ICCJ. Decizia nr. 483/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamantul R.P.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția pentru Agricultură Județeană Timiș și Direcția pentru Agricultură Județeană Brașov, revocarea în parte a Ordinului nr. 2025 din 19 august 2010 al Ministrului Agriculturii, revocarea în totalitate a actelor administrative cu caracter individual, respectiv Decizia nr. 92 din 1 septembrie 2010 a Direcției pentru Agricultură Județeană Brașov și Decizia nr. 94 din 1 septembrie 2010 a Direcției pentru Agricultură Județeană Timiș, suspendarea executării actelor atacate până la pronunțarea instanței de fond, acordarea de despăgubiri în cuantum de 50.000 RON pentru prejudiciul moral cauzat, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamantul a invocat nelegalitatea Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 2025 din 19 august 2010, susținând că nu a fost respectată procedura privind transparența decizională în administrația publică, prevăzută de Legea nr. 52/2003, în art. 3 lit. e), că nu au fost respectate dispozițiile art. 11 din Legea nr. 24/2000, republicată, întrucât acest ordin nu a fost publicat în M. Of. Partea I, precum și faptul că a fost încălcat principiul ierarhiei legilor, prevăzut de art. 79 din Legea nr. 24/2000, deoarece ordinul emis, pentru a fi legal, nu trebuia să conțină dispoziții restrictive față de cele care reglementează cadrul general al raporturilor juridice de serviciu între funcționarii publici și administrația publică, cu referire la Legea nr. 188/1999.
în ceea ce privește Decizia nr. 92 din 1 septembrie 2010 a D.A.J. Brașov, reclamantul a arătat că, în cuprinsul deciziei, nu este inserată mențiunea cu privire la dreptul de a o contesta și nici instanța la care aceasta poate fi atacată.
Reclamantul a mai precizat că, în urma comasării prin absorbție a Oficiului Național pentru Produse Tradiționale, Direcțiile pentru Agricultură Județene s-au reorganizat conform art. 1 din H.G. nr. 751/2010, iar conform art. 2 alin. (2), numărul maxim de posturi pentru fiecare Direcție s-a stabilit prin Ordin al Ministrului Agriculturii, astfel încât Ordinul Ministrului nr. 2025 din 19 august 2010 nu constituie temei al desființării postului de reprezentant O. pe zona de Vest a României.
Referitor la Decizia nr. 94 din data de 1 septembrie 2010, reclamantul a invocat nulitatea absolută a acesteia pentru lipsa mențiunii vizând durata delegării, iar în ceea ce privește forma juridică a Deciziei, a susținut că desfășurarea temporară a activității la D.A.D.R. Timiș nu a îmbrăcat forma unei delegări, întrucât nu a fost expres denumită astfel în cuprinsul deciziei, iar pe de altă parte, în preambulul deciziei, nu este înscris niciun temei al modificării raportului de serviciu (de ex, art. 88 - delegarea), ci este doar indicat un text care definește noțiunile de funcție publică și funcționar public.
Mai mult, a arătat reclamantul, cele două decizii sunt contradictorii, față de faptul că au aplicare începând cu aceeași dată, respectiv 1 septembrie 2010 și ambele decizii i-au fost comunicate la o dată ulterioară datei de 1 septembrie 2010, astfel că, și în ipoteza în care ar fi acceptat întreaga situație de fapt, nu s-ar fi putut prezenta în Brașov începând cu 1 septembrie 2010 și nici nu ar fi putut fi prezent la locul de muncă din Timișoara.
Având în vedere că toți ceilalți funcționari O. din teritoriu au fost preluați de direcțiile județene pe lângă care au funcționat, fără nicio excepție, reclamantul a apreciat că este ilegală preluarea postului său de către D.A.J. Brașov.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Direcția pentru Agricultură Județeană Brașov a invocat excepția cauzei ilicite și excepția abuzului de drept, arătând, la termenul de judecată din data de 23 martie 2011, că nu le mai susține, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind lipsită de interes, lipsită de obiect, ca fiind inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile, iar, în subsidiar, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, pe fondul cauzei, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
Pârâta Direcția pentru Agricultură Județeană Timiș a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca fiind formulată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală, iar pe fond, ca neîntemeiată.
