ICCJ. Decizia nr. 512/2012. Contencios
| Comentarii |
|
1. Circumstanțele cauzei. Hotărârea Plenului C.S.M.
Prin hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007, Plenul C.S.M. a respins cererea petentului S.E. de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această hotărâre, Plenul C.S.M. a reținut că, în situația în care s-ar considera că prin numirea procurorilor, conform procedurii speciale, la această structură specializată, aceștia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, s-ar eluda în mod evident dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs.
2. Recursul exercitat de S.E.
împotriva hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. a declarat recurs petentul S.E., solicitând ca, în condițiile art. 29 din Legea nr. 317/2004 și potrivit principiului activității legii și succesiunii legilor în timp, să se constate că a dobândit, de drept, gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
3. Apărările intimatului C.S.M.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul C.S.M. a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului declarat, susținând că procedura și condițiile pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție sunt diferite de cele pentru numirea în funcția de procuror la D.N.A.
4. Decizia instanței de recurs
Prin decizia nr. 1357 din 28 martie 2008, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de S.E. împotriva hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., a anulat hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., în ceea ce îl privește pe S.E. și a admis cererea recurentului de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
5. Revizuirea exercitată în cauză
împotriva deciziei nr. 1357 din 28 martie 2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, I.I. a formulat cerere de revizuire, invocând ca temei legal dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
6. Soluția și considerentele înaltei Curți asupra cererii de revizuire
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată din oficiu, înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va respinge cererea de revizuire formulată ca inadmisibilă, pentru considerentele în continuare arătate.
Prin decizia nr. 1357 din 28 martie 2008, a cărei revizuire se solicită, înalta Curte a admis recursul declarat de S.E. împotriva hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., a anulat hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., în ceea ce îl privește pe S.E. și a admis cererea recurentului de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, iar calitatea de revizuent o poate avea oricare din părțile care au figurat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, respectiv, în prezenta cauză, recurentul S.E. sau intimatul C.S.M., precum și persoanele care au intervenit voluntar în proces sau au fost introduse la cererea părților (sub forma chemării în judecată a altei persoane, a chemării în garanție sau a arătării titularului dreptului).
Prin urmare, terțele persoane în legătură cu care nu s-au folosit căile legale pentru a fi atrase în proces nu pot exercita revizuirea, chiar dacă ar fi avut interes să participe la judecată.
Revizuirea poate fi, de asemenea, exercitată, potrivit art. 45 alin. (5) C. proc. civ., de către procuror, indiferent dacă a participat sau nu la soluționarea procesului în care s-a pronunțat hotărârea atacată, precum și de către creditorii chirografari sau de succesorii în drepturi, dacă transmisiunea calității a avut loc după pronunțarea hotărârii.
Calea de atac a revizuirii nu permite, așadar, modificarea cadrului procesual stabilit de instanța a cărei hotărâre se solicită a fi revizuită.
Nefiind parte în procesul finalizat prin hotărârea atacată, revizuentul I.I. nu își poate valorifica pretențiile pe calea extraordinară de atac a revizuirii, chiar dacă ar fi avut interes să fie prezent în proces.
Formularea unei cereri de revizuire de către o persoană străină de proces și care nu face parte din categoriile cărora legea le-a recunoscut, în mod excepțional, legitimare procesuală activă, reprezintă schimbarea cadrului procesual sub aspectul părților față de care s-a pronunțat hotărârea atacată și încălcarea, în acest fel, a principiului relativității efectelor hotărârii judecătorești.
Totodată, înalta Curte reține că admiterea excepției inadmisibilității cererii de revizuire face de prisos examinarea incidenței în cauză a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., precum și a cererilor și susținerilor formulate în prezenta cale de atac.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 326 și art. 328 C. proc. civ., înalta Curte a respins cererea de revizuire formulată de I.I., ca inadmisibilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 490/2012. Contencios → |
|---|
