ICCJ. Decizia nr. 490/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta Asociația Română de Comunicații Audiovizuale, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, a solicitat suspendarea Deciziei nr. 239/2011 publicată în M. Of. nr. 595/23.08.2011.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că Decizia nr. 239/2011 a fost emisă în cadrul unei proceduri generate de un act administrativ anterior nelegal, deci în cadrul unei proceduri viciate de nelegalitate, respectiv ca act subsecvent Deciziei nr. 230/2011.
Astfel, deși UCMR ADA și-a îndeplinit obligația prevăzută de articolul de lege indicat de Decizia nr. 230/2011, anume prin elaborarea metodologiei propuse și negociate în cadrul comisiei de negociere constituite prin Decizia Oficiului Român pentru Drepturile de autor nr. 58 din 3 februarie 2005 publicată în M. Of. nr. 126/9.02.2005, totuși ORDA a obligat UCMR ADA, prin Decizia nr. 230/2011, să inițieze o nouă procedură de negociere.
Reclamanta a precizat faptul că termenul de trei ani la care se face referire în Decizia nr. 230/2011 este prevăzut de Legea nr. 8/1996 la art. 1313alin. (1) și nu vizează o obligație de a elabora metodologii în vederea negocierii lor, așa cum prevede art. 130 alin. (1) lit. b), obligație de care UCMR ADA s-a achitat în anul 2005, ci instituie un drept de a formula o cerere de inițiere a "procedurilor de negociere a tarifelor și metodologiilor", astfel încât ORDA, nu numai că nu a fost în drept să impună ca UCMR ADA să recurgă la inițierea de negocieri, dar în acest mod a încălcat legea anulând caracterul facultativ stabilit de lege pentru inițierea de negocieri de modificare a unor metodologii existente.
Reclamanta a susținut că Decizia nr. 239/2011 încalcă procedura prevăzută de art. 131 alin. (1), prin aceea că adaugă la lege obligația organismelor desemnate în comisia de negociere de a negocia metodologii în alte cazuri decât cele prevăzute de lege, ca efect al Deciziei nr. 230/2011.
în acest context, asociația reclamantă a apreciat că suspendarea Deciziei ORDA nr. 239/2011 este o măsură justificată de necesitatea de a evita lezarea unor interese legitime, precum și producerea unor pagube iminente nerecuperabile.
S.C. "S.B.M." S.R.L. și S.C. "P.T." S.A. au formulat cereri de intervenție accesorie în sprijinul reclamantei, solicitând admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, iar S.C. "A.T.G." S.A. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat suspendarea Deciziei ORDA nr. 239/2011.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din 22 septembrie 2011, instanța a admis în principiu cererile de intervenție principală și accesorie pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acea dată.
Totodată, Curtea a constatat că, printr-o cerere înregistrată ulterior pe rolul instanței, reclamanta a solicitat și suspendarea în parte a Deciziei nr. 230/2011, respectiv ultimul paragraf de la art. 1, anume paragraful cu următorul conținut: "respectarea art. 130 alin. (1) lit. b) din Legii nr. 8/1996, având în vedere că nu au fost inițiate negocieri ale metodologiilor pentru care s-a împlinit termenul de trei ani".
în motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că Decizia nr. 230/2011, ultimul paragraf de la art. 1, se bazează pe o înțelegere eronată a dispozițiilor legale și ar produce ca efect încălcarea dispozițiilor privind caracterul opțional al deciziilor organismelor de gestiune colectivă de a cere negocieri pentru modificarea metodologiilor existente.
în raport de cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 230/2011, S.C. "S.B.M." S.R.L. și S.C. "P.T." S.A. au formulat cereri de intervenție accesorie în sprijinul reclamantei, iar S.C. "A.T.G." S.A. a formulat cerere de intervenție în interes propriu.
Pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a invocat, prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale active a Asociației Române de Comunicații Audiovizuale, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din 12 septembrie 2011, au fost încuviințate în principiu cererile de intervenție principală și accesorie pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acea dată, iar la data de 26 septembrie 2011, apreciind ca fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 164 C. proc. civ., instanța a admis excepția conexității, fiind conexat dosarul x la dosarul y.