2. Hotărârea instanței de fond
Prin Sentința civilă nr. 132 din 23 martie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției pentru Agricultură Timiș și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, precum și excepția lipsei de interes, a admis în parte acțiunea reclamantului R.P.B., formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția pentru Agricultură Județeană Timiș și Direcția pentru Agricultură Județeană Brașov, a anulat în parte Ordinul nr. 2025 din 19 august 2010 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, precum și Deciziile nr. 92 din 1 septembrie 2010 și nr. 94 din 1 septembrie 2010, a obligat pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură Timiș la emiterea altor acte administrative prin care reclamantul să fie încadrat la Direcția pentru Agricultură Județeană Timiș, în funcția de consilier asistent 2, gr. 1, a respins cererea de obligare a pârâților la plata daunelor morale, a respins cererea de suspendare a executării și a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a analizat cu prioritate excepțiile invocate de către instituțiile pârâte și a reținut, în esență, următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției pentru Agricultură Județeană Timiș, Curtea a apreciat că această instituție are calitate procesuală pasivă în raport de petitul referitor la reîncadrarea reclamantului.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prima instanță a constatat că reclamantul solicită anularea parțială a unui act emis de către M.A.D.R., respectiv Ordinul nr. 2025 din 19 august 2010, astfel încât să se poate da eficiență dispozițiile art. 2 și 3 din H.G. nr. 751/2010.
Excepția inadmisibilității cererii de suspendare și a acțiunii invocată de pârâtul M.A.D.R. pe considerentul lipsei procedurii prealabile a fost considerată de către instanța de fond ca fiind neîntemeiată, întrucât, la dosarul cauzei, a fost depusă dovada îndeplinirii aceste cerințe, precum și dovada comunicării plângerii prealabile către autoritățile pârâte.
în ceea ce privește excepția lipsei de interes, Curtea a constatat că reclamantul are interes în promovarea acțiunii, deoarece solicită încadrarea la D.A.J. Timiș, în circumscripția căreia își desfășura și își desfășoară și în continuare activitatea.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut situația de fapt potrivit căreia, prin H.G. nr. 751/2010, s-a desființat Oficiul Național al Produselor Tradiționale și Ecologice Românești (O.) cu sediul în Brașov, personalul acestui oficiu fiind preluat de către direcțiile pentru agricultură județene, iar potrivit art. 2 alin. (1) din actul normativ menționat, numărul maxim de posturi prevăzute pentru direcțiile pentru agricultură județene a fost de 1255.
în aplicarea acestei hotărâri de guvern, pârâtul M.A.D.R. a emis Ordinul nr. 2025 din 19 august 2010, prin care s-au aprobat structurile organizatorice ale direcțiilor pentru agricultură județene și care a permis ca personalul O. Brașov să fie încadrat în cadrul direcțiilor pentru agricultură, însă, în privința reclamantului, care funcționa încă din 1 aprilie 2009 la nivel regional în cadrul județului Timiș, Curtea a apreciat ca fiind lipsită de rațiune încadrarea acestuia la D.A.J. Brașov, prin Decizia nr. 92 din 1 septembrie 2010 și apoi delegarea acestuia, în aceeași zi, la D.A.J. Timiș, prin Decizia nr. 94 din 1 septembrie 2010.
în acest context, instanța de fond a reținut că structura organizatorică pentru D.A.J. Timiș a fost stabilită, în mod eronat, la solicitarea expresă a M.A.D.R., care a nesocotit dispozițiile art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 751/2010, astfel încât se impune modificarea ordinului atacat pentru ca postul ocupat de reclamant să fie aferent D.A.J. Timiș, iar nu D.A.J. Brașov, fără a se aduce atingere numărului maxim de posturi prevăzut de art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 751/ 2010.
