţelesului dispozitivului deciziei nr. 1664 din 22 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 281¹ C. proc. civ., cerere respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din 21 iunie 2011 a aceleiaşi instanţe.
În aceste condiţii, orice cerere ulterioară, întemeiată pe dispoziţiile art. 399 alin. (1) C. proc. civ., prin care se urmăreşte, de asemenea, lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării aceluiaşi titlu executoriu, devine inadmisibilă.
Este lipsit de relevanţă faptul că cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 281¹ C. proc. civ. a fost formulată de către altă persoană decât contestatorul, legea neconţinând nici o circumstanţiere, sub acest aspect, ci folosind o formulare generală de natură a acoperi şi această ipoteză.
Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia la executare formulată de către D.A. privind decizia nr. 1664/2011 din 22 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5168/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 4314/2012. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