2. Hotărârea instanței de fond
Prin Sentința civilă nr. 5562 din 3 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârât ca fiind neîntemeiată, a admis cererile conexate formulate de reclamanta Asociația Română de Comunicații Audiovizuale, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, a admis cererile de intervenție formulate de intervenienții S.C. "S.B.M." S.R.L., S.C. "A.T.G." S.A. și S.C. "P.T." S.A. și a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 239 din 16 august 2011, precum și suspendarea în parte a executării Deciziei nr. 230 din 3 august 2011 în ceea ce privește ultimul paragraf de la art. 1, respectiv paragraful cu următorul conținut "respectării art. 130 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996, având în vedere că nu au fost inițiate negocieri ale metodologiilor pentru care s-a împlinit termenul de 3 ani", până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia, prin Decizia nr. 230/2011, pârâtul O.R.D.A. a solicitat UCMR-ADA să inițieze o nouă procedură de negociere a metodologiilor, motiv pentru care UCMR-ADA a emis Adresa din 10 august 2011 și, în consecință, ORDA a emis Decizia nr. 239/2011 prin care a dispus constituirea Comisiei pentru negocierea Metodologiei privind utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de televiziune și remunerațiile cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor.
Analizând dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art. 14 și art. 2 alin. (1) lit. ș) și lit. t) din Legea nr. 554/2004, Curtea a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente.
Astfel, în ceea ce privește cazul bine justificat, instanța de fond a reținut că, față de prevederile art. 130 alin. (1) lit. b), art. 131 și art. 1313din Legea nr. 8/1996, nu reiese că organismul de gestiune colectivă, respectiv UCMR-ADA, ar avea obligația de a formula o nouă cerere de inițiere a procedurilor de negociere a tarifelor și metodologiilor la anumite intervale de timp ori periodic (acesta având doar obligația de a nu formula respectiva cerere mai devreme de 3 ani de la publicarea metodologiilor anterioare în M. Of.), pentru a se justifica emiterea Deciziei nr. 230/2011 față de pasivitatea nepermisă a organismului.
Totodată, prima instanță a constatat că pârâtul nu a indicat temeiul legal concret ce a stat la baza emiterii Deciziei nr. 230/2011 și în baza căruia, în raport de situația de fapt expusă, UCMR-ADA avea obligația de a formula cererea prevăzută de art. 1313alin. (1), iar pentru neîndeplinirea acestei obligații din proprie inițiativă și-a manifestat dreptul prevăzut de art. 1383, respectiv de a acorda prin decizie a directorului general, un termen pentru intrarea în legalitate.
Față de indiciile de nelegalitate constatate în ceea ce privește Decizia nr. 230/2011, Curtea a apreciat că efectele se răsfrâng și asupra Deciziei nr. 239/2011, act emis în derularea aceleiași proceduri, respectiv pentru constituirea comisiei competentă a negocia metodologiile, pentru care ORDA a cerut UCMR-ADA să formuleze o nouă cerere prin Decizia nr. 230/2011.
Instanța de fond a reținut și îndeplinirea condiției pagubei iminente, datorită costurilor mari pe care le implică parcurgerea procedurii, într-un timp relativ scurt, conform dispozițiilor Legii nr. 8/1996, a onorariilor pentru ipoteza inițierii procedurii de arbitraj, dar și a noilor tarife rezultând din procesul de negociere.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârât, Curtea a apreciat că legitimarea procesuală activă este conferită reclamantei de către dispozițiile cu caracter general prevăzute de art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, dar și de normele cu caracter special incidente, respectiv art. 139 alin. (1) și alin. (3) lit. a) din Legea nr. 8/1996.
3. Recursul formulat de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva Sentinței civile nr. 5562 din 3 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, nu sunt îndeplinite, nu există împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative în cauză.
Cele două decizii au fost emise în limitele competențelor expres stabilite de lege în sarcina ORDA.