Cu privire la solicitarea daunelor morale, Curtea a apreciat că nu se impune obligarea pârâților la plata acestora, întrucât anularea în parte a actelor atacate, precum și anularea celor două decizii contestate, cu consecința obligării la emiterea unor noi acte administrative, constituie o reparație suficientă.
Referitor la cererea de suspendare a executării actelor atacate, instanța de fond a considerat că această măsură ar fi în detrimentul reclamantului, care s-ar vedea pus într-o situație incertă până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
3. Recursurile formulate de pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură Județeană Timiș împotriva Sentinței civile nr. 132 din 23 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal
3.1. Recursul formulat de pârâta Direcția pentru Agricultură Județeană Timiș
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și art. 3041C. proc. civ.
3.1.1. Prima critică privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei, motivarea instanței de fond aproape lipsește, câtă vreme judecătorul se mulțumește să aducă ca argument susținerea reclamantului, fără a proceda la o proprie verificare și argumentare - art. 304 pct. 7 teza I C. proc. civ.
3.1.2. Cea de-a doua critică se referă la soluționarea fondului pricinii și la afirmația conform căreia reclamantul funcționează de la 1 aprilie 2009 în cadrul județului Timiș.
Afirmația nu este reală și nu este probată, mai mult, din cuprinsul Deciziei nr. 34 din 1 aprilie 2009, rezultă că reclamantul a fost numit în funcția de consilier asistent în cadrul O. Brașov.
Eroarea instanței impune modificarea soluției pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Instanța de fond nu a analizat legalitatea Deciziilor nr. 92 și 94 ale D.A.J. Brașov, motiv ce face aplicabile prevederile art. 304 pct. 7 teza I C. proc. civ.
Prima instanță trebuia să aibă în vedere dispozițiile aplicabile în speță din cuprinsul O.G. nr. 70/2010 privind unele măsuri pentru reorganizarea M.A.D.R., precum și prevederile art. 6 din H.G. nr. 725/2010 și H.G. nr. 751/2010, de unde rezultă că direcțiilor pentru agricultură le sunt alocate un număr de 1255 posturi, personalul acestora urmând a fi format din personalul fostelor direcții pentru agricultură și dezvoltare rurală și din cel preluat de la Oficiul Național al Produselor Tradiționale și Ecologice Românești (O.), în limita numărului de posturi aprobat.
Pentru județul Timiș, postul ocupat de reclamant în cadrul DAJ Brașov nu a fost aprobat de către Ministerul Agriculturii, aspect neanalizat.
Prevederile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 751/2010 nu sunt aplicabile speței, în raport de dispozițiile sus-menționate - art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
3.2. Recursul formulat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041C. proc. civ.
Recurentul a fost reîncadrat pe funcția deținută, acțiunea este lipsită de interes.
La emiterea ordinului atacat, s-au avut în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 70/2010 și cele ale H.G. nr. 751/2010.
Ordinul este legal și pentru motivul că reorganizarea se face de către instituția supusă reorganizării D.A.D.R. Brașov, cu respectarea structurii organizatorice și a art. 96 alin. (3) și 100 din Legea nr. 188/1999 și art. 10 din Legea nr. 54/2003.
Sentința recurată este criticabilă sub aspectul anulării în parte a ordinului pe considerentul că postul reclamantului ar fi trebuit transferat de la D.A.J. Brașov la D.A.J. Timiș, în funcție de domiciliul funcționarului public, fapt care nu poate fi reținut ca temei juridic pentru aplicarea legii.
4. Apărările formulate de intimatul-reclamant R.P.B.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Instanța de fond a stabilit o corectă stare de fapt și a arătat că este lipsită de rațiune reîncadrarea sa la D.A.J. Brașov.
Structura organizatorică a D.A.J. Timiș a fost în mod eronat stabilită și nu a făcut posibilă preluarea reclamantului în cadrul D.A.J. Timiș.
