ICCJ. Decizia nr. 5168/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Obligaţia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5168/2012
Dosar nr. 853/39/2011
Şedinţa publică de la 6 decembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.L. în contradictoriu cu Baroul Suceava şi U.N.B.R. a solicitat să se dispună: anularea deciziei din 13 ianuarie 2011 emisă de Consiliul Baroului Suceava; anularea deciziei din 8 iulie 2011 emisă de Consiliul U.N.B.R.; precum şi obligarea Baroului Suceava la emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, precum şi înscrierea sa pe tabloul avocaţilor definitivi incompatibili.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că deţine una dintre funcţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, ceea ce îi conferă dreptul de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen. A mai arătat că art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat conţine dispoziţii restrictive, nepermise de prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, aşa încât, în raport şi de soluţiile jurisprudenţiale, deciziile pârâtelor de condiţionare a primirii în profesia de avocat a reclamantei, de susţinere a unui test echivalent unui examen scris, sunt nelegale.
Prin decizia din 13 ianuarie 2011, confirmată prin decizia din 8 iulie 2011 a Consiliului U.N.B.R. Baroul Suceava, a respins cererea reclamantei de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.
Decizia a fost motivată în sensul că, deşi reclamanta îndeplineşte condiţiile formale pentru primirea în profesie, sub aspectul vechimii în funcţia de magistrat, aşa cum impun dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, neîncetându-i activitatea din motive disciplinare care ar putea să o facă nedemnă pentru profesia de avocat şi cu toate că a fost invitată în faţa Consiliului pentru realizarea procedurii de verificare a cunoştinţelor cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, aşa cum impun imperativ dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat şi ale Hotărârii nr. 902/2010 ale Consiliului U.N.B.R. dispoziţii obligatorii pentru organele de conducere ale baroului - reclamanta şi-a exprimat - în scris - poziţia de a nu se prezenta la o asemenea verificare.
Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 398 din 24 noiembrie 2011 a admis în parte acţiunea reclamantei S.L. şi a dispus anularea deciziei din 13 ianuarie 2011 a Consiliului Baroului Suceava şi în parte decizia din 8 iulie 2011 a Consiliului U.N.B.R. cu privire la reclamantă.
Totodată, a obligat Baroul Suceava la emiterea deciziei de primire a reclamantei în profesia de avocat cu scutire de examen şi a respins ca prematur formulată cererea reclamantei de înscriere pe tabelul avocaţilor definitivi incompatibili.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că Legea nr. 51/1995, republicată, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat - în redactarea în vigoare de la data depunerii cererii de către reclamantă - prin art. 16 alin. (2) instituie ca regulă pentru primirea în profesia de avocat – examenul organizat de barou iar ca excepţie - scutirea de examen.
Reclamanta îndeplineşte condiţiile prev. de art. 16 alin. (2) lit. b) din lege - situaţie atestată de pârâte - aşa încât, condiţionarea primirii în profesia de avocat în mod exclusiv de prezentarea reclamantei în vederea verificării cunoştinţelor, este de natură să ducă la nulitatea deciziilor pârâtelor, aşa încât, din perspectiva considerentelor evocate, Curtea va admite acţiunea în sensul solicitărilor reclamantei.
Referitor la înscrierea reclamantei pe tabloul avocaţilor definitivi incompatibili s-a reţinut că prevederile art. 19, 20 şi 21 din lege conferă dreptul şi obligaţia Consiliului baroului de a proceda la o evaluare în vederea emiterii deciziei pentru înscrierea în Tabloul avocaţilor, evaluare care se face la acel moment iar nu în acest cadru procesual.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Baroul Suceava şi U.N.B.R., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentele au susţinut, în esenţă, că instanţa a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii, întrucât s-a prevalat de dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, cu toate că a fost subliniat caracterul supletiv al acestei norme.
S-a mai susţinut că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat nu au relevanţă în cauză, în condiţiile în care acest text nu vine în contradicţie cu norma supletivă consacrată în art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.
Recursurile sunt nefondate.
Constatând că intimata-reclamantă au formulat cerere de renunţare la judecată, instanţa de control judiciar va avea în vedere şi dispoziţiile art. 129 alin (6) din C. proc. civ., care prevăd că în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Potrivit dispoziţiilor art. 246 alin (1) din C. proc. civ. ,, Reclamantul poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă.”
Manifestarea de voinţă în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, care nu este supusă cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) –(3) din C. proc. civ., raportat la art. 246 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va lua act de renunţarea reclamantei la judecata cererii de chemare în judecată.
Totodată, văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., va obliga intimata-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Baroul Suceava şi U.N.B.R. împotriva sentinţei nr. 398 din 24 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi ia act de cererea formulată de reclamanta S.L. de renunţare la judecată.
Obligă intimata-reclamantă la 502,15 RON cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă U.N.B.R.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 5169/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 4890/2012. Contencios. Contestaţie la... → |
|---|