Cu privire la susținerile reclamantei relative la așa-zisa presiune ORDA exercitată asupra organismului de gestiune colectivă UCMR-ADA rezultând din aplicarea măsurii suspendării activității acestuia în condițiile nerespectării deciziei de intrare în legalitate, aceasta s-ar fi impus în temeiul dispozițiilor legale în vigoare în domeniu, însă nimic nu împiedica UCMR-ADA să urmeze procedura legală în contencios administrativ în vederea suspendării/anulării actului vătămător.
Cu privire la încălcarea principiului disponibilității se arată că prevederile art. 1313din Legea nr. 8/1996 coroborate cu cele ale art. 130 alin. (1) lit. b) nu pot fi interpretate în sensul creării unei posibilități ori a unei facultăți pentru subiectele de drept vizate, ci o obligație pentru care legea a prevăzut și termenul imperativ de realizare (3 ani).
Cerința legală a existenței unui prejudiciu viitor nu poate fi îndeplinită fără elemente concrete, eventualele prejudicii fiind imposibil de cuantificat ținând seama de faptul că ARCA nu are niciun fel de obligație de plată, ci doar dreptul de a participa la negocieri.
Plata incumbă exclusiv organismelor de televiziune și nu ARCA, în calitate de asociație profesională, de asemenea, răspunderea contravențională/penală sau plata remunerațiilor într-un cuantum mărit.
Mai mult, procentele se negociază și nu pot fi impuse de către organismul de gestiune colectivă care a inițiat negocierile.
Nici onorariul arbitral nu poate fi considerat un prejudiciu care se achită numai în caz de neînțelegere între părțile care negociază.
4. Apărările formulate de intimata-intervenientă S.C. A.T.G. S.A.
Prin întâmpinare se solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că termenul de 3 (trei) ani prevăzut de art. 1313alin. (1) din Legea nr. 8/1996 nu vizează o obligație de a elabora metodologii în vederea negocierii lor, ci instituie numai o opțiune/un drept de a formula o cerere de inițiere a "procedurilor de negociere a tarifelor și metodologiilor".
Declanșarea procedurilor de negociere va produce lezarea unor interese legitime multiple care nu doresc modificarea metodologiilor fără ca la baza intenției de modificare să existe o motivație justificată de materia metodologiei și nu doar constrângerea de a se supune unei decizii administrative nelegale.
II. Considerentele înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată
1. Recursul este fondat.
1.1. Prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată nu sunt îndeplinite cumulativ în cauză.
Interpretarea asupra dispozițiilor art. 1313din Legea nr. 8/1996 realizată de judecătorul fondului nu reprezintă un "caz bine justificat" în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.
Recurenta-pârâtă a justificat emiterea Deciziilor nr. 230 și 239/2011 prin raportare la dispozițiile art. 130 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 18/1996, precum și prin existența unor metodologii în vigoare din anul 2004 și care cuprind în mod expres determinarea cuantumului remunerațiilor sub formă de procente diferite și evidențiate strict pe 3 (trei) ani.
Rezultă că împrejurările invocate în cuprinsul cererii de suspendare nu creează îndoială serioasă în privința legalității celor două acte administrative care poate fi stabilită în mod cert, cu evidență, prin procedura sumară a suspendării executării actului prevăzut de art. 14 din Legea contenciosului administrativ.
Cea de-a doua condiție a prevenirii unei pagube iminente nu subzistă în ipoteza care reclamanta nu are stabilită prin lege sau acte administrative nicio obligație de plată, ci doar dreptul de a participa la negocieri.
în ceea ce privește eventualul prejudiciu material viitor și previzibil ce ar fi suportat de intervenienta în interes propriu, se constată că partea a invocat prejudicii ce decurg ca urmare a simplei executări a actului, susținere inadmisibilă, în raport de dispozițiile exprese ale art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.
2. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursul a fost admis, s-a dispus casarea sentinței recurate și respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 512/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 483/2012. Contencios → |
|---|