Pârâta D.A.J. Brașov a recunoscut la instanța de fond că M.A.D.R. nu a făcut o aplicare deplină și obiectivă a H.G. nr. 751 din 21 iulie 2010, arătând că reclamantul trebuie să fie încadrat ope legis în structura D.A.J. Timiș, admițând că preluarea la D.A.J. Brașov a fost decisă pentru ca reclamantul să nu rămână fără serviciu.
Numărul total de posturi este de 1.255 și nu se suplimentează schema ca urmare a faptului că postul este în schema D.A.J. Timiș.
Instanța de fond a înlăturat orice efect discriminatoriu în raport cu situația celorlalți consilieri O., care au fost preluați fără excepție de către direcțiile agricole din județul în care au funcționat.
Excepțiile au fost soluționate în mod corect de prima instanță, deoarece D.A.J. Timiș a fost obligată să emită actul administrativ prin care reclamantul urma să fie încadrat la D.A.J. Timiș.
II. Considerentele înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată
1. Recurentele sunt fondate pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
1.1. Potrivit art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 751/2010 "preluarea personalului de la Oficiul Național al Produselor Tradiționale și Ecologice Românești la direcțiile pentru agricultură județene și a municipiului București, organizate conform prevederilor prezentei hotărâri, se va face în limita numărului de posturi aprobate".
Conform art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 751/2010 "personalul direcțiilor pentru agricultură județene și a municipiului București este format din personalul fostelor direcții pentru agricultură și dezvoltare rurală județene și a municipiului București, precum și din cel preluat de la Oficiul Național al Produselor Tradiționale și Ecologice Românești.
Postul de consilier asistent 2 gradul 1 pe care era angajat reclamantul se afla anterior reorganizării, în structura Direcției pentru Agricultură Județeană Brașov.
Direcția pentru Agricultură Județeană Timiș nu dispune de un post asemănător în schema sa de organizare.
Este adevărat că reclamantul, potrivit Adresei nr. 4236 din 28 octombrie 2010 a D.A.J. Brașov își desfășura activitatea pe regiunea Timiș, dar aceasta nu înseamnă că potrivit prevederilor H.G. nr. 751/2010, postul trebuia preluat de către D.A.J. Timiș.
Prevederile art. 3 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 751/2010 sunt neechivoce, în sensul că reorganizarea se realizează prin preluarea personalului de la O., ca urmare a comasării prin absorbție de către direcția județeană unde personalul era încadrat.
Cum reclamantul era încadrat la D.A.J. Brașov, în mod firesc preluarea postului său s-a făcut de către această instituție.
Prevederile H.G. nr. 751/2010 nu au fost încălcate prin emiterea actelor administrative atacate, deoarece în cadrul D.A.J. Timiș nu există în schemă un post de natura celui ocupat de reclamant, astfel încât nu se poate pune problema preluării personalului de la fostul Oficiu Național al Produselor Tradiționale și Ecologice Românești.
Deși numărul total de posturi prevăzut pentru direcțiile pentru agricultură, respectiv 1255, nu s-ar modifica prin faptul că reclamantul ar fi încadrat la D.A.J. Timiș și nu la D.A.J. Brașov, este afectată structura organizatorică a acestora, deoarece în cadrul D.A.J. Timiș nu există un asemenea post.
Pentru rezolvarea situației reclamantului este necesar ca cele două direcții județene, împreună cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, să conlucreze și să creeze cadrul normativ pentru transferul postului la D.A.J. Timiș, dacă se consideră a fi oportun.
1.2. Motivele de recurs ce privesc lipsa calității procesuale pasive a D.A.J. Timiș și excepția lipsei de interes sunt nefondate, având în vedere că reclamantul a solicitat modificarea structurilor organizatorice ale D.A.J. Brașov și D.A.J. Timiș.
2. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, pentru motivele arătate la pct. 1.1. din considerente, s-au admis recursurile, s-a casat sentința recurată și s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 490/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 479/2012. Contencios → |
|---|
